ICCJ. Decizia nr. 1894/2005. Penal. Art.254 alin.1 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1894/2005
Dosar nr. 7346/2004
Şedinţa publică din 18 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 389 din 6 iulie 2004, pronunţată de Tribunalul Argeş a fost respinsă cererea având ca obiect restituirea cauzei la procuror, iar în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicaţiunea art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
În baza acestui text de lege inculpatul C.T. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, în condiţiile art. 57 şi art. 71 C. pen. şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
În temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000, raportat la dispoziţiile art. 254 alin. (3) C. pen., faţă de inculpat s-a dispus măsura de siguranţă a confiscării speciale a sumei de 200.000 lei şi respectiv a contravalorii unui carton cu pulpe de pui.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în fapt, că inculpatul a funcţionat până în luna noiembrie 2000, în calitate de subofiţer, agent de ordine şi conducător auto, la Inspectoratul de Poliţie al judeţului Argeş, secţia nr. 4 Găvana, din municipiul Piteşti.
În ziua de 21 septembrie 2000, C.T. a efectuat serviciul în schimbul III, începând cu orele 21,00, împreună cu martorii R.F. şi P.R.F., ultimul militar în termen la Unitatea de Jandarmi nr. 0681 Piteşti.
În timp ce se afla în patrulare la volanul autoturismului de teren ARO, inculpatul a observat circulând pe B-dul Nicolae Bălcescu, dinspre cartier Găvana spre centrul municipiului, autovehiculul marca Renault 11, a cărei încărcătură depăşea sarcina maşinii, motiv pentru care l-a oprit pentru control.
Astfel, a constatat că maşina era condusă de martorul J.V., mărfurile (alimentare şi nealimentare) fiind proprietatea lui D.E.M., pentru care însă, aceasta nu a putut prezenta documente justificative de provenienţă, relatând numai că ele erau cumpărate din Ungaria.
În aceste împrejurări, inculpatul a informat-o pe deţinătoarea bunurilor că, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 12/1990, va fi necesar să dispună confiscarea lor. Pentru a evita o asemenea consecinţă a comportamentului său ilicit, D.E.M. i-a propus interlocutorului său să nu procedeze în sensul celor de mai sus, promiţându-i, în schimb, remiterea sumei de 250.000 lei.
C.T. nu a reacţionat în vreun mod faţă de atitudinea martorei, dar, la rândul său, i-a pretins acesteia două cartoane cu pulpe, din cele aflate în autoturism, urmând ca a doua zi să primească şi suma de 1.000.000 lei.
D.E.M. a acceptat cererea poliţistului, care a mai precizat că marfa trebuie lăsată la un atelier de vulcanizare situat în apropierea C.N.C.D. de pe strada Depozitelor din municipiul Piteşti.
În continuare, cei doi au convenit ca până la punctul de destinaţie echipajul poliţiei să circule în faţa autoturismului Renault.
În continuare, în timp ce autovehiculele se deplasau spre zona de intersecţie a străzii Depozitelor cu Calea Bascov, în zona cantonului C.F.R., maşina condusă de martorul J.V. a fost din nou oprită, pentru control, de această dată de un echipaj al secţiei de Poliţie nr. 1 – Centru, aflat în zona de competenţă.
Inculpatul le-a relatat colegilor săi că documentele de însoţire a mărfii se află asupra lui (fapt nereal).
Pentru că între cele două patrule de poliţie s-au iscat discuţii cu referire la respectarea competenţei teritoriale în activitatea desfăşurată, inculpatul a renunţat la primirea celor două cartoane cu pulpe, luând măsura conducerii autoturismului în litigiu la sediul secţiei nr. 4, în cartierul Găvana din municipiul Piteşti.
Aici, subofiţerul de poliţie R.F. a întocmit pe numele lui D.E.M. procesul verbal seria Z nr. 3372933, prin care a constatat că aceasta a săvârşit contravenţia prevăzută şi sancţionată de art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990, pentru care i-a aplicat amenda de 150.000 lei, iar potrivit art. 6 din aceeaşi lege a dispus confiscarea a 8 pachete P., 60 pachete de mălai a ½ kg fiecare şi respectiv a 20 kg pulpe pui, provenienţa Ungaria.
În aceste condiţii inculpatul i s-a adresat contravenientei, spunându-i că trebuie să fie mulţumită, în condiţiile în care organul de poliţie nu a recurs la confiscarea întregii cantităţi de mărfuri, a căror provenienţă nu putea fi justificată, ci a procedat astfel, numai referitor la o parte a acesteia.
Faţă de această atitudine, D.E.M. a fost îndreptăţită să considere că inculpatul urma să îi pretindă o parte din produsele pe care le deţinea, astfel că, pentru a evita acest lucru, le-a oferit celor doi subofiţeri de poliţie sumele de câte 100.000 lei.
