ICCJ. Decizia nr. 4399/2005. Penal
| Comentarii |
|
Tribunalul Arad prin sentința penală nr. 90 din 15 martie 2005, în baza art. 211 lit. b) alin. (21) C. pen., cu aplicarea art. 99,art. 100 și art. 109 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul minor S.D., la pedeapsa de:
4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravantă.
în baza art. 108 alin. (2) C. proc. pen., a revocat internarea într-un centru de reeducare dispusă ca măsură educativă prin sentința penală nr. 895 din 7 mai 2003, pronunțată de Judecătoria Arad, definitivă prin decizia penală nr. 416 din 9 iulie 2003 a Tribunalului Arad și decizia penală nr. 675 din 13 august 2003 a Curții de Apel Timișoara.
Pe durata și în condițiile art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., modificat prin Legea nr. 159/2004, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de la data de 6 decembrie 2004 și durata arestării preventive de la data de 7 decembrie 2004 la zi.
A constatat că partea vătămată P.S. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
în baza art. 118 lit. d) C. proc. pen., a confiscat de la inculpat suma de 100.000 lei dobândă prin săvârșirea infracțiunii.
în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat la plata sumei către stat a sumei de 6.500.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriului Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, nr. 545/P/2004, înregistrat la Tribunalul Arad la 10 ianuarie 2005, a fost trimis în judecată inculpatul S.D., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele, reținându-se în sarcina sa că, în noaptea de 1 decembrie 2004, a pătruns în locuința părții vătămate P.S., a lovit-o cu un par, a trântit-o la pământ, i-a pus un căluș în gură pentru a nu striga, a tăiat-o cu un cuțit, a înțepat-o cu o furculiță, cerându-i să îi dea banii pe care îi avea în casă. Partea vătămată i-a dat suma de 100.000 lei, după care inculpatul a aruncat-o pe partea vătămată pe pat, acoperind-o cu o plapumă și i-a atras atenția să nu strige. în aceeași zi, inculpatul s-a deplasat în Sâmpetru Mare, jud. Timiș, unde pentru a nu fi recunoscut, și-a cumpărat vestimentație încălțăminte noi, s-a schimbat de hainele vechi în sala de așteptare a gării C.F.R., unde le-a și abandonat. Leziunile produse părții vătămate au necesitat 10-12 zile îngrijiri medicale. Prejudiciul nu a fost reparat, partea vătămată neconstituindu-se parte civilă în cursul urmăririi penale.
Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, măsură dispusă prin încheierea nr. 68 din 7 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 7044/2004, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 93.
Această măsură a fost prelungită prin încheierea nr. 58 din 17 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 7092/2004 și menținută ulterior de instanță în temeiul art. 3001și art. 3002C. proc. pen.
în faza de urmărire penală inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei.
Din probele administrate în cauză, atât la urmărire penală cât și în fața instanței, respectiv: declarația părții vătămate, raport de constatare medico - legală, proces - verbal de cercetare la fața locului, proces - verbal de constatare, declarațiile martorilor, proces - verbal de recoltare de probe sanguine, proces - verbal de reconstituire, proces - verbal ridicare bunuri, fișă cazier judiciar, declarațiile inculpatului, referatul de anchetă socială, fotografii judiciare mijloace materiale de probă, instanța a reținut în fapt următoarele:
în dimineața zilei de 1 decembrie 2004 după ce și-a petrecut noaptea prin barurile din localitatea Nădlac împreună cu martorii F.F. și A.I., inculpatul S.D. a pătruns prin escaladarea gardului în curtea locuinței părții vătămate P.S., situată în Nădlac, str. M. Viteazu și ajuns în coridorul casei, a încercat ușile de la camere și a constatat că sunt încuiate. A revenit în grădină, de unde a luat un par din lemn și a revenit pe coridorul casei, așteptând să iasă partea vătămată.
