ICCJ. Decizia nr. 3587/2005. Penal

Decizii penale ICCJ 2005

Prin sentința penală nr. 299 din 1 martie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 31 alin. (2), raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul S.C. la o pedeapsă de 10 ani închisoare și 5 an i interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

în baza art. 31 alin. (2), raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare.

în baza art. 25, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare.

în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), privind pedeapsa accesorie.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata arestării preventive de la 1 iulie 2003 la zi.

S-a luat act că părțile vătămate P.M., C.M., T.Z., S.A.M., I.G. și B.N. nu s-au constituit părți civile în cauză.

S-a luat act că municipiul București nu s-a constituit parte civilă.

S-a constatat că nu au calitate de părți vătămate sau civile, fiind părți în contracte subsecvente numiții O.E., C.N. și S.N.

A fost respinsă constituirea de parte civilă a părții vătămate A.N. pentru suma de 3.000 dolari S.U.A.

în baza art. 998 și art. 999 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata echivalentă a sumei de 10.000 dolari, calculată la cursul de schimb al B.N.R de la data executării către partea civilă D.N.

în baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea în totalitate a înscrisurilor falsificate.

A fost obligat inculpatul la 15.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

1. La data de 13 iunie 2000, P.M.C., reprezentată de E.C., a formulat plângere penală împotriva numitului D.N., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288,art. 290 și art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., deoarece prezentând la O.C.G.C. București o cerere de atribuire a numărului cadastral pentru imobilul din str. Tuberozelor, cererea i-a fost respinsă cu motivarea că proprietarul imobilului părea a fi D.N., în baza sentinței civile nr. 12547/1997 a Judecătoriei sectorului 1 București.

Din actele anexate plângerii a rezultat că, în baza Ordinului nr. 438/2000 al Prefectului municipiului București s-a emis titlu de proprietate pentru imobilul respectiv, în suprafață de 1500 mp., deținut în indiviziune pentru P.C. și C.M., moștenitorii legali ai defunctului proprietar B.D.

în fapt, s-a stabilit că, la oficiul de cadastru a fost depusă sentința civilă 12547din 2 octombrie 1997, dată în dosarul nr. 11153/1997 al Judecătoriei sectorului 1, prin care se admitea acțiunea formulată de D.N. în contradictoriu cu C.G.M.B. și cu B.D. și se constata valabilitatea convenției de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul în cauză în suprafață de 1489 mp.

Totodată, în sentință se precizează că se omologhează raportul de expertiză topografică.

La același oficiu, împreună cu această sentință a fost depus și raportul de expertiză tehnică întocmit de numitul L.G. ,în antetul căruia era menționat "Judecătoria sectorului 1, dosar nr. 11153/1997", iar în cuprinsul raportului se precizează că expertiza a fost efectuată la solicitarea numitului D.N., reclamant în dosarul sus-menționat.

în urma verificărilor efectuate la arhiva Judecătoriei sectorului 1 București a rezultat că, sentința mai sus-menționată este falsă că, în realitate, sentința civilă nr. 12547 din 2 octombrie 1997 dată în dosarul nr. 11153/1997 avea alt conținut, referindu-se la respingerea sesizării înaintată de SC M. SA, având la bază procesul-verbal de contravenție seria Z nr. 031041/1997 privind pe contestatorul D.G.C.

Sentința civilă falsă nu a fost depusă la biroul de carte funciară al Judecătoriei sectorului 1 și nu s-a intabulat dreptul de proprietate, întrucât P.C. și C.M., adevărații moștenitori ai numitului B.D. au constatat la oficiul cadastral că sentința este falsă și au sesizat organele de poliție.

Din adresa nr. 6184 din 13 iulie 2001 a D.T.I. sectorului 1 București a rezultat că pentru imobilul în cauză, în perioada 1941 - 1951, a figurat ca titular de rol D.B., pentru terenul în suprafață de 1.500 mp. situat în actuala stradă Tuberozelor, iar în prezent figurează ca titular de rol, cei doi moștenitori ai săi, conform titlului de proprietate nr. 119798 din 26 octombrie 2000 emis de Prefectura municipiului București.

Totodată, s-a precizat că figurează ca titulara de rol pentru terenul în suprafață de 1.498 mp., situat în str. Tuberozelor, conform sentinței civile nr. 12547 din 2 octombrie 1997 a Judecătoriei sectorului 1 București.

2. Prin încheierea nr. 9203 din 5 septembrie 2002 a Judecătoriei sectorului 1 București - Biroul de carte funciară a fost admisă cererea formulată de A.V. și a fost înscris în cartea funciară a municipiului București sub nr. 11209 și cu nr. cadastral 5994, imobilul situat în str. Gala Galaction, deținut în baza sentinței civile nr. 3927 din 19 aprilie 1994 a Judecătoriei sectorului 1.

