ICCJ. Decizia nr. 3506/2005. Penal. Art. 215 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3506/2005
Dosar nr. 1598/2005
Şedinţa publică din 6 iunie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 185 din 2 aprilie 2004 a Tribunalului Galaţi, au fost condamnaţi inculpaţii:
1). D.I., la 4 ani închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 alin. (1) lit. a) şi c), art. 74 alin. (2) şi art. 76 C. pen., şi la 2 luni închisoare, pentru infracţiunea de fals în declaraţii, prevăzută de art. 292, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 şi art. 76 C. pen.
În baza art. 33 şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 2 luni închisoare, sporită la 4 ani şi 3 luni închisoare.
S-a menţinut şi prelungit starea de arest a inculpatului şi s-a dedus detenţia preventivă de la 23 aprilie 2003, la zi.
S-a dispus aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
2). P.O., la 7 milioane lei amendă penală, pentru infracţiunea de fals în declaraţii, prevăzute de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor prevăzute de art. 631 C. pen.
În baza art. 14 C. proc. pen., şi art. 998 C. civ., inculpatul D.I. a fost obligat la plata sumei de 3.367.723.237 lei cu titlu de debit şi la 3.093.080.692 lei majorări de întârziere către partea civilă Ministerul Finanţelor Publice.
S-au menţinut măsurile asiguratorii asupra bunurilor inculpatului D.I.
În baza art. 348 C. proc. pen., s-au anulat 57 de declaraţii emise şi semnate de inculpatul D.I. şi 22 de declaraţii semnate de inculpatul P.O.
Inculpaţii au fost obligaţi la câte 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Prima instanţă a reţinut următoarele:
În perioada 2000 – 2001, inculpatul D.I. era administrator la SC D. SRL Galaţi, având ca obiect de activitate, lucrări de construcţii şi de artă şi activităţi comerciale, cu combustibili lichizi, solizi şi gazoşi.
În aceeaşi perioadă, inculpatul P.O. era administrator unic la Restaurantul C. din Focşani. Societatea avea ca obiect de activitate diversificat, inclusiv achiziţii de combustibil.
În urma controlului efectuat, la 16 august 2001, la SC D. SRL s-a constatat că această societate s-a aprovizionat cu produse petroliere de la P. Vrancea şi SC R.C. Focşani, combustibil achiziţionat neavând inclus în preţ taxa F.S.D.P. (taxă de drum prevăzută de Legea nr. 118/1996 modificată şi completată).
Produsul petrolier a fost vândut mai departe către SC M.P.E. SRL având de data aceasta taxa de drum.
S-a stabilit că prin contractul de vânzare cumpărare nr. 166/2000, în perioada iulie 2000 – noiembrie 2000, inculpatul D.I., prin societatea sa a achiziţionat produse petroliere în valoare de 17,2 miliarde lei şi trebuia să vireze taxa de drum în valoare de 4,9 miliarde lei către Ministerul Transporturilor.
Pentru a se sustrage de la plata acestei taxe, inculpatul a întocmit fictiv un număr de 57 de declaraţii pe propria răspundere, precizând în mod nereal în aceste declaraţii că, combustibilul cumpărat va fi folosit doar în agricultură şi transportul naval (la care nu se percepe taxa de drum).
Declaraţiile respective, astfel întocmite, le-a depus la P. Vrancea pentru achiziţionarea combustibilului şi în baza acestor declaraţii a cumpărat combustibilul, fără taxa de drum inclusă în preţul plătit.
La câteva zile, inculpatul D.I. a vândut combustibilul către SC M.P.E. SRL, incluzând în preţ taxa de drum.
În timpul derulării acestei afaceri, inculpatul D.I. a ascuns faptul că, combustibilul a fost achiziţionat fără să fi fost inclusă în preţ taxa de drum.
Taxa de drum la această cantitate de combustibil se ridică la suma de 3.367.732.237 lei şi nu a fost virată în contul Ministerului Transporturilor conform Legii nr. 118/1996.
În perioada noiembrie 2000 – decembrie 2000, SC R.C. Focşani, prin administratorul P.O., a achiziţionat de la P. Vrancea, produse petroliere, în valoare de 6,3 miliarde lei fără taxa de drum.
Inculpatul P.O. a completat în acest sens un număr de 22 de declaraţii, în care se stipula fals că, combustibilul va fi folosit în agricultură şi transporturi navale.
La rândul său inculpatul D.I. a vândut combustibilul achiziţionat de inculpatul P.O. la un preţ care includea şi taxa de drum.
Taxa de drum aferentă acestei a doua cantitate de combustibil achiziţionată, în sumă de 1,6 miliarde lei nu a fost virată în contul Ministerului Transporturilor.
Sub aspectul laturii civile, prima instanţă având în vedere actele de constituire ca parte civilă a Ministerului Finanţelor Publice şi ale dosarului, totodată ţinând seama de principiul disponibilităţii părţii a admis cererea de despăgubiri astfel cum a fost formulată.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi ambii inculpaţi.
