ICCJ. Decizia nr. 3536/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 421 din 22 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul penal nr. 1346/R/2004, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpații A.I. și B.F.
în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., art. 175 lit. i) și alin. ultim C. pen., cu aplicarea art. 174 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A.I. la o pedeapsă de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 239 alin. (1) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 2 luni închisoare.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus și s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 16 noiembrie 2002 la zi.
în baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în temeiul art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., art. 175 lit. i) și alin. ultim C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnatul inculpatul B.F. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus și s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 16 noiembrie 2002 la zi, menținându-se starea de arest preventiv.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat grațiată pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 681 din 10 octombrie 2001 a Judecătoriei Oradea.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
în baza art. 217 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului D.I. la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.
în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a dispus revocarea beneficiului grațierii pedepsei de 3 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 659 din 11 iunie 2002 pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc.
în baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a aceleiași pedepse de 3 luni închisoare și s-a dispus executarea alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca în final, inculpatul să execute pedeapsa de 6 luni închisoare.
Cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsa aplicată, perioada reținerii din 16 noiembrie 2002 și a arestării preventive din 27 ianuarie 2002 până la 31 ianuarie 2002.
S-a constatat că părțile vătămate G.I., I.D., B.S. și M.C. nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
Inculpații A.I. și B.F., au fost obligați în solidar să plătească părții civile, I.S., suma de 50.000.000 lei cu titlu de daune morale.
A obligat inculpatul B.F. să plătească părții civile M.A. suma de 25.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile iar pe inculpatul D.I. suma de 25.000.000 lei către partea civilă P.H.C. respectiv suma de 15.000.000 lei către partea civilă R.L.
în temeiul art. 191 C. proc. pen., a obligat fiecare inculpat să plătească statului suma de câte 3.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
în seara zilei de 8 noiembrie 2002, în jurul orelor 23,00, partea vătămată I.S., împreună cu martorul S.Z., au intrat în discoteca SC V. SRL din orașul Bălan, jud. Covasna. în local se aflau și inculpații A.I. și B.F. Partea vătămată a fost provocată de inculpatul A.I., adresându-i mai multe cuvinte jignitoare, cunoscând că acesta este originar din Republica Moldova.
în jurul orelor 1,00, partea vătămată a intenționat să plece din local și trecând pe lângă masa inculpaților, între ei a început o discuție mai aprinsă, partea vătămată fiind lovită de către inculpatul A.I. Altercația a continuat în fața localului, partea vătămată fiind lovită de ambii inculpați, B.F. aplicându-i multiple lovituri cu un briceag. După ce a căzut, victima a fost lovită în continuare.
Potrivit Raportului medico-legal, partea vătămată a suferit leziuni traumatice cranio-faciale multiple, care s-au putut produce prin loviri directe, repetate cu corpuri dure-contondente precum și cu instrument tăios-înțepător (cuțit, briceag).
Leziunile cauzate prin agresiunea inculpaților au necesitat pentru vindecare un număr de 65-70 zile îngrijiri medicale.
Comisia de control și avizare a actelor medicale din cadrul I.M.L. Tg. Mureș a stabilit că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice mecanice produse prin loviri directe cu corp contondent și prin corp înțepător-tăietor, intensitatea loviturilor fiind moderată-medie.
în urma leziunilor traumatice suferite, viața persoanei nu a fost pusă în primejdie, considerându-se, pe baza actelor medicale că leziunile nu se încadrează în categoria vătămărilor corporale grave.
Instanța de fond a apreciat însă că, loviturile au fost aplicate în zone vitale, respectiv zona capului, astfel încât intenția inculpaților a fost aceea de a ucide, aceștia acceptând producerea morții părții vătămate.
în data de 15 noiembrie 2002, inculpații A.I., B.F. împreună cu coinculpatul D.I. s-au deplasat din nou la discoteca SC V. SRL din orașul Bălan.
în timp ce se aflau la bar pentru a comanda, inculpatul B.F. i-a aplicat părții vătămate M.A. mai multe lovituri cu o bâtă de basseball.
Partea vătămată a suferit leziuni corporale vindecabile în 45-50 zile îngrijiri medicale.
După altercație, inculpații au părăsit discoteca, plecând spre domiciliile lor.
Pe drum, inculpatul D.I. a produs distrugeri autoturismului părții vătămate P.H.C., distrugând în aceleași împrejurări gardul părții vătămate R.L.
Fiind observați de ofițerul de serviciu din cadrul Poliției orașului Bălan, acesta a anunțat patrulele de poliție despre cele întâmplate.
Ajunși la fața locului, membrii celor două patrule, respectiv G.I., M.C., B.S. și I.D. l-au identificat pe inculpatul A.I., solicitându-i acestuia actele de identitate. Acesta a refuzat, insultând membrii echipajului de poliție, prin expresiile folosite aducându-se atingere onoarei și demnității de polițist.