în urma cercetărilor, s-a stabilit că sentința sus-menționată, prin care se constată că reclamantul A.V. a devenit proprietarul imobilului din str. Gala Galction compus din casă demolabilă și teren în suprafață de 683 mp., este falsă, întrucât, în realitate, sentința respectivă privea sesizarea secției 2 poliție de transformare a amenzii de 4.000 lei aplicată contravenientului R.G., în 15 zile închisoare contravențională.

După obținerea sentinței false, la Administrația financiară a sectorului 1 a fost înscris ca titular de rol A.V.

Sus-numitul a declarat că la solicitarea inculpatului S.C. i-a împrumutat buletinul său de identitate după care, s-au deplasat împreună în luna septembrie 2000, la notariat, unde "a semnat niște acte", în fapt contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1643/6290 din 8 septembrie 2000 de către notarul public C.P., prin care îi vindea numitului I.C. imobilul respectiv, contra sumei de 280.000.000 lei.

Și în acest caz a rezultat că, la solicitarea inculpatului S.C., expertul topograf L.G. a întocmit un raport de expertiză tehnică, în antetul căruia a menționat "Judecătoria sectorului 1 București, dosar nr. 2154/1994. în cuprinsul raportului se preciza că expertiza este efectuată la solicitarea numitului A.V., reclamant în respectivul dosar, deși expertului nu i-a fost prezentat nici un act emis de judecătorie care să ateste această împrejurare.

Din relațiile obținute de la Direcția impozite și taxe locale a sectorului 1 București, a rezultat că, pentru acest imobil, nu sunt deținute date anterioare anului 1994, iar din adresa nr. 7044/2001 a P.M.B. - Direcția Patrimonii, Evidența Proprietății Cadastrului a rezultat că imobilul în discuție este proprietatea de stat (corp clădire cu un nivel în suprafață de 147 mp.), iar terenul de 683 mp. este în posesia P.M.B.

3. Prin încheierea nr. 7672 din 24 iulie 2000 a Judecătoriei sectorului 1 București - Biroul de carte funciară a fost admisă cererea formulată de numitul S.T. și a fost înscris în cartea funciară a municipiului București sub nr. 1051 și cu nr. cadastral 5441, imobilul situat în str. Pictor Stahi, deținut în baza sentinței civile nr. 9131 din 27 septembrie 1994 a Judecătoriei sectorului 1.

în urma cercetărilor, s-a stabilit că sentința sus-menționată este falsă, întrucât, în realitate, sentința respectivă se referea la sesizarea secției 1 poliție privind pe contravenientul S.S., constatându-se achitată amenda.

După obținerea sentinței false, la D.T.I.L. a sectorului 1 a fost înscris ca titular de rol S.T. pentru imobilul de la adresa sus-menționată.

Și în acest caz expertul cadastral N.S. a întocmit documentația tehnică necesară obținerii numărului cadastral al imobilului sus-menționat.

în urma verificărilor efectuate a rezultat că la biroul notarului public C.P. s-a încheiat un contract de vânzare autentificat sub nr. 1412 din 26 iulie 2000, prin care S.T. vindea numitei B.N. imobilul sus-menționat, prețul fiind de 239.000.000 lei.

Din relațiile obținute de la Direcția impozite și taxe locale a sectorului 1 București a rezultat că, pentru acest imobil figurează ca titular de rol S.T., conform sentinței civile nr. 9131 din 27 septembrie 1994, iar în baza contractului de vânzare-cumpărare mai sus-menționat, rolul s-a modificat pe numele cumpărătoarei B.N.

Din adresa nr. 7044/2001 a P.M.B. - Direcția Patrimonii, Evidența Proprietății Cadastrului a rezultat că imobilul în discuție este înscris, la nivelul anului 1986, ca fiind proprietate de stat (corp clădire, trei nivele în suprafață de 120 mp.), iar terenul de 183 mp. este în posesia I.C.R.A.L. Pajura.

Ulterior, în baza dispoziției nr. 32/2001 a Primarului General al municipiului București și a Legii nr. 10/2001 imobilul a fost restituit numiților S.A.M. și I.G., moștenitorii legali ai defunctului proprietar I.S.

Urmare cercetărilor efectuate în cauză, Biroul de carte Funciară a sectorului 1 a respins cererea formulată de cei doi moștenitori pentru intabularea dreptului de proprietate, fapt care a determinat formularea către aceștia a unei plângeri penale la 3 decembrie 2001, în care au arătat că valoarea prejudiciului este de 45.000 dolari.

4. Prin încheierea nr. 1628 din 24 februarie 2000 a Judecătoriei sectorului 1 București - Biroul de carte funciară a fost admisă cererea formulată de numitul M.R. și a fost înscris în cartea funciară a municipiului București sub nr. 5256 și cu nr. cadastral 3563, imobilul situat în str. Washington nr. 28, deținut în baza sentinței civile nr. 2018/2000, pronunțată în dosarul nr. 19387/1999 al Judecătoriei sectorului 1, prin care se constată că reclamantul M.R. a devenit proprietarul imobilului compus din teren în suprafață de 462 mp., prin uzucapiunea de 30 de ani, realizată în condițiile joncțiunii posesiilor.

în urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că sentința sus-menționată este falsă, întrucât, în realitate, sentința respectivă se referea la înregistrarea tardivă a nașterii minorei M.R.

După obținerea sentinței false, la Direcția de Taxe și Impozite Locale a sectorului 1 a fost înscris ca titular de rol M.R. pentru imobilul de la adresa sus-menționată.

Și în acest caz a rezultat că, la solicitarea inculpatului S.C. expertul topografic L.G. a întocmit un raport de expertiză tehnică, în cuprinsul căruia a precizat că expertiza a fost dispusă de Judecătoria sectorului 1 București, în dosarul nr. 19387/1999. Acest act a stat ulterior la baza realizării documentației tehnice de către expertul cadastral H.A., pentru obținerea numărului cadastral al imobilului.

în urma verificărilor efectuate a rezultat că, la biroul notarului public C.P. s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 281/671 din 24 februarie 2000, prin care M.R. vindea numitului S.F. (fratele concubinei inculpatului S.C.), imobilul sus-menționat, prețul fiind de 1.182.000.000 lei.

Ulterior, printr-un contract încheiat de asemenea în forma autentică, sub nr. 649 din 29 martie 2000 de către notarul public L.C., S.F. a vândut imobilul numitului O.E., prețul fiind de 1.552.560.000 lei.

Din relațiile obținute de la Direcția impozite și taxe locale a sectorului 1 București, a rezultat că, pentru acest imobil au figurat ca proprietari C.I. și Z.M.F., în perioada 1944 - 1950, iar ulterior M.R. în baza sentinței civile false. în baza contractului de vânzare-cumpărare mai sus-menționat rolul s-a modificat pe numele cumpărătorului S.F., fără ca ulterior să se mai modifice pe numele noului cumpărător O.E.

Din adresa nr. 7044/2001 a P.M.B. - Direcția Patrimonii, Evidența Proprietății Cadastrale a rezultat că imobilul respectiv este înscris cu teren în suprafață de 462 mp., proprietate de stat, în prezent fiind în posesia SC H.N. SA. Totodată, s-a arătat că pentru suprafața de 235 mp. din imobilul în cauză, la solicitarea numitei T.Z. s-a emis certificatul nr. 40201/11682 din 5 februarie 2001 prin care s-a atribuit număr poștal 28/A, pe str. Washington, în baza titlului de proprietate emis de Prefectura București sub nr. 20446/1 din 18 septembrie 2000. De asemenea, s-a precizat că nu există nr. 26 - 28 pe aceeași stradă, ca fiind atribuit în mod oficial.

5. Prin încheierea nr. 8035 din 1 august 2000 a Judecătoriei sectorului 1 București - Biroul de carte funciară a fost admisă cererea formulată de numita E.R. și a fost înscris în cartea funciară a municipiului București sub nr. 10324 și cu nr. cadastral 5310, imobilul situat în str. Alexandrini, deținut în baza sentinței civile nr. 3927 din 19 aprilie 1994, pronunțată în dosarul nr. 2154/1994 al Judecătoriei sectorului 1 București.

în urma cercetărilor efectuate, s-a stabilit că sentința sus-menționată este falsă, întrucât în realitate, sentința respectivă se referea la sesizarea secției 2 Poliție, de transformare a amenzii de 4.000 lei aplicată contravenientului R.G., în 15 zile închisoare contravențională.

în conținutul sentinței civile false, nu s-a mai precizat că se omologhează raportul de expertiză tehnică, astfel că documentația tehnică necesară obținerii numărului cadastral a fost întocmită fără a mai avea la bază un astfel de raport. Această documentație a fost întocmită de expertul cadastral H.A. dar, întrucât, în perioada respectivă îi expirase autorizația, a semnat pentru întocmire și a aplicat ștampila, colegului său, C.P.

Din relațiile obținute de la Direcția impozite și taxe locale a sectorului 1 București a rezultat că, pentru acest imobil, a figurat ca proprietar H.P., în perioada 1941 - 1950, conform matricolei 14, unde este făcută mențiunea "imobil naționalizat D.L. nr. 92/1950", iar ulterior R.E., în baza sentinței civile false, pentru terenul în suprafață de 325 mp. situat în str. Alexandrina.

Din adresa nr. 7044/2001 a P.M.B. - Direcția Patrimonii, Evidența Poprietății Cadastrului a rezultat că imobilul respectiv este înscris, pe bază de declarații, la nivelul anului 1986, cu teren în suprafață de 353 mp., un corp de clădire cu un nivel în suprafață de 78 mp., proprietate de stat, în prezent fiind în posesia SC H.N. SA.

în urma cercetărilor efectuate, a rezultat că actualul proprietar al imobilului este A.N., adevăratul moștenitor legal al defunctului proprietar H.P.

Astfel, în baza titlului de proprietate nr. 20626/1 din 18 decembrie 2000, emis din Ordinul Prefectului municipiului București nr. 1527 din 7 decembrie 2000, s-a procedat la punerea în posesie a numitului A.N., pentru terenul în suprafață de 346 mp., situat în București, fostul nr. 34, sector 1.

