ICCJ. Decizia nr. 2112/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2112/2005
Dosar nr. 1215/2005
Şedinţa publică din 28 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 372 din 16 decembrie 2004 a Tribunalului Suceava au fost condamnaţi inculpaţii: A.C.C., în baza art. 211 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare. S-a menţinut liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 131 din 24 iulie 2002 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti din care au rămas neexecutate 418 zile.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat beneficiul graţierii pedepselor de 2 luni închisoare şi de 4 luni închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 326 din 19 mai 2003 a Judecătoriei Fălticeni, s-a dispus contopirea lor şi adăugarea pedepsei celei mai mari de 4 luni închisoare la pedeapsa aplicată în cauză de 7 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute 7 ani şi 4 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi N.G., în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare. S-a constatat că infracţiunea este concurentă cu infracţiunile de violare de domiciliu şi furt calificat pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 83 din 11 februarie 2004 a Judecătoriei Fălticeni la pedeapsa rezultantă de 3 luni închisoare pe care a descontopit-o repunând în individualitatea lor pedepsele de 3 luni şi 2 luni închisoare. S-a dispus contopirea acestora cu pedeapsa de 7 ani aplicată în cauză, inculpatul având de executat 7 ani închisoare.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat beneficiul graţierii pedepselor de o luni şi de 2 luni închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 326 din 19 mai 2003 a Judecătoriei Fălticeni, s-a dispus contopirea acestora şi s-a stabilit ca rezultanta de 2 luni închisoare să fie executată pe lângă pedeapsa aplicată în cauză de 7 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute 7 ani şi 2 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost anulat mandatul de executare nr. 120 din 25 august 2004 emis de Judecătoria Fălticeni şi s-a dispus emiterea unui nou mandat.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului A.C.C. şi s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 1 iulie 2004 la zi.
Pentru inculpatul N.G. s-au dedus reţinerea de la 1 iulie 2004 şi perioada executată de la 4 noiembrie 2004 la zi în temeiul mandatului arătat.
Conform art. 346 C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 3.200.000 lei despăgubiri civile către partea civilă N.E.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, în noaptea de 30 iunie 2004, inculpaţii au consumat băuturi alcoolice şi fiind în stare de ebrietate au acostat-o pe stradă pe partea vătămată N.E. care se deplasa spre domiciliu, au început să o lovească şi i-au sustras geanta conţinând acte şi suma de 1.900.000 lei, un sacou şi sacoşa din plastic în care avea o pâine şi o umbrelă.
Imediat după săvârşirea faptei partea vătămată s-a adăpostit în curtea martorului M.F., iar inculpaţii au fugit în direcţii diferite.
După sosirea organelor de poliţie a apărut din grădina din apropiere, unde se ascunsese, inculpatul A.C.C., identificat imediat de persoana vătămată.
Din bunurile sustrase au fost recuperate şi restituite sacoşa cu pâine şi umbrela, rămânând un prejudiciu neacoperit de 3.200.000 lei.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite în baza procesului-verbal de constatare a infracţiunii întocmit de organele de urmărire penală, a declaraţiei persoanei vătămate, a procesului-verbal de cercetare la locul faptei, a certificatului medico-legal, care atestă că victima a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 8-9 zile îngrijiri medicale, a declaraţiilor martorilor C.M., M.F., A.M., H.M., T.I. şi S.I
Inculpaţii nu au recunoscut săvârşirea faptei, susţinând că nu sunt autorii tâlhăriei.
Curtea de Apel Suceava, secţia penală, prin Decizia penală nr. 33 din 31 ianuarie 2005, a respins apelurile declarate de inculpaţii N.G. şi A.C.C., considerând nefondate susţinerile acestora, în sensul că nu sunt vinovaţi de săvârşirea faptei pentru care au fost condamnaţi.
Astfel, s-a apreciat că probele administrate în cauză au confirmat că partea vătămată a fost deposedată prin violenţă de bunurile sale de către inculpaţi, aceştia fiind identificaţi atât de victimă cât şi de martorii audiaţi în cauză.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul N.G., care, invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susţinut că pedeapsa aplicată este prea severă şi a solicitat reducerea ei.
Recursul declarat este nefondat.
Din examinarea actelor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului N.G. în săvârşirea, în noaptea de 30 iunie 2004, a infracţiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 211 alin. (1) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) C. pen., împreună cu A.C.C.
Probele administrate în cauză, evocate mai sus, au confirmat că cei doi inculpaţi, fiind în stare de ebrietate, au acostat-o pe partea vătămată, au început să o lovească şi i-au sustras geanta în care aceasta avea acte şi suma de 1.900.000 lei, un sacou şi o sacoşă ce conţinea o pâine şi o umbrelă, după care au fugit, fiind surprinşi imediat după săvârşirea faptei de organele poliţiei şi recunoscuţi de victimă şi de martori.
Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului recurent, ca şi celuilalt inculpat, de 7 ani închisoare, se constată că aceasta a fost individualizată chiar la minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social al faptei, împrejurările săvârşirii ei şi persoana inculpatului care, anterior a mai fost condamnat la pedepse privative de libertate, fără a fi recidivist.
Se mai constată că această pedeapsă este de natură a asigura, conform art. 52 din acelaşi cod, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reintegrarea în comunitate a inculpatului.
Deoarece nu rezultă existenţa unor împrejurări din cele arătate la art. 74 C. pen., cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a circumstanţelor atenuante, iar pedeapsa închisorii a fost stabilită cu respectarea dispoziţiilor menţionate, critica formulată de recurent în sensul greşitei individualizări a sancţiunii penale nu poate fi primită.
În consecinţă, Curtea constatând nefondat motivul de recurs invocat şi nereţinând vreun caz de casare, care poate fi luat în considerare din oficiu, urmează, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a respinge, ca nefondat, recursul declarat, cu obligarea inculpatului la cheltuielile judiciare către stat.
Se vor deduce din pedeapsă, timpul reţinerii de la 1 iulie 2004 şi perioada executată în baza mandatului anterior de la 4 noiembrie 2004 la 28 martie 2005.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.G. împotriva deciziei penale nr. 33 din 31 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Suceava.
Deduce din pedeapsă timpul reţinerii de la 1 iulie 2004 şi perioada executată de la 4 noiembrie 2004 la 28 martie 2005.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2111/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2113/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