în momentul în care partea vătămată a deschis ușa bucătăriei pentru a ieși afară, inculpatul a lovit-o cu parul în zona pieptului iar partea vătămată s-a prăbușit în interiorul bucătăriei. Inculpatul a luat o cârpă cu care a acoperit-o peste gură pe partea vătămată, pentru a nu striga. S-a așezat cu genunchii peste aceasta, a tăiat-o cu cuțitul găsit pe masa din bucătărie, în zona abdomenului, la mâna stângă și a înțepat-o cu o furculiță, cerându-i să-i dea banii pe care îi are în casă.
Partea vătămată, fiind foarte speriată, a răspuns că îi va da banii, sens în care inculpatul a ridicat-o și a condus-o până în dormitor, unde partea vătămată i-a dat portmoneul cu 100.000 lei. Apoi a așezat-o pe partea vătămată în pat și a acoperit-o cu duna, spunându-i să nu strige că o va omorî. A tras jaluzelele, a încuiat ușa bucătăriei prin exterior și a plecat pe același traseu, respectiv curte secundară, grădină, ajungând la locul viran, în apropierea acestuia aruncând cheia în resturile unei culturi de ardei.
în aceeași zi, inculpatul s-a deplasat la locuința numitului S., din locuința căruia a sustras suma de 8.000.000 lei și a plecat în localitatea Sâmpetru German. Ajuns aici, și-a cumpărat obiecte de vestimentație și încălțăminte de la magazinul martorului M.V., pentru suma de 1800.000 lei. S-a schimbat de hainele vechi în sala de așteptare a Gării C.F.R., unde au fost găsite într-o sacoșă de martorul P.P.
în fața instanței, inculpatul nu a mai recunoscut săvârșirea faptei motivat de aceea că declarațiile de la urmărire penală i-au fost dictate de organele de urmărire penală, în același mod procedându-se și la reconstituirea faptei. Această schimbare de atitudine a inculpatului, nu a fost luată în considerare de instanță, având în vedere faptul că partea vătămată l-a recunoscut ca fiind autor al agresiunii, ca urmare a modului în care acesta a descris organelor de urmărire penală săvârșirea faptei. Susținerile inculpatului cu privire la faptul că organele de poliție i-ar fi spus ce să declare și ce să declare și ce să întreprindă cu ocazia reconstituirii faptei, sunt lipsite de orice fundament și demonstrează intenția inculpatului de a încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Fapta inculpatului de a exercita violențe asupra părții vătămate în scopul determinării acesteia de a-i da o sumă de bani, faptă săvârșită în timpul nopții și în locuința părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în formă agravantă.
Inculpatul S.D. este minor, sens în care instanța a avut în vedere la alegerea sancțiunii, gradul de pericol social al faptei săvârșite, starea fizică a acestuia, dezvoltarea lui intelectuală și morală, comportarea lui, condițiile în care a crescut și în care a trăit cât și alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.
Instanța a apreciat că, gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite de inculpat este ridicat raportat la împrejurările comiterii faptei, respectiv prin violențele exercitate asupra părții vătămate care este o persoană în vârstă, în toiul nopții și în locuința acesteia.
Din referatul de anchetă socială instanța a reținut că inculpatul a comis mai multe furturi pentru care a ispășit o pedeapsă privativă de libertate, dar nu și-a schimbat comportamentul.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului s-a reținut că acestuia i-a fost aplicată măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 și art. 209 lit. g) și i), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 104 și art. 106 C. pen., măsură dispusă prin sentința penală nr. 895 din 7 mai 2003 a Judecătoriei Arad, definitivă prin decizia penală nr. 416 din 9 iulie 2003 a Tribunalului Arad și decizia penală nr. 675 din 13 august 2003 a Curții de Apel Timișoara, fiind arestat la 4 martie 2003 și liberat la 6 octombrie 2004, cu un rest de 380 zile.
Față de cele de mai sus, instanța a apreciat că se impune a se aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea pentru infracțiunea săvârșită, cu reducerea corespunzătoare a limitelor, având în vedere că inculpatul este minor, sens în care reținând dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul minor S.D., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravantă, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99,art. 100 și art. 109 C. pen.
