ICCJ. Decizia nr. 2510/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 328 din 29 septembrie 2004, Tribunalul Ialomița a dispus condamnarea inculpatului A.G. la 18 ani închisoare și 9 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 174 - art. 175 lit. c) C. pen. S-a făcut aplicațiunea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus arestarea preventivă și reținerea începând cu data de 1 iulie 2004.
Inculpatul a fost obligat la 56.472.714 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă C.A.S. București.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în baza probelor administrate atât la urmărirea penală cât și în faza anchetei judecătorești că, la data de 9 noiembrie 2003, pe fondul consumului exagerat de alcool inculpatul și-a lovit în mod repetat mama cu un corp dur în zona capului provocându-i leziuni cranio cerebrale, cu hemoragie meningo cerebrală cauză a decesului.
împotriva sentinței a declarat un prim apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând pe de o parte reducerea pedepsei, iar pe de altă parte schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat, prevăzut și pedepsită de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. c) C. pen., în cea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., susținând că nu a intenționat să-și ucidă mama.
Apelul a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 841 din 9 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. 3722/2004, cu motivarea că față de împrejurările comiterii faptei și persoana inculpatului nu se justifică reducerea pedepsei.
în recursul declarat de inculpat împotriva acestei decizii, înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 58 din 6 ianuarie 2005, pronunțată în dosarul nr. 6857/2004, a casat soluția și a trimis cauza spre rejudecare pe fond a apelului constatând că în prima judecată instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivului de apel vizând schimbarea încadrării juridice a faptei.
în rejudecare, Curtea de Apel, prin decizia penală nr. 103 din 10 februarie 2005, pronunțată în dosarul nr. 405/2005, a respins, ca nefondat, apelul, găsind neîntemeiate ambele critici.
în prezentul recurs, prin motivele dezvoltate oral în fața instanței atât prin apărătorul său cât și personal inculpatul a reiterat criticile inițiale, greșita încadrare juridică cât și redozarea pedepsei.
Criticile sunt neîntemeiate, iar recursul se va respinge, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Așa cum corect s-a reținut, atât în considerentele sentinței cât și a celor două decizii pronunțate în apel, încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpat în infracțiunea de omor calificat este corectă și este dată atât de modul în care inculpatul a acționat (prin lovirea directă a victimei, în mod repetat, în zona capului, cu obiect contondent), cât și de rezultatul acțiunii sale și anume producerea unui traumatism cranio-cerebral, cu consecința hemoragiei meningo-cerebrale care a dus la deces. Situația de fapt reținută a avut suport probatoriu în declarațiile martorilor, constatările medico-legale și recunoașterea este adevărat parțială, a inculpatului. în fața unor atari dovezi și a unui asemenea mod de acțiune, susținerea inculpatului că nu a lovit să ucidă victima, nu poate fi reținută. Totodată, prin aplicarea unei pedepse cu închisoare de 13 ani, adică sub minimul special prevăzut de art. 175 pct. i alin. penultim C. pen., instanța a dat eficiență tuturor criteriilor la individualizare a pedepsei și a ținut cont la toate împrejurările obiective și subiective la care se referă art. 52 C. pen., odată cu respingerea recursului, instanța va deduce din pedeapsă durata arestării preventive și a reținerii, începând cu iulie 2004, la zi și va obliga pe recurent să plătească cheltuieli judiciare.
S-a avut în vedere considerentele ce preced, instanța;
| ← ICCJ. Decizia nr. 2467/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2366/2005. Penal → |
|---|
