ICCJ. Decizia nr. 1775/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1775/2005
Dosar nr. 914/2005
Şedinţa publică din 14 martie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 197 din 12 octombrie 2004, pronunţată de Tribunalul Olt, a fost condamnat inculpatul C.G. la 18 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen.
Conform art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), din momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat arestarea preventivă a acestuia începând cu data de 16 mai 2004 la zi.
În latură civilă inculpatul a fost obligat la plata sumei de 795.639 lei către partea civilă C.A.S. Olt şi la 2.291.983 lei, cu acelaşi titlu, către C.A.S. Dolj, plus dobânzile legale începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea integrală a debitelor.
Inculpatul a mai fost obligat să plătească părţii civile, C.F. suma de 250.000.000 lei reprezentând despăgubiri civile.
Instanţa de fond a reţinut că inculpatul a locuit în comuna Obârşia, jud. Olt împreună cu soţia sa şi cu victima C.I., fiul său, care era căsătorit cu partea civilă C.F. şi din căsătorie au rezultat trei copii.
Deşi locuiau în case diferite, dar în aceeaşi gospodărie, între inculpat şi fiul său erau grave neînţelegeri care deseori, degenerau în scandal.
În ziua de 15 mai 2004, motivează prima instanţă, după ce dimineaţa inculpatul s-a certat cu fiul său, la prânz, între cei doi a izbucnit din nou un scandal. Făptuitorul a intrat într-o cameră separată, iar victima l-a urmat şi între cei doi a avut loc un conflict la care nu au asistat alte persoane. C.G. s-a înarmat cu o furcă pe care a găsit-o în încăpere şi i-a aplicat o lovitură cu aceasta în zona hemitoracelui stâng al fiului său.
C.I. a fost transportat cu ambulanţa la Spitalul Orăşenesc Corabia, unde s-a constatat că starea sa este gravă şi s-a hotărât transferul la Spitalul Clinic nr. 1 Craiova, unde a decedat în seara de 15 mai 2004.
Din raportul de constatare medico – legală nr. 2108/ A 3 din 9 iunie 2004 efectuat de I.M.L. Craiova rezultă că moartea lui C.I. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei interne (hemotorax, hemopericard) consecinţa unor plăgi înţepate penetrante toracice cu leziuni pulmonare şi ale cordului.
Se concluzionează că leziunile de violenţă s-au putut produce prin lovire cu obiect înţepător (posibil furcă), între traumatism şi deces existând legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 8 din 17 ianuarie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Decizia sus-menţionată a fost recurată de inculpatul C.G., care a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen. şi a reiterat criticile formulate în apel, solicitând să se reţină în favoarea sa circumstanţa atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. şi să se reducă pedeapsa aplicată, deoarece mai înainte să lovească victima cu furca aceasta l-a lovit peste faţă şi l-a insultat.
Examinând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei în raport cu criticile formulate se constată că recursul este nefondat.
Instanţele au reţinut în mod temeinic situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, în concordanţă cu probele administrate, iar încadrarea juridică este legală.
Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., dispoziţiile referitoare la provocare sunt aplicabile în cazul în care infracţiunea a fost săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Rezultă aşadar că reţinerea stării de provocare este condiţionată de o comportare culpabilă a victimei, care, prin acţiunile sale ori afirmaţiile făcute, să fie de natură a cauza celui căruia îi sunt adresate o puternică stare de tulburare sub imperiul căreia să comită fapta.
În speţă cerinţele referitoare la starea de provocare nu sunt întrunite.
În ziua de 15 mai 2004, în absenţa altor persoane între inculpat şi victimă a avut loc un conflict în cadrul căruia şi-au adresat reciproc injurii, iar făptuitorul înarmându-se cu o furcă i-a aplicat o lovitură fiului său în zona hemitoracică, suprimându-i viaţa.
Atitudinea inculpatului care de la început s-a manifestat violent, după ce în cursul zilei au avut loc mai multe scandaluri între părţi s-a datorat dorinţei de răzbunare iar nu tulburării provocatoare a victimei.
În consecinţă, în mod just instanţele nu au reţinut în favoarea inculpatului C.G. circumstanţa atenuantă a provocării.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei atât prima instanţă cât şi instanţa de apel au făcut o corectă interpretare şi aplicare a prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că nu se poate reţine nulitatea prevăzută de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
La aplicarea pedepsei de 18 ani închisoare, pentru omor calificat s-a ţinut seama de gradul de pericol social deosebit al faptei comise, de împrejurările concreteîn care inculpatul l-a lovit pe fiul său cu furca, suprimându-i viaţa şi s-a avut în vedere că acesta este în vârstă de 66 ani şi nu are antecedente penale.
Deoarece alte motive de casare, susceptibile de a fi examinate din oficiu, nu s-au constatat recursul declarat de inculpat urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la 16 mai 2004 la 14 martie 2005.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 8 din 17 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 16 mai 2004 la 14 martie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1774/2005. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... | ICCJ. Decizia nr. 1776/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs → |
|---|