Având în vedere că inculpatul a fost liberat din executarea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare, conform celor menționate mai sus înainte de a deveni major, instanța în baza art. 108 alin. (2) C. pen., a revocat internarea într-un centru de reeducare, dispusă, dispusă ca măsură educativă prin sentința penală nr. 895 din 7 mai 2003, pronunțată de Judecătoria Arad, definitivă prin decizia penală nr. 416 din 9 iulie 2003 a Tribunalului Arad și decizia penală nr. 675 din 13 august 2003 a Curții de Apel Timișoara.
Ca o consecință a condamnării, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Văzând că față de inculpat s-a dispus măsura arestării preventive, instanța a apreciat că se impune în continuare această măsură, sens în care în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., modificat prin Legea nr. 159/2004, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii de la data de 6 decembrie 2004 și durata arestării preventive de la data de 7 decembrie 2004 la zi.
A constatat că partea vătămată P.S. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Având în vedere că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, în baza art. 118 lit. d) C. proc. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 100.000 lei dobândă prin săvârșirea infracțiunii.
împotriva acestei sentințe, au declarat apel parchetul și inculpatul S.D.
Prin apelul parchetului se solicită majorarea pedepsei aplicate, inculpatul lovind bestial victima, în vârstă de 75 ani.
Prin apelul declarat de inculpat se critică hotărârea primei instanțe, tot sub aspectul individualizării pedepsei, solicitându-se reducerea.
Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 5/ A din 12 mai 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de parchet și inculpatul S.D.
S-a menținut starea de arest și s-a dedus măsura arestării preventive de la 6 decembrie 2004 la zi.
Nemulțumit de această hotărâre, în termenul legal, parchetul a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv s-a solicitat majorarea acesteia.
Recursul este fondat.
Curtea, examinând probatoriul cauzei, reține că într-adevăr instanțele în cadrul operației juridice de individualizare a pedepsei, prin ignorarea în parte a cerințelor art. 72 și art. 52 C. pen., nu au dat eficiență suficientă, gradului sporit de pericol al faptei săvârșite atât prin modul și împrejurările în care a acționat inculpatul, dar și față de circumstanțele personale ale acestuia, deși minor.
Astfel, după modul bestial în care făptuitorul lovește victima, în vârstă de 75 ani, cu un par în zona pieptului și după ce se prăbușește, îi astupă gura cu un căluș, se așează cu genunchii peste corp și o taie în zona abdomenului și a mâinii stângi, îi cere să-i dea banii din casă, acesta fiind scopul, pentru care a pătruns în imobil.
Dar, după realizarea scopului său, de tâlhărirea părții vătămate, primind de la aceasta unica ei economie de 100.000 lei sub loviturile și amenințările expuse, tot inculpatul minor este cel care o așează în pat, acoperă geamurile, încuie ușa pe dinafară și aruncă cheia în grădină, după care părăsește locul faptei.
în aceste condiții victima pentru leziunile produse a avut nevoie, de 10-12 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Toate aceste împrejurări concrete în care a conceput și realizat infracțiunea ce face obiectul dosarului de față, trebuiau evaluate prin coroborare și cu datele ce caracterizează persoana făptuitorului și care deși minor, are antecedente penale fiind sancționat penal cu internarea într-un centru de reeducare, pentru comiterea mai multor furturi calificate în anul 2003 - 2004, și de unde s-a dispus liberarea înainte de termenul de expirare a duratei, respectivei măsuri educative.
Văzând și faptul că, la numai 2 luni de la liberarea sa, inculpatul minor a reînceput activitatea infracțională și de data aceasta săvârșind, o infracțiune de o mai mare gravitate socială, durata sancțiunii penale aplicate, se apreciază insuficientă, impunându-se majorarea pedepsei:
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de parchet va fi admis, casate cele două hotărâri atacate, numai cu privire la individualizarea pedepsei și rejudecând se va dispune în sensul celor analizate.
Toate celelalte dispoziții ale hotărârilor vor fi menținute.
Au fost aplicate și dispozițiile art. 381 și art. 192 C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4431/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4406/2005. Penal → |
|---|
