ICCJ. Decizia nr. 2575/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 257 din 16 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Constanța, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
în baza art. 174 C. pen., a fost condamnat inculpatul A.E. la o pedeapsă de 12 ani închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe o durată de 5 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și a arestării preventive de la data de 1 mai 2004 până la zi.
în temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat toporul folosit la săvârșirea faptei.
în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.
De asemenea, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
în noaptea de 30 aprilie 2004, inculpatul a aplicat mai multe lovituri cu un topor în capul concubinei sale, T.C., provocând decesul acesteia.
împotriva sentinței penale sus-arătate inculpatul a declarat apel, susținând că fapta a fost săvârșită într-o stare de tulburare și emoție, determinată de victimă, situație în care se impune reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege și că se afla sub influența băuturilor alcoolice.
Prin decizia penală nr. 55 din 4 martie 2005, Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondat, apelul inculpatului A.E.
în considerentele deciziei, instanța de apel a apreciat că soluția tribunalului este temeinică și legală, situația de fapt fiind în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, iar individualizarea pedepsei s-a făcut, ținându-se cont de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Nemulțumit de soluția instanței de apel, inculpatul a atacat-o cu recurs, solicitând, în temeiul art. 3859pct. 14 C. proc. pen., reindividualizarea pedepsei, în sensul coborârii cuantumului acesteia sub limita celei la care a fost condamnat.
Examinând hotărârile atacate, în raport de criticile invocate, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3859alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte constată că recursul este fondat pentru un alt motiv decât cel invocat de către inculpat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea de noi infracțiuni.
Pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată inculpatului a fost corect individualizată, fiind aptă să atingă scopul preventiv și educativ, astfel că nu poate fi primită critica inculpatului cu privire la individualizarea pedepsei.
Atât hotărârea instanței de fond, cât și cea a instanței de apel sunt nelegale în ceea ce privește pedeapsa complimentară aplicată inculpatului.
Această pedeapsă este restrictivă de drepturi, având ca obiect pierderea temporară a exercițiului drepturilor la care se referă pedeapsa aplicată.
Astfel, instanța judecătorească are obligația de a indica în hotărârea de condamnare care anume drepturi din cele prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), le interzice și pe ce durată.
în speța de față, tribunalul a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe o durată de 5 ani, fără însă a preciza care din drepturile cuprinse în textul de lege respectiv interzice, dispoziție care a fost menținută, în aceeași formă de către instanța de apel.
Așa fiind, înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul A.E. și va casa decizia penală atacată și în parte, sentința penală nr. 257 din 16 noiembrie 2004 a Tribunalului Tulcea. în rejudecare va modifica pedeapsa complimentară aplicată inculpatului, în sensul că interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2576/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2381/2005. Penal → |
|---|