Parchetul a criticat sentinţa pentru neaplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la inculpatul P.O. şi greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor.
Inculpatul D.I. a criticat sentinţa pentru greşita sesizare a organelor de urmărire penală, neexistând plângerea părţii vătămate Ministerul Finanţelor, iar inculpatul P.O. a susţinut că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii.
Prin Decizia penală nr. 10 din 17 ianuarie 2005, Curtea de Apel Galaţi a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi a desfiinţat în parte sentinţa, iar în rejudecare:
A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului D.I. în pedepsele componente şi a majorat pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de înşelăciune de la 4 ani şi 2 luni, la 6 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare sporită la 6 ani şi o lună închisoare.
A reţinut în încadrarea juridică a infracţiunii comisă de inculpatul P.O. şi dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi a menţinut pedeapsa de 7.000.000 lei amendă penală.
În baza art. 348 C. proc. pen., a dispus anularea înscrisurilor false precizându-se numărul şi data.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de cei doi inculpaţi.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului D.I. şi s-a dedus durata arestării preventive de la 2 aprilie 2003 la zi.
Pentru a admite apelul parchetului, instanţa de apel a reţinut că pedeapsa aplicată inculpatului D.I., pentru infracţiunea de înşelăciune este greşit individualizată fiind mică în raport cu cuantumul ridicat al prejudiciului, că la inculpatul P.O. s-a omis a se face aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi că la anularea înscrisurilor false nu s-au făcut nominalizarea acestora.
Împotriva hotărârii instanţei de apel au declarat recurs inculpaţii D.I. şi P.O.
Inculpatul D.I. a criticat ambele hotărâri pronunţate în cauză pentru greşita reţinere în sarcina sa a infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., solicitând să fie achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. pen.
S-a susţinut că nu a avut intenţia de a se sustrage de la plata către Ministerul Finanţelor Publice a sumelor de bani reprezentând taxa de drum, din moment ce a înregistrat în contul contabil 447 sumele datorate acestui minister.
Astfel, lipseşte un element constitutiv al infracţiunii de înşelăciune, a conchis inculpatul în recursul său.
Critica nu este fondată, întrucât experţii contabili L.E. şi L.E. în răspunsul la obiecţiunea inculpatului la raportul de expertiză, au arătat clar că firma inculpatului nu a avut în cont lichidităţi pentru vărsarea taxei de drum la buget.
De altfel, întocmirea de declaraţii cu conţinutul ireal că respectivii combustibili urmau a se folosi în agricultură şi transport naval şi prezentarea acestor declaraţii ca adevărate pentru a se sustrage de la plata taxei de drum apoi vânzarea combustibililor incluzând taxe de drum şi nevirarea nici unei sume în contul Ministerului Transporturilor, demonstrează clar intenţia delictuoasă specifică infracţiunii de înşelăciune.
În consecinţă, este lipsită de temei susţinerea inculpatului D.I. că nu sunt realizate elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune.
Inculpatul P.O. a susţinut în recursul său că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii prevăzute de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), pentru că declaraţiile nu le-a făcut în faţa unui organ sau instituţie de stat ori oricărei unităţi dintre cele la care se referă art. 145 C. pen., întrucât P. este o societate de drept privat şi nu de interes public.
Pe de altă parte, declaraţiile respective nu au produs nici o consecinţă juridică, din moment ce vânzarea combustibilului de către el s-a făcut tot ca şi la cumpărare fără taxa de drum.
Criticile formulate sunt nefondate.
Potrivit art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituţie de stat ori unei alte unităţi dintre cele la care art. 145 din acelaşi cod, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când potrivit legii ori împrejurărilor declaraţia făcută serveşte pentru producerea acelei consecinţe.
Conform art. 145 din acelaşi cod, prin elementul public se înţelege, între altele, persoanele juridice de interes public şi serviciile de interes public.
Ori, este evident, că P., pe lângă atribuţiile de producere şi vânzare de produse petroliere, efectuează şi servicii de interes public în legătură cu taxa de drum stabilită de stat.
Declaraţiile despre care este vorba, producând efecte faţă de organele de stat sunt date în faţa unui organ economic în baza legii, îndeplinind în această situaţie un interes public.
Declaraţiile false date inculpatului P.O. au produs imediat efecte juridice, constând în faptul că acesta a cumpărat produse petroliere fără a fi înscrisă în preţul de cumpărare taxa legală de drum.
Criticile formulate fiind nefondate şi cum nu se constată nici motive care se iau în considerare din oficiu, recursurile sunt nefondate urmând a se respinge, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Totodată, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului D.I., perioada arestării preventive de la 2 aprilie 2003, la data prezentei decizii.
Va obliga, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., pe recurenţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.I. şi P.O. împotriva deciziei penale nr. 10 din 17 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului D.I., perioada arestării preventive de la 2 aprilie 2003 la 6 iunie 2005.
Obligă recurentul inculpat D.I. la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpat P.O. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3449/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3588/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