Martorul R.F. a refuzat oferta, împrejurare în care C.T. a primit suma de 200.000 lei, după care, în continuare, deplasându-se împreună cu D.E.M. la locul unde era parcat autoturismul i-a pretins acesteia (cererea fiindu-i acceptată) trei cartoane cu pulpe de pasăre.
Cartoanele au fost puse de martorul J.V. în portbagajul maşinii proprietatea inculpatului, fapt observat de martorul P.R.F.
În zilele următoare D.E.M. a povestit cele întâmplate lui P.G., consătean, împreună cu care a sesizat organele de urmărire penală.
În cursul cercetărilor inculpatul a remis denunţătoarei suma de 2.000.000 lei reprezentând contravaloarea pulpelor de pui şu cuantumul folosului primit (200.000 lei).
Împotriva sentinţei penale a declarat apel P.N.A. – Serviciul Anticorupţie Piteşti şi inculpatul C.T.
Procurorul a susţinut că:
1. Schimbarea încadrării juridice a faptei este greşită, cea legală regăsindu-se în rechizitoriu şi referindu-se la infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., în condiţiile art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
2. Pentru acurateţe juridică se impune ca, aplicând pedeapsa închisorii, cu executare prin privare de libertate, interzicerea unor drepturi, ca pedeapsă accesorie, să se dispună în baza art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
3. Greşit instanţa de fond a confiscat de la inculpat suma de 2.000.000 lei, denunţătoarea primind de la inculpat banii în cuantumul menţionat, şi,
4. Nu s-au aplicat prevederile art. 30 din Legea nr. 78/2000, privind publicarea hotărârilor judecătoreşti definitive într-un ziar central sau local, fapt ce ar fi condus la realizarea unei prevenţii generale şi speciale, dar şi la informarea opiniei publice.
Oral, procurorul de şedinţă a precizat că nu susţine primul motiv de apel.
La rândul său, inculpatul a criticat soluţia primei instanţe, pe de o parte, pentru greşita sa condamnare potrivit dispoziţiilor art. 254 C. pen., deşi fapta comisă, întruneşte în drept, elementele constitutive ale infracţiunii de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 C. pen., împrejurare în care sunt temeiuri pentru atragerea dispoziţiilor art. 81 C. pen., referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei, iar pe de altă parte pentru eronata individualizare a modalităţii de executare a pedepsei aplicate pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 254 C. pen., sancţiunea penală impunându-se a fi executată prin suspendarea ei sub supraveghere, în condiţiile art. 861 C. pen.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia nr. 322/ A din 2 decembrie 2004, a admis apelurile declarate de P.N.A. – Serviciul Teritorial Anticorupţie Piteşti şi inculpatul C.T., şi a desfiinţat, în parte, hotărârea atacată.
A înlăturat din dispozitivul sentinţei penale menţiunea privind confiscarea de la inculpatul C.T. a sumei de 200.000 lei şi a contravalorii unui carton cu pulpe de pui.
A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. b) şi c) C. pen., şi art. 76 lit. c) C. pen.
A redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 3 ani şi 6 luni închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsă pe care apelantul inculpat o va executa în condiţiile art. 57 şi art. 71 C. pen.
A menţinut, în rest, dispoziţiile hotărârii atacate.
Împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate până în prezent a declarat recurs inculpatul criticându-le sub aceleaşi două aspecte respectiv nelegalitatea încadrării juridice şi netemeinicia pedepsei aplicate.
Sub aspectul primului motiv de recurs, inculpatul a invocat cazul de casare, prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., temei în baza căruia a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 5, 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea de primire de foloase necuvenite, faptă prevăzută de art. 256 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În susţinerea primului motiv de recurs inculpatul a relevat faptul că, în seara de 21 septembrie 2000, cu ocazia verificărilor efectuate la autoturismul în care se afla denunţătoarea, întrucât a constatat că aceasta nu deţine documente pentru toate produsele importate, i-a adus la cunoştinţă faptul că urmează să o sancţioneze potrivit Legii nr. 12/1990, sens în care a invitat-o la secţia 4 Poliţie, unde împreună cu colegul său de echipaj, subofiţerul de poliţie R.F., au întocmit procesul verbal, au aplicat amenda prevăzută de lege şi au dispus confiscarea unei părţi din bunurile aflate în autoturismul denunţătoarei.
În aceste condiţii, acceptarea de către inculpat a sumei de 200.000 lei şi a unui carton cu pulpe de pui, s-a realizat după ce acesta şi-a executat sarcinile de serviciu şi nu a existat nici un fel de discuţie între el şi denunţătoare în sensul că aceasta va beneficia de un tratament mai favorabil dacă este de acord să ofere o sumă de bani sau produse alimentare.
În al doilea motiv de critică, inculpatul a invocat dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., temei în baza căruia a solicitat ca pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată de instanţa de apel să fie executată fără privare de libertate, respectiv suspendată condiţionat conform art. 81 C. pen., sau suspendată condiţionat sub supraveghere conform art. 861 C. pen.
