ICCJ. Decizia nr. 1739/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 280 din 6 decembrie 2004, Tribunalul Alba a condamnat pe inculpatul C.N. 8 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. c) și i) C. pen.
Conform art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei inculpatului i-a fost interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului iar, în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa de executat, s-a dedus timpul arestului preventiv de la data de 6 octombrie 2004, la zi.
în temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit, corp delict.
S-a constatat că în cauză nu există constituire de parte civilă.
în baza art. 189 și art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 5.800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 800.000 lei reprezentând onorariu de avocat pentru apărătorul din oficiu la urmărirea penală și la instanță.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt, următoarele:
La data de 5 octombrie 2004, la locuința inculpatului s-a instalat curentul electric și, pentru a sărbători evenimentul, membrii familiei au cumpărat vin și țuică pe care le-au consumat până a doua zi în jurul orei 5,00 când s-au culcat.
După circa 2 ore, la locuința inculpatului s-a prezentat numitul G.N., pentru a-l chema pe acesta la cules de porumb, așa cum se înțeleseseră anterior.
Fiind sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul a început să-și înjure concubina și a încercat să o lovească acuzând-o că ar întreține relații cu alți bărbați.
în apărarea concubinei, a intervenit victima C.C., fiul inculpatului, cei doi s-au lovit reciproc fiind despărțite de C.C.I., fratele victimei.
După acest incident, inculpatul s-a îmbrăcat și a ieșit din casă, îndreptându-se spre autoturismul martorului G.N., care se afla în stradă, fiind urmat de victimă.
în momentul în care au ajuns în stradă, inculpatul și victima s-au înjurat din nou și împins reciproc. în cursul acestui incident, inculpatul a scos din teaca ce o ținea în partea stângă a șoldului, legată de cureaua pantalonilor, un cuțit cu care a aplicat victimei o lovitură în piept.
Urmare a loviturii primită, victima a decedat la puțin timp.
Raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză, a concluzionat că moartea victimei C.C. a fost violentă și s-a datorat anemiei acute prin hemoragie internă și externă, consecința unei plăgi tăiate, penetrantă toracic, cu lezarea arterei aorte.
S-a precizat că leziunile de violență descrise, s-au putut produce prin lovire cu un corp ascuțit tăietor, posibil cuțitul corp delict examinat, în cadrul unei heteroagresiuni și căderi pe planuri dure rugoase.
împotriva acestei hotărâri, a declarat apel inculpatul C.N. pe care a criticat-o cu privire la pedeapsa aplicată pe care o consideră prea severă, solicitând reducerea acesteia prin reaprecierea criteriilor de individualizare, respectiv prin reținerea de circumstanțe atenuante.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 13/ A din 18 ianuarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat pe care l-a obligat să plătească statului suma de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, în care se include și suma de 400.000 lei reprezentând onorariu cuvenit pentru apărarea din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus la zi durata arestării preventive.
în motivarea acestei decizii instanța de apel a arătat că referitor la individualizarea pedepsei au fost respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv că la stabilirea în concret a gradului de pericol social s-a avut în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, împrejurările în care a fost comisă aceasta (uciderea fiului de către tată, într-un loc public, pe stradă), limitele de pedeapsă fixate de partea specială, 15-25 ani închisoare, și persoana inculpatului care, deși posedă antecedente penale, nu este recidivist, a recunoscut și regretat fapta.
S-a concluzionat că pedeapsa de 19 ani închisoare, aplicată inculpatului corespunde unei individualizări proporționale, fiind prin natură de durata ei să asigure atât finalitatea preventivă cât și cea educativă, neexistând temeiuri pentru modificarea ei.
Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către inculpatul C.N. pe care a criticat-o pentru același motiv invocat și la judecata în apel și anume pedeapsa aplicată pe care o consideră ca fiind prea severă, solicitând reducerea acesteia prin reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante.
Recursul este nefondat.
Analizând actele și lucrările de la dosar se constată că în cauză instanțele de fond și apel au reținut o corectă situație de fapt, confirmată de probele existente la dosar, în raport cu care au dat o încadrare juridică corectă faptei reținută în sarcina inculpatului, pentru care i-a aplicat o pedeapsă just individualizată.
în cauză, față de pericolul social ridicat al faptei, modalitatea și împrejurările în care a fost comisă, dar și de persoana inculpatului care are antecedente penale, nu pot fi reținute circumstanțe atenuante.
De faptul că inculpatul pe întreg parcursul procesului penal a recunoscut și regretat fapta s-a ținut seama la individualizarea pedepse, în sensul că aceasta a fost stabilită în apropierea minimului special prevăzut de textul de lege incriminator, fără ca acest aspect prin sine însuși să poată fi apreciat ca o circumstanță atenuantă.
întrucât pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată, iar în cauză nu au fost elemente care să justifice reținerea de circumstanțe atenuante, s-a avut în vedere și faptul că s-a verificat decizia atacată în raport și cu prevederile art. 3859alin. (3) C. proc. pen., nu s-a constatat existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul C.N. este nefondat și a fost respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și s-a dispus potrivit dispozitivului prezentei decizii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1742/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1720/2005. Penal → |
|---|