6. - Prin încheierea nr. 8946 din 29 august 2000 a Judecătoriei sectorului 1 București - Biroul de carte funciară a fost admisă cererea formulată de numita L.Șt. și a fost înscris în cartea funciară a municipiului București, sub nr. 11011 și cu nr. cadastral 6466, imobilul situat în Șos. Chitilei, deținut în baza sentinței civile nr. 10996 din 19 iunie 1997, pronunțată în dosarul nr. 16753/1997 al Judecătoriei sectorului 1 București.

în urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că sentința sus-menționată este falsă, întrucât, în realitate, sentința respectivă se referea la acțiunea numitei T.I., constatându-se valabilitatea convenției de vânzare-cumpărare încheiată între reclamantă și D.L., priind un teren situat în str. Căderea Bastiliei, sector 1.

După obținerea sentinței false, la D.T.I.L. a sectorului 1 a fost înscrisă ca titular de rol L.Șt., pentru imobilul de la adresa sus-menționată.

Și în acest caz a rezultat că, la solicitarea inculpatului S.C. expertul topografic L.G. a întocmit un raport de expertiză tehnică, în antetul căruia a menționat "Judecătoria sectorului 1 București, dosar nr. 16753/1997". în cuprinsul raportului se preciza că expertiza a fost efectuată la solicitarea numitei L.Șt., reclamantă în dosarul nr. 16753/1997, aflat pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, deși, nici în acest caz, expertului nu i s-a prezentat vreun act emis de Judecătoria sectorului 1 București care să ateste această împrejurare.

Pe baza sentinței civile falsificate și a raportului de expertiză tehnică, s-a întocmit de către expertul cadastral B.D. documentația tehnică necesară obținerii numărului cadastral, pentru imobilul situat în șos. Chitilei, sector 1 București.

în urma verificărilor efectuate a rezultat că la biroul notarului public C.P. s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 159 din 30 august 2000, prin care L.Șt. vindea numitei D.N. imobilul mai sus-menționat, prețul fiind de 114.000.000 lei.

Din relațiile obținute de la Direcția impozite și taxe locale a sectorului 1 București, a rezultat că, pentru acest imobil a figurat ca titular de rol, mai întâi L.Șt., conform sentinței civile false, iar ulterior D.N., ca urmare a contractului de vânzare-cumpărare mai sus-menționat.

Din adresa nr. 7044/2001 a P.M.B. - Direcția Patrimonii, Evidența Proprietății Cadastrului a rezultat că, potrivit evidențelor întocmite pe bază de declarații la nivelul anului 1986, imobilul respectiv este înscris cu teren în suprafață de 3.901 mp. fără construcții, proprietate de stat, cu posesor actual A.D.P. sector 1 București.

7. - Prin încheierea nr. 6681 din 28 iunie 2000 a Judecătoriei sectorului 1 București - Biroul de carte funciară a fost admisă cererea formulată de numita L.Șt. și a fost înscris în cartea funciară a municipiului București sub nr. 9229 și cu nr. cadastral 5484, imobilul situat în șos. Chitilei, deținut în baza sentinței civile nr. 1657 din 20 februarie 1995, pronunțată în dosarul nr. 1171/1995 al Judecătoriei sectorului 1 București, prin care se admitea acțiunea formulată de L.Șt. în contradictoriu cu C.G.M.B. și se constată că reclamanta a devenit proprietara imobilului sus-menționat în suprafață de 278 mp., prin uzucapiunea de 30 de ani, realizată în condițiile joncțiunii posesorilor.

în urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că sentința sus-menționată este falsă, întrucât în realitate, sentința respectivă se referea la pensia de întreținere solicitată de reclamanta L.E., pârâtului P.V., fiind admisă acțiunea și stabilită o pensie în favoarea minorei A.I. în sumă de 41.000 lei/lunar.

După obținerea sentinței false, la D.T.I.L. a sectorului 1 a fost înscrisă, ca titular de rol, L.Șt. pentru imobilul de la adresa sus-menționată.

Și în acest caz a rezultat că, la solicitarea inculpatului S.C., expertul topografic L.G. a întocmit un raport de expertiză tehnică, în antetul căruia a menționat "Judecătoria sectorului 1 București, dosar nr. 1171/1995". în cuprinsul raportului se preciza că expertiza a fost efectuată la solicitarea numitei L.Șt., reclamantă în dosarul nr. 1171/1995, aflat pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, deși, nici în acest caz, expertului nu i s-a prezentat vreun act emis de Judecătoria sectorului 1 București, care să ateste această împrejurare.

Pe baza sentinței civile falsificate și a raportului de expertiză tehnică, s-a întocmit de către expertul cadastral N.S., documentația tehnică necesară obținerii numărului cadastral pentru imobilul în discuție.

în urma verificărilor efectuate a rezultat că, la biroul notarului public C.P. s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 1229/3947 din 5 iulie 2000, prin care L.Șt. vindea numitei D.A.M. (căsătorită cu D.A.) imobilul sus-menționat, prețul fiind de 55.000.000 lei, care a fost înmânat inculpatului S.C.

