ICCJ. Decizia nr. 4257/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4257/2005
Dosar nr. 3348/2005
Şedinţa publică din 11 iulie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 122 din 16 februarie 2005 a Tribunalului Cluj au fost condamnaţi inculpaţii: N.D., în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare.
Conform art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate a inculpatului din executarea pedepsei de 5 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 149/2001 a Judecătoriei Cluj – Napoca şi contopirea restului rămas neexecutat de 804 zile cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute 7 ani închisoare. S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 1 august 2004 la zi; P.C.C., în baza art. în baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare. Conform art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate a inculpatului din executarea pedepsei de 3 ani şi 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 977 din 23 mai 1995 a Tribunalului Cluj şi contopirea restului rămas neexecutat de 713 zile cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute 7 ani închisoare. S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 4 august 2004 la zi şi C.F.I., în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., la 3 ani şi 6 luni închisoare. S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 3 august 2004 la zi.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar la 3.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă M.R.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în fapt, că, la 3 iulie 2004, în jurul orelor 15,00, partea vătămată M.R. s-a deplasat la barul SC D. SRL din Cluj Napoca, situat în complexul M. din Cartierul Mănăştur unde a consumat băuturi alcoolice până, în jurul orelor 16,30, când s-a ridicat de la masă şi a vrut să plece. Ajunsă în dreptul mesei la care se aflau inculpaţii P.C.C. N.D. şi C.F.I., primul dintre inculpaţi a prins-o de umeri şi a obligat-o să se aşeze la masa lor, după care i-a luat telefonul mobil din buzunar şi l-a dat mai departe celorlalţi inculpaţi. La insistenţele părţii vătămate aceştia i-au restituit telefonul, după, care persoana vătămată.
Cât timp a stat la masa lor, inculpaţii au observat că partea vătămată purta la gât un lanţ din aur astfel că cei trei s-au înţeles să o deposedeze de acel bun.
Inculpatul P.C.C. s-a adresat celorlalţi cu îndemnuri „la furat, că acum e sezonul" după, care inculpaţii au ieşit din bar şi au ajuns-o din urmă pe partea vătămată în dreptul garajelor de pe strada Bucegi, loc în care i-au aplicat o lovitură din spate. Partea vătămată a căzut, iar unul dintre inculpaţi i-a smuls lănţişorul de la gât.
Inculpaţii au revenit la bar, unde P.C.C. i-a cerut martorului G.A.A. să îi amaneteze lănţişorul sustras şi să îi remită banii obţinuţi. Martorul a fost de acord şi s-a deplasat la casa de amanet SC C. SRL de unde a primit pentru acel lănţişor suma de 1.700.000 lei din care a reţinut 100.000 lei.
Din suma predată inculpatului P.C.C. acesta i-a dat martorului 100.000 lei pentru serviciul făcut iar celorlalţi inculpaţi câte 300.000 lei.
Ca urmare a loviturilor primite partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 4-5 zile îngrijiri medicale.
Cu prilejul smulgerii lănţişorului acesta s-a rupt, la casa de amanet fiind predată doar o bucată, în greutate de circa 8 gr., partea vătămată, constituindu-se parte civilă cu suma de 3.000.000 lei reprezentând contravaloarea a 6 gr. aur lipsă din lănţişor şi manopera pentru refacerea acestuia.
Audiaţi în cauză inculpaţii au încercat să se învinovăţească reciproc poziţia lor fiind contrară probelor de vinovăţie administrate.
Astfel, martorii T.I. şi S.A. au relatat că toţi inculpaţii au plecat după partea vătămată iar, martorul P.G. a recunoscut că a doua zi după eveniment a aflat că inculpaţii au lovit victima sustrăgându-i lănţişorul din aur de la gât.
Partea vătămată l-a identificat pe P.C.C. ca fiind primul care a lovit-o declarând că a fost agresată de trei persoane.
În baza acestor probe s-a reţinut că inculpaţii sunt coautori la comiterea infracţiunii de tâlhărie calificată.
Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, prin Decizia penală nr. 112 din 4 mai 2005, a respins apelurile declarate de inculpaţi considerând nefondate susţinerile formulate de N.D. şi C.F.I., în sensul că furtul s-a săvârşit fără violenţă impunându-se aplicarea unor pedepse mai mici şi de P.C.C. în principal în sensul că nu este vinovat de săvârşirea faptei impunându-se achitarea şi în subsidiar că pedeapsa aplicată este prea severă.
Astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că inculpaţii conform probelor administrate, se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de tâlhărie pentru care au fost condamnaţi la pedepsele aplicate au fost just individualizate şi că nu se impune reducerea lor.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal inculpaţii N.D. şi P.C.C. care invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi 14 C. proc. pen., în principal, au solicitat reluarea judecăţii şi în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate.
Recursurile declarate nu sunt întemeiate.
1. Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor N.D. şi P.C.C. în săvârşirea, împreună cu inculpatul C.F.I. la data de 3 iulie 2004, a infracţiunii de tâlhărie calificată prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
Probele administrate, au confirmat că la data arătată cei trei inculpaţi în baza înţelegerii prealabile au urmărit victima la ieşirea din local au lovit-o şi au deposedat-o prin violenţă de lănţişorul din aur de la gât.
În acest sens sunt declaraţiile părţii vătămate care l-a indicat pe recurentul inculpat P.C.C. ca fiind unul din autorii faptei declaraţiile martorilor T.I. şi S.A. prezenţi în local (care i-au văzut pe cei trei pornind în urmărirea victimei şi declaraţiile martorului P.G. care a aflat că inculpaţii au lovit victima şi i-au sustras bunul de valoare arătat.
Întrucât soluţia de condamnare este conformă cu probele de vinovăţie administrate nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată în recurs care să facă necesară reluarea judecăţii şi administrarea unor alte dovezi.
De altfel, recurenţii inculpaţi, nu au menţionat probele care au trebui administrate.
Aşa fiind, motivul de casare invocat nu poate fi primit.
2. Referitor la pedepsele aplicate se constată că acestea au fost individualizate la minimul prevăzut de lege avându-se în vedere, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social al faptelor, împrejurările săvârşirii lor şi persoana inculpaţilor aflaţi în starea de recidivă după condamnări pentru fapte similare.
Se mai constată că pedepsele aplicate, sunt de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reintegrarea în comunitate a inculpaţilor.
Deoarece pedepsele au fost individualizate cu respectarea dispoziţiilor legale arătate iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existenţa unor împrejurări din cele menţionate de art. 74 C. pen., cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a circumstanţelor atenuante solicitarea inculpaţilor de reducere a pedepselor aplicate nu poate fi primită.
3. În consecinţă, constatând neîntemeiate motivele de recurs invocate şi nerezultând vreun caz de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, urmează a respinge recursurile declarate de inculpaţii N.D. şi P.C.C. cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.
Se vor deduce din pedepsele aplicate, durata arestării preventive de la 1 august 2004 la 11 iulie 2005, pentru inculpatul N.D. şi de la 4 august 2004 la 11 iulie 2005, pentru inculpatul P.C.C.
Se va stabili că onorariile pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor să fie avansate din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii N.D. şi P.C.C. împotriva deciziei penale nr. 112/ A din 4 mai 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 1 august 2004 la 11 iulie 2005 pentru N.D. şi de la 4 august 2004 la 11 iulie 2005 pentru P.C.C.
Obligă pe recurenţi să plătească statului sumele de câte 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4254/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... | ICCJ. Decizia nr. 4258/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs → |
|---|
