ICCJ. Decizia nr. 2110/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2110/2005
Dosar nr. 1300/2005
Şedinţa publică din 28 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 499 din 2 decembrie 2004, Tribunalul Bacău a dispus, respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei în cea prevăzută de art. 182 C. pen. şi în temeiul prevederilor art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea prevederilor art. 74 lit. a) şi c) şi art. 75 alin. (2) C. pen., condamnarea inculpatului B.C.V. la 5 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a computat detenţia de la 23 august 2004 la zi.
În sfârşit, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 22540.259 lei către C.A.S. Bacău, la 25 milioane lei daune materiale şi la 50 milioane lei daune morale către partea civilă P.C.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, la data de 1 iunie 2004, partea vătămată P.C. s-a deplasat cu maşina împreună cu numitul G.M. în satul Filipeşti, cu autoturismul său Dacia 1300, proprietatea părţii vătămate, pe care acesta urma să o repare.
În acelaşi timp, B.L. şi C.L. se întorceau cu autoturismul spre municipiul Oituz şi recunoscând pe G.M., ca fiind unul dintre tinerii cu care au avut un incident la o discotecă din Oneşti în cursul lunii decembrie 2003.
C.L. şi B.L. au mers la un atelier „service" din Oituz unde s-au întreţinut cu inculpatul B.C.V. şi Şt.M. şi împreună cu G.C. au luat hotărârea de a-i aplica părţii vătămate o corecţie, ocazie cu care s-au înarmat cu un levier, inculpatul B.C. şi o bucată de lemn, C.L., mergând la Barul Tabarcea, unde se afla partea vătămată.
Ajunşi la bar, inculpatul a lovit cu levierul din fier de mai multe ori pe partea vătămată în zona toraco-abdominală, după care a părăsit localul împreună cu ceilalţi tineri.
S-a mai reţinut că părţii vătămate i s-a cauzat un politraumatism toraco-abdominal, ruptură de splină şi şoc hemoragic, leziuni ce au necesitat 25-30 zile de îngrijiri medicale, punându-i-se viaţa în pericol.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel inculpatul solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 182 C. pen., iar în subsidiar, reţinerea circumstanţelor atenuante şi reducerea pedepsei.
Analizând ansamblul probator, instanţa de control judiciar a constatat că încadrarea juridică dată faptei este cea legală, iar pedeapsa just individualizată, astfel că, prin Decizia penală nr. 48 din 1 februarie 2003, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a formulat în termen recurs, reiterând apărarea din apel, în sensul schimbării încadrării juridice a faptei în infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 182 C. pen., precizând că nu a avut intenţia de a suprima viaţa părţii vătămate care, în fapt a provocat-o să acţioneze în acest fel şi în subsidiar, reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Curtea, analizând ansamblul probator administrat în cauză, constată că, instanţele au făcut o corectă încadrarea juridică a faptei şi o justă individualizare a pedepsei.
Apărarea inculpatului nu poate fi primită atâta timp cât inculpatul a lovit partea vătămată cu un levier de fier, apt de a produce moartea, într-o zonă vitală.
Asemenea acte violente produc, re regulă, urmări grave, decesul.
Inculpatul a prevăzut rezultatul posibil al acţiunii sale şi chiar dacă nu l-a urmărit (partea vătămată fiind salvată doar datorită intervenţiei chirurgicale de specialitate) a acceptat producerea lui, astfel că, acesta a acţionat cu intenţia indirectă de a omorî.
Nu poate fi reţinută nici aprecierea potrivit căreia, inculpatul ar fi fost provocat de partea vătămată, probatoriile administrate neevidenţiind o asemenea situaţie ci dimpotrivă, acţiunea violentă a inculpatului care a aplicat mai multe lovituri de intensitate în zone vitale, aşa cum s-a arătat, cu un corp contondent, apt de a ucide.
Sub aspectul individualizării pedepsei, se constată că, au fost respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind coborâtă şi sub minimul special, prin aplicarea prevederilor art. 74 – art. 76 C. pen., încât nu se justifică reducerea acesteia.
Pe cale de consecinţă, în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul.
Se va deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive de la 23 august 2004 la zi.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C.V. împotriva deciziei penale nr. 48 din 1 februarie 2005 a Curţii de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului de la23 august 2004 la 28 martie 2005.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2109/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2111/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
