ICCJ. Decizia nr. 1711/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1249 din 7 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a dispus în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului D.N. la pedeapsa de 6 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 61 C. pen., s-a revocat restul de pedeapsă rămas neexecutat de 997 zile închisoare din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 637 din 30 mai 2001 a Judecătoriei sectorului 2, rest care a fost contopit în pedeapsa de 6 ani închisoare, dispunându-se ca în final inculpatul să execute 6 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 20 august 2003 la zi.
în baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei.
S-a reținut în fapt că, la data de 20 august 2003, în jurul orelor 15,30, inculpatul a atacat partea vătămată R.V., aflată pe str. Nițu Vasile, și i-a smuls de la gât un lănțișor din aur, îndepărtându-se în fugă.
Inculpatul a fost prins de câțiva cetățeni, după câteva sute de metri, lănțișorul și medalionul fiind restituite părții vătămate.
în apelul său, inculpatul a susținut că pedeapsa aplicată este prea severă și a solicitat redozarea ei.
Prin decizia penală nr. 964/ A din 16 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.N. împotriva sentinței penale sus menționate.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, pe care o consideră prea aspră în raport de împrejurările săvârșirii faptelor și circumstanțele sale personale, respectiv poziția sinceră de recunoaștere și regretare a faptei, precum și de faptul că prejudiciul este recuperat, partea vătămată neconstituindu-se parte civilă.
Examinând decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Instanța de fond și cea de apel au aplicat corespunzător criteriile de individualizare judiciară a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere atât modul și mijloacele de săvârșire a faptei cât și circumstanțele sale personale (fără ocupație, fără educație, cu o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, condamnat anterior pentru două fapte de tâlhărie și una de consum de droguri). în raport de aceste date, având în vedere și faptul că atitudinea sinceră a inculpatului putea fi și efectul imobilizării acestuia imediat după săvârșirea faptei, iar recuperarea prejudiciului este consecința aceleași împrejurări, instanțele au apreciat în mod justificat că, numai prin aplicarea unei pedepse privative de libertate, într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege, se poate realiza scopul preventiv și educativ al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.
Hotărârile criticate sunt însă nelegale întrucât în mod greșit s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 997 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 637 din 30 mai 2001 a Judecătoriei sectorului 2 București, definitivă prin decizia nr. 1184 din 6 august 2001 a Tribunalului București (arestat la 2 mai 2001 și eliberat la 6 august 2001), rest care s-a contopit cu pedeapsa actuală, în condițiile în care, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar, în privința pedepsei de 3 ani închisoare se făcuse aplicarea dispozițiilor art. 861C. pen. Cum fapta din prezentul dosar a fost săvârșită în termenul de încercare prevăzut de art. 862C. pen., instanțele trebuiau să facă aplicarea dispozițiilor art. 864din același cod, în sensul revocării beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere și cumularea aritmetică a acestei pedepse cu cea aplicată pentru fapta din prezentul dosar. Această nelegalitate nu poate fi însă corectată în prezentul recurs întrucât s-ar agrava situația inculpatului în propria sa cale de atac, încălcându-se dispozițiile art. 3858C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din același cod, va respinge recursul formulat de inculpat, ca nefondat, apreciind că nu sunt motive pentru reducerea pedepsei aplicată recurentului - inculpat de instanța de fond.
Conform dispozițiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., s-a computat durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul - inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1720/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1686/2005. Penal → |
|---|