Ulterior, la 18 iulie 2000, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat, "sub nr. 1124 la B.N.P.", Asociația C.M.G. și D.C.P., numiții D.A.M. și A. au vândut imobilul în cauză numitei C.N., cu suma de 360.000.000 lei (echivalentul a 18.000 dolari S.U.A.).

Aceasta din urmă a vândut o parte din imobil, respectiv 78,82 mp., proprietarului benzinăriei situate lângă imobil, respectiv numitului S.N., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat la același notariat sub nr. 1320 din 18 august 200, pentru suma de 132.000.000 lei (echivalentul a 6.000 dolari S.U.A.).

Această situație de fapt a fost probată în cursul urmăririi penale cu următoarele mijloace de probă: referatul Curții de Apel București; procesele verbale de verificare; adresa numărul 7044/2001 a Primăriei municipiului București - Direcția Patrimoniu, Evidența Proprietății, Cadastru; adresa numărul 6184 din 13 iulie 2001 a Direcției Impozite și Taxe Locale a sectorului 1 București; raportul de expertiză criminalistică nr. 249.171 din 22 octombrie 2001; raportul de expertiză nr. 184.534 din 21 ianuarie 2002; raportul de expertiză criminalistică nr. 244.670 din 15 martie 2001; adresa nr. 2536/ d din 17 iulie 2001 a Tribunalului București - Cabinetul Președintelui; procesele verbale de recunoaștere după planșa foto și planșe fotografice; adresa nr. 101932 din 25 iulie 2001 a O.C.G.C. al municipiului București; adresa nr. A 2235 din 18 iulie 2002 a Direcției Topografice Militare din cadrul M.A.N.; procesul verbal de confruntare; Titlurile de proprietate nr. 19798/I din 26 octombrie 2000, nr. 20625/ I din 8 decembrie 2000 și Dispoziția Primarului General al municipiului București nr. 32 din 10 iulie 2001; declarațiile pentru stabilirea impozitului pe clădiri și a impozitului pe teren; Cărțile funciare cuprinzând rapoarte de expertiză tehnică, documentația tehnică cadastrală, titlurile de proprietate (sentințele civile false), încheierile de admitere a cererilor de intabulare, extrasele de carte funciară, actele de stare civilă a părților, chitanțele de achitare a impozitelor locale; sentințele civile ridicate de la arhiva Judecătoriei sector 1 București; contractele de vânzare-cumpărare; rechizitoriul numărul 354/P/2000 al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică; declarațiile martorilor D.S.L., B.I., D.D.D., B.A., C.D., S.I.S., G.M.D., C.P., H.A., N.S., M.M., L.G., P.C., U.G., E.A.F., P.G., D.N., E.C., M.D., A.V., I.S.T., C.N., S.T., B.N., N.B., C.R., M.M., O.E., P.H., R.E., A.L., A.N., L.Șt., D.N., D.A., D.A.M., C.N., S.N.; coroborate cu declarațiile inculpatului S.C.

în cursul judecății s-a procedat la audierea inculpatului S.C. în ședința publică din 1 iulie 2003, dată la care s-a luat față de acesta măsura arestării preventive în temeiul art. 148 lit. c) și h) C. proc. pen. și, ulterior, în ședința publică din 12 februarie 2004, inculpatul având o atitudine oscilantă de negare a faptelor pentru care a fost cercetat.

De asemenea, s-a procedat la audierea martorilor din acte B.I., D.D.D., C.D., S.I.S., B.A., C.P., G.D., D.S., N.S., H.A., S.T., L.G., C.N., B.N., A.V., D.A.M., D.A., P.H., C.R., N.B., P.C., D.N.

S-a depus la dosar, certificatul de deces pentru L.Șt., iar inculpatul a depus acte în circumstanțiere.

în ședința publică din 28 noiembrie 2002 s-au depus la dosar constituirile de părți civile ale cumpărătorilor din actele de vânzare-cumpărare subsecvente C.N., S.N., D.N., precum și constituirea de parte civilă a părții vătămate D.N., pentru echivalentul în lei a sumei de 10.000 dolari S.U.A.

în cursul cercetărilor martorul A.V. a declarat că i-a dat buletinul de identitate inculpatului în vederea încheierii unor acte notariale al căror conținut nu-l cunoaște, inculpatul fiind acela care l-a transportat la Biroul notarului public; martorul D.A. a relatat că inculpatul l-a pus în legătură cu numita L.Șt. pentru a cumpăra un teren ce aparținea acesteia din urmă, pe care inculpatul i-a prezentat-o ca fiind mătușa sa; martorul C.R. a declarat că inculpatul, unchiul său, se prezenta uneori sub numele de C.B. și se ocupa de intermedierea unor tranzacții imobiliare, inclusiv de încheierea actelor notariale; martorul D.N. a declarat că inculpatul l-a rugat să îl ajute să cumpere un teren pe numele său, motiv pentru care i-a înmânat acestuia buletinul de identitate și a semnat actele notariale; martora P.C. a declarat că, uneori inculpatul a plătit taxele notariale pentru tranzacțiile având ca obiect imobile, încheiate în biroul său notarial.