În susţinerea acestui motiv de recurs, inculpatul a arătat că fapta săvârşită a reprezentat un accident în cariera sa învederând faptul că a avut o conduită profesională impecabilă până la data comiterii infracţiunii, iar ulterior a manifestat un sincer regret pentru cele întâmplate. Faţă de cele arătate şi având în vedere şi valoarea redusă a sumei de bani şi a bunurilor ce formează obiectul material a infracţiunii, inculpatul a solicitat executarea pedepsei fără privare de libertate.
Recursul declarat este nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 254 C. pen., constituie infracţiune de luare de mită „fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri".
În Codul penal românesc, spre deosebire de alte legislaţii, pretinderea de mită, acceptarea ori nerespingerea promisiunii de mită, deşi, în esenţă, nu sunt decât acte pregătitoare sau de executare a primirii de mită, sunt asimilate cu luarea de mită, putând constitui, fiecare în parte, o infracţiune consumată de luare de mită.
Aşadar, infracţiunea se consumă prin executarea oricăreia din cele patru acţiuni, inacţiuni prevăzute alternativ în norma de incriminare, neţinându-se seama nici de persoana care a avut iniţiativa, nici dacă s-a încheiat sau nu o convenţie ilicită de trafic de funcţie, nici de împrejurarea dacă funcţionarul va executa sau nu, ulterior, actul la care s-a obligat.
În speţă, infracţiunea de luare de mită s-a consumat în momentul în care inculpatul i-a pretins lui D.E.M. să îi remită două cartoane cu pulpe de pui, iar în ziua următoare să îi înmâneze suma de 1.000.000 lei.
Este lipsit de relevanţă juridică faptul că, ulterior, acesta a primit suma de 200.000 lei şi trei cartoane cu pulpe de pui oferite de denunţătoare, aspect important numai cu referire la măsura de siguranţă a confiscării speciale, potrivit art. 19 din Legea nr. 78/2000.
Ori de câte ori între activităţile incriminate, ca modalităţi distincte de săvârşire a aceleiaşi infracţiuni, există o legătură naturală, în sensul că săvârşirea uneia este urmarea firească a celeilalte, fiecare în parte reprezentând trepte deosebite de înfăptuire a aceleiaşi finalităţi, comiterea succesivă a acelor activităţi realizează o unitate naturală de infracţiune, în cadrul căreia activităţile subsecvente fac corp comun cu cele care le preced.
Or, este evident că pe parcursul săvârşirii luării de mită, pretinderea de bani sau alte foloase, precum şi acceptarea sau nerespingerea promisiunii unor foloase nu reprezintă decât momente intermediare, ce îşi găsesc împlinirea şi raţiunea de a fi doar în acţiunea finală, de primire a unor sume de bani sau alte foloase, care constituie cea de a patra modalitate alternativă de săvârşire a infracţiunii.
Declaraţiile martorilor D.E.M., J.V. şi P.R. conduc univoc la concluzia că inculpatul a pretins denunţătoarei cele două cartoane cu pulpe de pui şi suma de 1.000.000 lei înainte de a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu, respectiv pentru a le îndeplini într-un anumit mod ori a nu le îndeplini.
Pentru o eventuală încadrare juridică a faptei în dispoziţiile art. 256 C. pen., era necesar ca folosul să fi fost primit după executarea actului privitor la atribuţiile de serviciu ale inculpatului, iar pe de altă parte, folosul să nu fi fost pretins de acesta anterior, iar obţinerea lui să nu fie rezultatul constrângerii sau al unei înţelegeri prealabile îndeplinirii actului de către cel în cauză.
Potrivit art. 81 C. pen., instanţa poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, printre altele, şi dacă se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Cele două instanţe au constatat în mod corect că faţă de gravitatea faptei şi de atitudinea pe care inculpatul a avut-o pe parcursul procesului penal, iniţial de negare a faptei, apoi de recunoaştere a acesteia, dar în împrejurări diferite, care conduc la o altă încadrare juridică, scopul sancţiunii penale, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, aşa cum rezultă din aqrt.52 C. pen., nu poate fi atins decât prin efectiva ei executare.
Invocarea de către inculpat a necesităţii aplicaţiunii dispoziţiilor art. 861 C. pen., este greşită.
Aşa fiind, o redozare a pedepsei aplicate nu se mai impune iar aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu se justifică faţă de gradul de pericol social al faptei comise şi a circumstanţelor reale în care s-a consumat infracţiunea.
În raport de cele expuse, Curtea apreciază că instanţa de apel a făcut o justă individualizare a pedepsei atât în ceea ce priveşte cuantumul acesteia cât şi modalitatea de executare.
Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului C.T. să fie respins ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.T. împotriva deciziei penale nr. 322/ A din 2 decembrie 2004 a Curţii de Apel Piteşti.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1893/2005. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1895/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
