ICCJ. Decizia nr. 4861/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4861/2005
Dosar nr. 4499/2005
Şedinţa publică din 2 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 46 din 20 aprilie 2005 pronunţată de Tribunalul Sălaj a fost condamnat inculpatul T.T. la pedeapsa de:
- 5 ani închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) şi alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen.; în baza art. 61 C. pen. a fost revocată liberarea condiţionată a pedepsei de 4 ani şi 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1801/2003 a Judecătoriei Satu Mare, urmând ca restul rămas neexecutat de 500 zile să se contopească cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul executând în final, în regim de detenţie, 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicaţia art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută arestarea preventivă în cauză a inculpatului computându-se din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive cu începere de la 1 martie 2005 la zi.
S-a constatat că partea vătămată K.Z. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul la suma de 3.800.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 800.000 lei a reprezentat onorariul apărătorului din oficiu la urmărirea penală şi instanţă, avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt, că la data de 1 martie 2005, inculpatul a venit în Sărmăşag la partea vătămată pe care o cunoscuse anterior, pentru a împrumuta cartofi şi făină, pe care le-a obţinut, rămânând dator 10.000 lei, pentru a căror restituire a revenit în aceeaşi zi în domiciliul părţii vătămate.
Inculpatul a dat curs solicitării victimei de a o ajuta să toace hrean, intrând în casa acesteia, unde au consumat împreună ţuică dintr-un flacon, ajungând amândoi în stare de ebrietate.
În aceste condiţii inculpatul a lovit partea vătămată cu pumnii, acesta a căzut pe pardoseală, iar inculpatul a prins-o de gât cu mâinile, ameninţând-o cu moartea dacă nu-i dă banii care îi are în casă. Victima în vârstă de peste 65 ani şi-a pierdut cunoştinţa.
Inculpatul s-a deplasat în diferite încăperi adunând 4 haine din piele şi 2 perechi de ghete în intenţia de a le sustrage.
Sosirea intempestivă a fiicei victimei, martora K.E. a întrerupt activitatea infracţională întrucât aceasta, observând pe geam victima întinsă pe podea, a sunat la uşă, i-a aplicat un pumn în faţă inculpatului, după care l-a imobilizat, cu ajutorul fratelui chemat în ajutor, fiind anunţate ulterior şi organele de poliţie.
Din raportul de constatare medicală a rezultat că victima a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale.
Inculpatul a declarat că se afla în stare avansată de ebrietate, astfel că nu-şi aduce aminte exact cele întâmplate, dar ştie că a lovit victima.
Intenţia inculpatului de a sustrage bani şi bunuri din locuinţa părţii vătămate, în condiţiile în care aceasta era căzută la pământ inconştientă datorită violenţelor fizice exercitate de inculpat, a fost reţinută de instanţă pe baza declaraţiilor părţii vătămate care se coroborează cu cele ale martorilor şi fotografiile judiciar, operative întocmite la faţa locului, atestând răvăşirea lucrurilor din casă şi aducerea în aceeaşi cameră a celor 4 perechi de haine, aşezate cu mânecile una în alta, astfel încât să poată fi îmbrăcate concomitent toate 4 de o singură persoană, precum şi a celor 2 perechi de ghete.
Starea de recidivă postexecutorie şi postcondamnatorie, în condiţiile art. 37 lit. b) şi a) C. pen., s-a întemeiat pe datele din cazierul judiciar atestând repetate condamnări în antecedenţă, pentru infracţiuni calificate de furt, cu semnificaţie sub aspectele arătate fiind pedeapsa de 3 ani şi 9 luni aplicată prin sentinţa penală nr. 7/1994 a Judecătoriei Alba Iulia (din a cărei executare s-a eliberat condiţionat la 13 decembrie 1995, rest neexecutat 508 zile) şi pedeapsa de 4 ani şi 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1801/2003 a Judecătoriei Satu Mare (din a cărei executare s-a eliberat condiţionat în 22 septembrie 2004 cu un rest de executat de 500 zile închisoare).
La individualizarea pedepsei al cărei cuantum este orientat către minimul legal special prevăzut de lege au fost avute în vedere împrejurările în care a fost comisă infracţiunea, inculpatul şi victima se cunoşteau anterior fiind în stare de ebrietate, urmările acesteia, victima în vârstă de peste 65 ani suferind leziuni care au adus-o în stare de inconştienţă, necesitând 8-9 zile îngrijiri medicale, precum şi periculozitatea socială sporită a inculpatului care este recidivist în condiţiile art. 37 lit. a) şi b) C. pen.
Apelul declarat de inculpat cu solicitarea de a fi schimbată încadrarea juridică în infracţiune mai uşoară de lovire sau alte violenţe prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei, a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 160/ A din 29 iunie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală.
Prin recursul de faţă, în termen inculpatul reiterează criticile de nelegalitate şi netemeinicie din apel circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Este stabilit în cauză cu recunoaşterea parţială a inculpatului, şi celelalte probe administrate la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească, că s-a încercat sustragerea de bani şi bunuri din locuinţa victimei în condiţiile în care aceasta fusese agresată anterior, aflându-se în stare de inconştienţă, fiind realizate astfel elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) şi (21) lit. c) C. pen., cu art. 37 lit. a) şi b) C. pen. (pedepsită de la 3 ani şi 6 luni la 10 ani închisoare).
Pedeapsa de 5 ani închisoare în raport cu limite legale speciale amintite, pericolul social concret al infracţiunii şi statutul de recidivist al inculpatului, în condiţiile art. 37 lit. a) şi b) C. pen., este legală şi temeinică, reducerea sa fiind nejustificată în raport cu finalitatea din art. 52 C. pen.
Din oficiu, în limitele caracterului devolutiv al căii de atac de faţă, nu se constată existenţa altor cazuri de casare prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., astfel încât, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului se va respinge ca nefondat.
În baza art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 1 martie 2005 la zi.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul recurent la cheltuieli judiciare statului în sumă de 160 lei RON, din care 40 lei RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.T. împotriva deciziei penale nr. 160/ A din 29 iunie 2005 a Curţii de Apel Cluj.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 1 martie 2005, la zi.
Obligă pe recurent la plata sumei de 160 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4696/2005. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4985/2005. Penal. Art. 215 Cod Penal. Recurs → |
|---|