Aceste declarații au întregit aspectele relatate în cursul urmăririi penale de martorii S.T., B.N., H.A., C.P., L.Șt. și se coroborează cu procesele verbale de recunoaștere a inculpatului de pe planșele fotografice.

Fapta inculpatului S.C. care, în baza unei rezoluții infracționale unice, a determinat cu intenție persoane în vârstă, cu un nivel de pregătire redus, să-i încredințeze buletinele de identitate, în scopul ca folosind numele acestora, să obțină sentințe civile falsificate, care să ateste existența unui drept de proprietate asupra unor imobile (în special terenuri situate în sectorul 1), în urmărind să realizeze mai multe vânzări succesive pentru fiecare dintre aceste terenuri, operațiune ce tindea să încalce dreptul de proprietate, în general și atributele acestui drept, în special, pentru adevărații proprietari, cărora li se producea și un cert prejudiciu material, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune săvârșită în forma participației improprii, în varianta intenție, lipsă vinovăție, fapta prevăzută de art. 31 alin. (2), raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Unitatea de rezoluție infracțională rezultă din modul în care inculpatul a organizat și desfășurat activitatea infracțională, din aceea că încă de la început a conturat în linii generale activitatea sa ilicită ulterioară, fapt ce conferă unitate legală acestei activități.

Trebuie subliniat faptul că prin rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de A.V., S.T., B.N., M.R., R.E. și L.Șt., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., aspect ce a dus la reținerea art. 31 alin. (2) C. pen.

Faptele aceluiași inculpat care, în baza unei rezoluții infracționale unice, a folosit sentințele civile al căror conținut nu corespundea realității, cunoscând că sunt falsificate, în scopul de a intermedia vânzarea a 7 terenuri situate în sectorul 1, precum și determinarea cu intenție a expertului topometru L.G. să întocmească rapoartele de expertiză neconforme cu realitatea, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 91 C. pen. și art. 25, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul S.C. și partea vătămată S.N.

Inculpatul, în principal a criticat lipsa de rol activ a instanței de fond susținând că cele mai importante probe au fost administrate în condițiile lipsei de procedură cu părțile vătămate SC H.N. SA și I.C.

Totodată, a susținut că nu s-a făcut dovada că ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune pentru care a fost trimis în judecată și condamnat.

Partea vătămată apelantă S.N., deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță, însă printr-un memoriu depus la dosar a solicitat să se mențină dreptul de proprietate pe care l-a dobândit cu bună-credință asupra terenului din șos. Chitila.

Prin decizia penală nr. 418/ A din 3 iunie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 1332/2004, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul S.C. și de partea vătămată S.N.

S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

A fost obligat fiecare apelant la câte 500.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel București a reținut următoarele:

în ce privește prima critică formulată de inculpat, s-a reținut că potrivit art. 287 cu referire la art. 4 C. proc. pen., instanța de judecată își exercită atribuțiile în mod activ în vederea aflării adevărului.

Tot astfel, potrivit art. 291 alin. (1) C. proc. pen., judecata poate avea loc numai dacă părțile sunt legal citate, iar procedura este îndeplinită.

Din actele existente la dosarul cauzei, rezultă într-adevăr că până la momentul la care inculpatul S.C. s-a prezentat în fața instanței, fiind audiat (și arestat preventiv), respectiv 1 iulie 2003, la mai multe termene de judecată succesive instanța de fond a administrat probatorii, audiind o mare parte din martorii din acte, în condițiile în care din încheierile întocmite pentru termenele respective (12 decembrie 2002, 16 ianuarie, 6 februarie, 20 februarie și 6 martie 2003) a rezultat că procedura a fost nelegal îndeplinită cu o serie de părți vătămate sau civile.

Mai mult, o parte din martori au fost audiați sub rezerva reaudierii lor ulterioare, aspect ce rezultă atât din încheierile de ședință, cât și din mențiunile efectuate pe declarațiile luate în cauză.

Chiar dacă, procedând astfel, instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 291 alin. (1) C. proc. pen., această neregularitate procedurală este prevăzută sub sancțiunea nulității relative, putând fi invocată în condițiile art. 197 alin. (1) și (4) C. proc. pen., așadar numai de către partea ale cărei drepturi procesuale sau fost încălcate, în termenul prevăzut de lege și cu dovedirea vătămării ce i-a fost adusă și care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului, respectiv desființarea hotărârii judecătorești pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Or, verificând aceste condiții legale, Curtea a constatat că inculpatul putea invoca o asemenea nulitate, cu consecința reaudierii martorilor audiați inițial cu lipsă de procedură, la primul termen de judecată cu procedura completă, respectiv la momentul la care acesta s-a prezentat și a fost audiat de către instanța de fond.