Starea de fapt reținută a rezultat din analiza declarațiilor inculpaților, martorilor, declarațiile părților vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului, raportul de expertiză biocriminalistică din care rezultă urmele de sânge ridicate de pe capota autoturismului părții vătămate P.H.C., rapoartele medico-legale care atestă leziunile suferite de părțile vătămate I.S. și M.E.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpații A.I., B.F. și D.I.
Inculpatul A.I. a solicitat desființarea sentinței și în cadrul rejudecării, administrarea de noi probe și achitarea sa întrucât nu a exercitat acte de violență asupra părții vătămate I.S., acesta din urmă fiind cel care l-a lovit.
Ceilalți doi inculpați nu și-au motivat apelurile declarate.
Curtea de Apel Târgu Mureș prin decizia penală nr. 19 din 11 februarie 2005, pronunțată în dosarul penal nr. 1126/2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A.I., B.F. și D.I.
A menținut starea de arest a inculpaților A.I. și B.F. și a dedus din pedepsele aplicate perioada arestului preventiv de la 22 noiembrie 2004 la zi.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la câte 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că starea de fapt a fost stabilită corect de prima instanță, iar încadrarea juridică a faptelor este legală.
De asemenea, individualizarea judiciară a pedepselor corespunde criteriilor stabilite prin art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și exigențelor impuse prin art. 52 C. pen.
împotriva acestor hotărâri, în termen legal, au declarat recurs inculpații A.I., B.F. și D.I. invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 18 și 14 C. proc. pen.
Inculpatul recurentul A.I. a solicitat achitarea sa pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., considerând că instanțele au comis o eroare gravă de fapt, ceea ce a condus la greșita sa condamnare.
în subsidiar, a solicitat reducerea pedepselor.
Inculpații B.F. și D.I. au criticat hotărârile pentru greșita individualizare a pedepsei.
înalta Curte, examinând hotărârile pronunțate prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu potrivit dispozițiilor art. 3856C. proc. pen., art. 3859alin. (3) C. proc. pen., constată următoarele:
Starea de fapt reținută de instanța de fond și confirmată în apel este corectă fiind fundamentată pe ansamblul probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească.
Cât privește infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. și art. 175 lit. i) și alin. ultim C. pen., reținută în sarcina inculpaților A.I. și B.F. urmează a se constata, pe de o parte, că vinovăția inculpaților rezultă fără dubii din probele administrate iar pe de altă parte nu se justifică apărarea inculpaților în sensul reținerii infracțiunii de vătămare corporală gravă.
Sub primul aspect, potrivit declarațiilor părții vătămate I.S., inculpații A.I., B.F. l-au lovit în mod repetat după ce au ieșit din bar, acesta din urmă folosindu-se și de un cuțit pe care-l avea asupra sa.
împrejurările comiterii faptei sunt relatate și de ceilalți martori care au perceput parțial sau integral desfășurarea evenimentelor.
Astfel, martora H.C.I. confirmă prezența inculpaților și a părții vătămate în bar, incidentul pe care aceștia l-au avut înainte de a părăsi localul, precum și altercația acestora ulterioară.
De asemenea, martorul S.Z. i-a observat pe cei doi inculpați îmbrâncind partea vătămată, după care a revenit în bar pentru a da un telefon și a solicita ajutor.
Revenind în fața barului, a constatat că partea vătămată era pe jos iar inculpații părăsiseră locul comiterii infracțiunii.
Potrivit Certificatului medico-legal nr. 1163 din 14 noiembrie 2002 emis de S.M.L. Harghita, partea vătămată I.S. a fost internat în perioada 9.11 - 10 noiembrie 2002 în Spitalul jud. Miercurea Ciuc - Secția Oftalmologie cu diagnosticul : TCF prin agresiune. Comoție cerebrală. Fractură de bază de craniu. Plagă tăiată cu secționarea tuturor straturilor, suspect leziune traumatică de nerv oculomotor comun stâng. Plăgi multiple și esscoriații ale feței, plagă înțepată a regiunii perieto-occipitale suprainfectată.
Multiplele leziuni traumatice cranio-faciale s-au putut produce prin loviri directe, repetate cu corpuri dure-contondente precum și cu un instrument tăietor-înțepător (cuțit briceag).
Timpul de îngrijire medicală pentru vindecarea leziunilor traumatice a fost stabilit la 65-70 zile îngrijiri medicale.
Comisia de control și avizare a actelor medico-legale din cadrul I.M.L. Tg. Mureș a considerat că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice mecanice produse prin loviri directe cu corp contondent și corp tăietor-înțepător (briceag, cuțit), care s-au putut produce în data de 8 noiembrie 2002. Intensitatea de aplicare a loviturilor a fost moderată-medie.
S-a apreciat în raport de toate datele medicale că leziunile suferite de partea vătămată nu i-au pus viața în primejdie și că acestea nu se încadrează în categoria vătămărilor corporale grave.
Analizând astfel declarațiile inculpaților, declarațiile părții vătămate I.S., ale martorilor, actele medicale, celelalte probe, se apreciază că încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpații A.I. și B.F. se circumscriu dispozițiilor art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 lit. i) și alin. ultim C. pen.
