ICCJ. Decizia nr. 2111/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2111/2005
Dosar nr. 1165/2005
Şedinţa publică din 28 martie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 1639 din 20 decembrie 2004, le-a condamnat la câte 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., pe inculpatele, arestate în altă cauză I.A. şi D.L.
Conform art. 36 alin. (1), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., instanţa de fond a contopit, pentru fiecare inculpată, cele două pedepse de câte 5 ani închisoare repuse în individualitatea lor, la care acestea au fost condamnate prin sentinţa penală nr. 101 din 6 ianuarie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală şi a aplicat inculpatelor pedepsele cele mai grele de câte 7 ani închisoare care au fost sporite cu un an, dispunându-se, în final, ca I.A. şi D.L. să execute câte 8 ani închisoare.
Conform art. 71 C. pen., li s-au interzis inculpatelor drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), din momentul rămânerii definitive a hotărârii şi până la terminarea executării pedepselor.
Au fost anulate vechile mandate de executare a pedepselor şi s-a dispus emiterea unor noi mandate pentru pedeapsa de 8 ani închisoare.
În latură civilă s-a luat act că partea vătămată G.A. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Instanţa de fond a reţinut că, la data de 3 iunie 2002, partea vătămată G.A. se afla împreună cu sora sa, G.C., în zona staţiei de metrou Armata Poporului din Bucureşti, unde au fost acostate de inculpatele I.A. şi D.L. care le-au cerut suma de 2.000 lei.
În timp ce inculpata D.L. s-a apropiat de G.C. şi i-a pus mâna la gură pentru a nu striga după ajutor, inculpata I.A. a smuls de la mâna părţii vătămate G.A. o brăţară de argint pe care aceasta o purta.
Prima instanţă a mai constatat că în momentul smulgerii, brăţara părţii vătămate s-a rupt o parte din aceasta a căzut pe trotuar şi după ce a fost ridicată de G.C. i-a fost smulsă din mână de către inculpata D.L.
În cauză s-a procedat la efectuarea unei recunoaşteri de pe un album foto şi a unei recunoaşteri din grup, ocazie cu care partea vătămată G.A. le-a indicat pe inculpate ca fiind tinerele care au deposedat-o prin violenţă de brăţara din argint.
Inculpatele au recunoscut în cursul cercetării judecătoreşti săvârşirea faptelor, precizând că se aflau sub influenţa drogurilor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 66/ A din 1 februarie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpate prin care au solicitat reducerea pedepselor, susţinând că acestea sunt prea severe în raport de gravitatea faptelor comise şi circumstanţele lor personale.
Inculpatele I.A. şi D.L. au declarat recurs împotriva deciziei, invocând temeiul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând, ca şi în apel, reducerea pedepselor, prin aplicarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen., deoarece sunt tinere, deşi au mai fost condamnate nu sunt recidiviste, au recunoscut şi regretat infracţiunea comisă.
Recursurile sunt nefondate.
Din examinarea actelor dosarului se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt, ce nu a fost contestată de inculpate, iar încadrarea juridică este legală, Înalta Curte constată că neacordarea circumstanţelor atenuante, de către instanţe, corespunde gravităţii infracţiunii de tâlhărie, săvârşită de inculpate, iar stabilirea unor pedepse orientate spre minimul special, reprezintă o corectă individualizare a pedepselor în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Pericolul social al infracţiunii este relevat la modul în care inculpatele au comis fapta, într-un loc public, în zona staţiei de metrou Armata Poporului unde le-au acostat pe surorile G. şi în timp ce D.L. i-a pus mâna la gură martorei G.C., pentru a nu striga, I.A. i-a smuls părţii vătămate G.A. brăţara de la mână.
În ceea ce priveşte profilul moral al inculpatelor, instanţele au avut în vedere stabilirea pedepselor faptul că sunt tinere, au fost sincere în cursul procesului, dar şi împrejurarea că, deşi nu sunt recidiviste au antecedente penale fiind arestate într-o altă cauză pentru săvârşirea unor infracţiuni asemănătoare.
În raport de aceste elemente, Înalta Curte apreciază că pedepsele au fost just individualizate urmând ca recursurile declarate de inculpate să fie respinse, ca nefondate, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentele vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatele I.A. şi D.L. împotriva deciziei penale nr. 66/ A din 1 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Constată că inculpatele sunt arestate în altă cauză.
Obligă pe fiecare recurentă la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2110/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... | ICCJ. Decizia nr. 2112/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