însă, din actele existente la dosar a rezultat nu numai faptul că inculpatul nu a formulat o asemenea cerere în termenul legal, ci și faptul că el nu a solicitat nicicând, pe parcursul judecății, de la arestarea sa preventivă și până la finalizarea cercetării judecătorești în primă instanță, reaudierea martorilor deja audiați, ci doar a insistat în administrarea acelor probe care nu fuseseră încă administrate până la momentul prezenței sale în instanță, preluând practic și însușindu-și astfel probatoriul administrat până la acea dată.

Mai mult, inculpatul nu a putut dovedi nici vătămarea care i s-a adus prin audierea martorilor în aceste împrejurări, căci aceasta s-a făcut în condițiile în care lipsa de procedură la termenele respective a fost doar cu părți vătămate sau civile, iar nu cu inculpatul.

în consecință, Curtea de apel a apreciat, ca nefondat, primul motiv de apel formulat de inculpat și nu a considerat necesară desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.

în ce privește cea de-a doua critică formulată de inculpat, referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, Curtea a constatat că și aceasta este nefondată.

Astfel, inculpatul a profitat de lipsa de pregătire și vârsta înaintată a unor persoane, pe care le-a determinat să săvârșească fără vinovăție, fapte prevăzute de legea penală, reușind să obțină sentințe civile false, pretins emise de Judecătoria sectorului 1 București, cu ajutorul cărora, pe baza mențiunilor inserate în acestea (referitoare la dreptul de proprietate asupra mai multor imobile din sectorul 1), a reușit să deschidă rol pentru respectivele imobile la D.T.I. a sectorului 1 București, întocmind totodată dosarele necesare în vederea obținerii numărului cadastral, iar ulterior solicitând intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului deținut de pretinsul proprietar.

Ulterior, imobilul dobândit fraudulos era vândut, prin acte autentice încheiate de notari publici, reușindu-se astfel să se încalce dreptul de proprietate al adevăraților proprietari (municipiul București sau moștenitorii celor care deținuseră în trecut imobilele), producându-se astfel un prejudiciu material cert.

Din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că inculpatul lua buletinele de identitate de la diferite persoane mai în vârstă, în general racolate de la adunarea penticostalilor, pe care le convingea să folosească aceste acte pentru achiziționarea unor imobile și apoi să-l însoțească la notariat, pentru a semna actele autentice de vânzare-cumpărare, prin care imobilele astfel "dobândite" erau înstrăinate altor persoane.

Implicarea inculpatului în tranzacțiile efectuate cu aceste imobile a fost dovedită nu doar cu declarațiile persoanelor pe numele cărora era întocmite actele inițiale false de proprietate (respectiv sentințele judecătorești)cu și cu declarațiile care ulterior cumpărau prin act autentic aceste imobile.

Prin urmare, Curtea a apreciat că, atât din punct de vedere obiectiv cât și din punct de vedere subiectiv, inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, inclusiv infracțiunea de înșelăciune în forma participației improprii.

în ce privește apelul părții vătămate S.N., Curtea a constatat că, prin sentința apelată situația acesteia, în calitate de terț dobânditor de bună-credință, nu a fost modificată, în condițiile în care instanța nu a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1320/2000, prin care partea vătămată a dobândit o parte din cei 278 mp. teren situat în șoc. Chitilei, nefiindu-i astfel afectat dreptul de proprietate pe care l-a dobândit asupra acestui imobil.

în consecință și apelul părții vătămate a fost respins ca nefondat.

împotriva deciziei penale nr. 418 din 3 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.C. care prin apărător a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹alin .1 pct. 10, pct. 17, pct. 17¹ _i pct. 21 C. proc. pen., respectiv lipsa de rol activ a instanței de fond cu privire la administrarea probelor, greșita aplicare a legii în privința respectării dispozițiilor art. 67 C. proc. pen., privind utilitatea și concludența probelor și judecarea în fond a cauzei fără vitarea legală a inculpatului.

Totodată, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 1 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. (2), raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), apreciind că, prin modalitatea de săvârșire a infracțiunii, nu s-ar impune reținerea unui prejudiciu cumulat, de natură să atragă incidența dispozițiilor art. 215 alin. (5) C. pen.

înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385⁹alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385⁶alin. (1) și art. 385⁷alin. (1) C. proc. pen., constată că prima instanță a reținut, în mod corect, situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.

De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acestora, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

în fața instanței de apel a cărei decizii a fost recurată de inculpat acesta nu a invocat pretinsa nelegalitate constând în necitarea sa în fața instanței de fond, iar din încheierea de dezbateri a fondului rezultă că acesta a fost prezent, fiind arestat în cauză.

în aceste condiții, neregularitatea citării inculpatului la adresa indicată de acesta în cursul urmăririi penale, a fost acoperită prin prezența inculpatului la dezbateri, iar pe de altă parte nu s-a demonstrat în nici un fel că această neregularitate ar fi prejudiciat în vreun mod, interesele legale ale recurentului.

Cu privire la lipsa de rol activ a instanțelor de fond și apel, înalta Curte constată că toate probatoriile au fost administrate în prezența inculpatului, fiind într-adevăr lipsă de procedură, la unele termene, cu părțile civile intimate SC H. SA și I.C., motiv pentru care s-a consemnat că acestea ar avea dreptul să ceară reaudierea martorilor audiați în lipsa lor.