Pentru caracterizarea unei activități infracționale ca tentativă de omor, aceasta trebuie examinată în ansamblul ei, atât din punct de vedere al intenției inculpaților, cât și din cel al consecințelor suportate de victimă în urma tuturor leziunilor ce i s-au cauzat. împrejurarea că fiecare leziune, considerată separat, nu putea duce la deces este nerelevantă pentru încadrarea juridică a faptei, atâta timp cât în ansamblul lor aceste leziuni puteau conduce la moartea victimei.
Pe de altă parte există tentativă de omor și nu infracțiunea de vătămare corporală gravă, chiar și atunci când loviturile aplicate victimei nu au pus în pericol grav viața acestuia, dacă faptele, în materialitatea lor, demonstrează intenția de a ucide.
în speță, inculpații A.I. și B.F. au aplicat părții vătămate multiple lovituri în zona feței, parte din leziunile constatate în actele medicale fiind produse prin folosirea de către inculpatul B.F. a unui briceag.
Multitudinea loviturilor, instrumentul folosit, regiunea corpului lovită, distanța mică dintre inculpați și partea vătămată, sunt elemente care demonstrează intenția acestora de a ucide.
în atare condiții, nu poate fi acceptată nici cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală gravă și nici achitarea inculpaților.
Relativ la infracțiunile de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., reținută în sarcina inculpatului B.F., parte vătămată M.A., și distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., reținută în sarcina inculpatului D.I. se va constata că acestea au fost săvârșite de cei doi inculpați, instanțele analizând în mod judicios probele administrate sub acest aspect.
Recursul declarat de inculpatul A.I. este însă fondat în ceea ce privește reținerea în sarcina sa a infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 239 alin. (1) și (4) C. pen.
Astfel, prin Legea nr. 160/2005 pentru aprobarea O.U.G. nr. 38/2002 privind modificarea și completarea unor dispoziții din Codul penal referitoare la infracțiuni contra demnității și infracțiuni contra autorității, la pct. 2 se prevede că alin. (1) al art. 239 se abrogă.
Cum actul normativ a intrat în vigoare ulterior săvârșirii faptei și cum prin acesta a fost abrogat doar ultrajul în formă simplă nu și infracțiunea de insultă, în temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., instanța de judecată va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul A.I. din infracțiunea de ultraj prevăzută de art. 239 alin. (1) și (4) C. pen., în infracțiunea de insultă prevăzută de art. 205 C. pen.
Prin afirmațiile inculpatului referitoare la părțile vătămate G.I., M.C., B.S. și I.D., ofițeri de poliție în cadrul Poliției oraș Bălam, s-a adus atingere demnității acestora, onoarei și reputației de care se bucură din partea celorlalți, fiind câștigată efectiv prin conduita și meritele acestora.
în atare condiții, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de insultă, inculpatul A.I. urmează a răspunde penal pentru această faptă.
Cât privește individualizarea judiciară a pedepselor se va constata că nu se impune reducerea acestora, atât cuantumul cât și modalitatea de executare fiind corect stabilite de prima instanță și confirmate în apel.
S-au avut în vedere pe de o parte gradul de pericol social ridicat al faptelor, modalitatea și împrejurările săvârșirii acestora, iar pe de altă parte atitudinea perseverentă a inculpaților, antecedentele penale ale acestora, aplicându-se pedepse spre sau sub minimul special prevăzut în textele de incriminare.
De asemenea, instanțele au dat eficiență dispozițiilor Legii nr. 543/2002 privind grațierea unor pedepse.
Având în vedere considerentele expuse anterior, înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva deciziei penale nr. 19 din 11 februarie 2005 a Curții de Apel Tg. Mureș.
în cadrul rejudecării va fi casată în parte decizia și sentința penală nr. 421 din 22 noiembrie 2004 a Tribunalului Harghita numai în ceea ce privește latura penală a cauzei.
Se va dispune descontopirea pedepsei rezultante de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicate inculpatului A.I. și repunerea în individualitatea lor a pedepselor de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 lit. i) și alin. ultim C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen.; 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen.
în temeiul art. 334 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică a faptei săvârșite de acest inculpat din infracțiunea prevăzută de art. 239 alin. (1) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen., în infracțiunea de insultă prevăzută de art. 205 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. f) teza a II-a C. pen.
Avându-se în vedere noua încadrare juridică, precum și dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv art. 74 lit. a) C. pen., se va aplica inculpatului pedeapsa amenzii în cuantum de 1.000.000 lei.
Aplicându-se regulile concursului de infracțiuni, se vor contopi pedepsele, inculpatul A.I. urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Vor fi menținute toate celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.F. și D.I. împotriva aceleiași decizii.
Potrivit art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., se deduce durata arestării preventive pentru inculpații A.I. și B.F. de la 16 noiembrie 2002 la 6 iunie 2005.
în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. pen., inculpații B.F. și D.I. au fost obligați să plătească statului suma de câte 1.800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care sumele de câte 600.000 lei au reprezentat onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-au avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3575/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3470/2005. Penal → |
|---|
