ICCJ. Decizia nr. 3664/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 85 din 9 martie 2005, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul L.T., la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod.
S-a dispus menținerea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 195 din 12 februarie 2002 a Judecătoriei Rădăuți, hotărâre rămasă definitivă la 23 februarie 2002, dispoziție luată prin sentința penală nr. 910 din 8 octombrie 2002 a aceleiași instanțe, definitivă prin decizia penală nr. 166 din 24 februarie 2003 a Curții de Apel Suceava.
Totodată, instanța a revocat beneficiul grațierii restului de pedeapsă de 1.267 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă de 4 ani și 2 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 910 din 8 octombrie 2002 a Judecătoriei Rădăuți, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 166 din 24 februarie 2003 a Curții de Apel Suceava.
S-a constatat că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în cauză era concurentă cu infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., infracțiune pentru care inculpatul a fost condamnat la un an și 5 luni închisoare prin sentința penală nr. 796 din 28 iunie 2004 a Judecătoriei Rădăuți și cu complicitate la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod, pentru aceasta din urmă inculpatul fiind condamnat la 2 ani închisoare prin sentința penală nr. 307 din 7 mai 2004 a Judecătoriei Roman, hotărâre rămasă definitivă prin decizia penală nr. 360 din 30 iunie 2004 a Tribunalului Neamț.
în baza art. 33, a art. 34 și a art. 36 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus executarea pedepsei cea mai grea, de 5 ani închisoare.
în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a dispus executarea și a restului de pedeapsă de 1.267 zile, inculpatul având de executat, în total, 5 ani și 1.267 zile închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 4 noiembrie 2003, aflat într-un bar din municipiul Rădăuți, inculpatul a observat că B.R.O. are o sumă mare de bani. Ca atare, atunci când a părăsit localul, inculpatul l-a urmărit și când l-a ajuns, l-a lovit în cap, doborându-l la sol. Lăsându-l în acea stare, inculpatul i-a căutat prin buzunare, de aici luându-i un portofel din care a sustras 500.000 lei, 10 Euro și 20 dolari S.U.A. Fapta inculpatului a fost sesizată de prietena celui agresat, B.S. și de B.T.
împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel, motivele invocate fiind nelegala revocare a beneficiului grațierii restului de 1.267 zile închisoare și netemeinicia pedepsei aplicată, considerată a fi prea mare.
Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 143 din 25 aprilie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Instanța de apel a reținut că, prin sentința penală nr. 910 din 8 octombrie 2002, Judecătoria Rădăuți a dispus condamnarea inculpatului la 3 ani și 2 luni închisoare și revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 195 din 12 februarie 2002 a aceleiași instanțe, cu consecința executării ambelor pedepse, în final inculpatul având de executat 4 ani și 2 luni închisoare.
S-a mai reținut că din pedeapsă, inculpatul a executat perioada cuprinsă între 21 iulie 2002 - 5 aprilie 2003, dată la care a fost pus în libertate, restul de pedeapsă, respectiv 1.267 zile fiindu-i grațiat, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002.
Or, inculpatul săvârșind infracțiunea dedusă judecății la data de 4 noiembrie 2003, deci înăuntrul termenului prevăzut de art. 7 din actul normativ indicat, instanța, în mod corect a revocat beneficiul grațierii restului de pedeapsă menționat, cu consecința executării lui alături de pedeapsa aplicată în cauză.
împotriva hotărârii instanței de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., respectiv s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursul nu este fondat.
Criteriile generale de individualizare, astfel cum sunt prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), prevăd că la aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen., înscrie că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Raportând la cauză aceste texte de lege, se apreciază că orientându-se la pedeapsa de 5 ani închisoare, instanța a considerat pericolul social concret al faptei, aceasta aducând atingere patrimoniului și integrității fizice a persoanelor vătămate, împrejurărilor în care fapta a fost comisă, acestea constituind agravante, dar și persoana făptuitorului, recidivist.
Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat.
în conformitate cu dispozițiile art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3663/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3661/2005. Penal → |
|---|