Cum o asemenea cerere nu s-a înregistrat din partea celor vătămați, absenți la audiere, iar drepturile procesuale ale inculpatului au fost pe deplin respectate, înalta Curte constată că inculpatul nu-și poate însuși un eventual motiv de recurs pe care părțile civile nu au înțeles să-l invoce, nedeclarând recurs în cauză.

De altfel, inculpatul S.C., fiind vorba în cauză de o nulitate relativă, nu a putut dovedi în nici un fel că i s-a adus vreo vătămare a drepturilor sale procedurale.

Cu privire la faptul că, până la punerea în executare a mandatului de arestare preventivă și audierea inculpatului de către instanță, la 1 iulie 2003, au fost administrate probe, înalta Curte constată că acest lucru se datorează faptului că recurentul inculpat s-a sustras urmăririi penale și judecății, motiv pentru care s-a și dispus arestarea sa preventivă, iar după încarcerare inculpatul nu a solicitat la nici un termen refacerea probatoriilor administrate cerând numai administrarea altor probatorii, cereri ce i-au fost admise.

Sub aspectul interpretării pertinenței materialului probator, înalta Curte apreciază că, atât instanța de fond, cât și cea de apel au subliniat firul logic al înlăturării probatoriilor care a condus, în mod indubitabil, la stabilirea vinovăției inculpatului.

Acesta a utilizat un model aproape standardizat de desfășurare a activității infracționale, pornind de la obținerea consimțământului și a actelor de identitate ale unor persoane cu vârstă înaintată, prin specularea sentimentelor religioase ale acestora, după care prin determinarea unor funcționari publici cu atribuții în domeniul conservării și eliberării actelor din arhiva instanțelor, obținea hotărâri judecătorești false, pe care le utiliza în negocierea unor contracte civile.

Din acest motiv și, în mod justificat, instanțele de fond și apel au reținut că faptele au fost săvârșite prin participație improprie și în formă continuată, rezoluția infracțională unică fiind evidentă.

De altfel, deși încadrarea juridică dată faptelor reține forma continuată a infracțiunii de înșelăciune, cu toate acestea inculpatul nu a atacat, în susținerea recursului, acest punct din încadrarea juridică, ceea ce implică asumarea rezoluției infracționale unice.

Cu privire la solicitarea inculpatului vizând înlăturarea art. 5 din încadrarea juridică a infracțiunii de înșelăciune, înalta Curte constată următoarele:

întrucât în cazul infracțiunii continuate, prin voința legii, sunt grupate în conținutul unei infracțiuni mai multe acțiuni sau inacțiuni care privește fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni, rezultatul infracțional este tot unic fiind compus din toate rezultatele care au derivat din acțiunile, inacțiunile componente ale pluralității infracționale.

Ca atare, rezultatul infracțiunii continuate este echivalentul pluralității rezultantelor produse de toate acțiunile, inacțiunile săvârșite de aceeași persoană, la diferite intervale de timp, însă sub puterea aceleași rezoluții infracționale.

Esențial pentru structura infracțiunii continuate este însumarea tuturor rezultantelor cauzate de pluralitatea acțiunilor, inacțiunilor într-un rezultat global (unic) și unitar a cărui sferă și gravitate este mai mare decât a oricăruia dintre rezultatele componente, uneori amplificarea rezultatului putând determina o încadrare juridică mai gravă, respectiv o formă agravantă a infracțiunii.

Potrivit dispozițiilor art. 215 alin. (5) C. pen., înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi, iar conform art. 146 C. pen., "prin consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă materială mai mare de 2 miliarde lei sau o perturbare deosebit de gravă a activității cauzată printre altele, unei persoane fizice".

Raportând consecințele concrete ale faptelor inculpatului la cerințele de text arătate mai sus, rezultă indubitabil că, cumulul valoric al consecințelor faptelor săvârșite de acesta (7 imobile situate pe raza municipiului București, constând în terenuri și construcții, depășește valoarea de 2 miliarde lei, iar fiecăreia dintre părțile vătămate i s-a produs o gravă perturbare constând în declanșarea unui șir de procese și anchete, necesare reintrării în drepturile legale de proprietari.

Având în vedere că legiuitorul a statuat prin dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), că în cazul infracțiunii continuate, a cărei existență s-a dovedit în cauză în sarcina inculpatului, consecințele pluralității de fapte infracționale se cumulează, dobândind un caracter unic, atât în cuantum material, cât și din punct de vedere al consecințelor penale, înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei, prin înlăturarea alin. (5) din dispozițiile art. 215 C. proc. pen.

Față de toate aspectele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C. împotriva deciziei penale nr. 418 din 3 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Potrivit art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 1 iulie 2003, la 5 mai 2004.

Va constata că inculpatul în prezent este arestat în altă cauză.

în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurentul inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

← ICCJ. Decizia nr. 3609/2005. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3643/2005. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3587/2005. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3587/2005. Penal