ICCJ. Decizia nr. 4432/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 560/ F din 27 aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 930/2005, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, au aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.F. la o pedeapsă de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 65 C. pen.
în baza art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiționată din executarea pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 813 din 5 iulie 2001 a Judecătoriei sectorului 2 București și a fost contopit restul rămas neexecutat în pedeapsa de 8 ani închisoare, inculpatul urmând să execute 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condițiile art. 65 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), privind pedeapsa accesorie.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă arestarea preventivă a inculpatului de la 20 ianuarie 2005 la 27 aprilie 2005.
în baza art. 350 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.
în baza art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantității de 2,20 gr. heroină rămasă în urma analizelor de laborator și depusă la I.G.P. - D.C.J.S.E.O., cu procesul-verbal seria AT nr. 0018473 din 21 ianuarie 2005 și a sumei de 2.060.000 lei depusă la Agenția C.E.C. Victoria, cu recipisa C.E.C. 42.30.01/05/40.6/000050 din 2 februarie 2005.
în baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.300.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei onorariu avocat oficiu, a fost avansată din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
în seara zilei de 19 ianuarie 2005, în timp ce desfășurau activități specifice privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, pe raza sectorului 3, strada Râmnicu-Vâlcea, lucrătorii din cadrul B.C.C.O.A. - Poliția sector 3 București, s-au sesizat cu privire la faptul că în dreptul unui imobil se aflau mai mulți indivizi ce aveau un comportament specific consumatorilor de droguri.
Trecându-se la supravegherea zonei a fost observat martorul N.R.D. care s-a apropiat de blocul 24 de pe strada Râmnicu-Vâlcea, cu un autoturism CIELO și care a oprit în apropiere.
Lucrătorii de poliție au observat apoi că martorul a purtat o discuție la telefonul său mobil. După câteva momente, la parterul blocului 24, aflat sub supraveghere, a coborât inculpatul D.F., care l-a invitat în blocul de la intrare pe martorul N.R. La parterul imobilului, între cei doi a avut loc un schimb, în sensul că inculpatul i-a dat martorului un pachet al cărui conținut nu a putut fi sesizat de organele de cercetare penală, primind în loc o sumă de bani.
în continuare, N.R. s-a urcat la volanul autoturismului cu care venise în zonă și s-a îndreptat spre Dristor - Șos. Mihai Bravu. Profitând de oprirea autoturismului la un semafor, organele de cercetare penală, care porniseră în urmărirea martorului, s-a apropiat de acesta și i-au solicitat să le permită efectuarea unei verificări.
Cu această ocazie a fost identificată și numita T.A.N. care-l însoțea pe martor și care ocupa locul din dreapta al autovehiculului.
După percheziție efectuată în interiorul autoturismului au fost găsite 2 doze, ce ulterior au fost stabilite ca fiind heroină, depozitate într-un locaș prevăzut în portiera din stânga-față.
Totodată, martorul N.R. a fost de acord să faciliteze organelor de cercetare penală identificarea și tragerea la răspundere penală a inculpatului D.F.
în acest sens, tot în noaptea de 19 ianuarie 2005, martorul N.R. l-a sunat pe inculpatul D.F., solicitându-i să-i mai vândă 2 doze de heroină, urmând ca tranzacția să se desfășoare tot la parterul blocului în care locuiește acesta din urmă.
Martorul N.R. s-a deplasat la locul de întâlnire, împreună cu organele de poliție, care urmau a efectua constatarea. Inculpatul a fost din nou apelat telefonic de martor, astfel că a coborât la parterul blocului pentru a-i vinde cele două doze.
în acel moment a fost surprins și imobilizat de organele de poliție, inculpatul încercând să-și asigure scăparea prin aruncarea celor 4 doze de heroină pe care le avea asupra sa. Inculpatul a recunoscut apoi că se ocupa cu vânzarea drogurilor, punând la dispoziție organelor de poliție cantitatea de 2,37 grame heroină pe care o porționase anterior în 78 doze, ambalate în 2 flacoane de medicamente.
De asemenea, organele de poliție au ridicat și suma de 2.060.000 lei de la inculpat, despre care acesta a declarat că a fost obținută din vânzarea drogurilor în ziua de 19 ianuarie 2005.
împotriva sentinței penale nr. 560 din 27 aprilie 2005 a Tribunalului București a declarat apel inculpatul D.F., care a solicitat reducerea pedepsei.
în motivarea apelului, inculpatul a arătat că pedeapsa de 8 ani închisoare este prea mare față de circumstanțele sale personale și că nu a fost avut în vedere faptul că a recunoscut comiterea infracțiunii și că a colaborat cu organele de cercetare penală.
A mai precizat că a vândut doare două doze de heroină la instigarea martorului denunțător.
Prin decizia penală nr. 459/ A din 7 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, în dosarul nr. 1895/2005 a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de D.F.
A fost dedusă arestarea preventivă a inculpatului de la 20 ianuarie 2005 la 7 iunie 2005 și a fost menținută starea de arest a acestuia.
A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
împotriva deciziei penale nr. 459/ A din 7 iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs în termen legal, inculpatul D.F. care a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 17 și pct. 14 C. proc. pen.
în principal, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, în infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, apreciind că el este numai deținător și consumator de astfel de substanțe.
în subsidiar, inculpatul a solicitat să se dea o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante judiciare, recunoscute în favoarea sa, cu consecința reducerii pedepsei.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856alin. (1) și art. 3857alin. (1) C. proc. pen., constată că prima instanță a reținut, în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Potrivit art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, constituie infracțiunea de trafic de droguri, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea și alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, pedeapsa fiind închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi [(alin. (1)], iar dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi [(alin. (2)].
Prin acest mod de redactare, legiuitorul a înțeles să reglementeze noțiunea de "trafic" în cel mai larg sens al său, conferind caracter penal tuturor acțiunilor legate de producerea și manipularea drogurilor.
Deși textul de incriminare nu prevede expres, este evident că aceste acțiuni trebuie să fie comise în scopul remiterii de droguri, indiferent de modalitate, către alte persoane.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 143/2000, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri pentru consum propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 5 ani.
Din economia dispozițiilor art. 2 și art. 4 din Legea nr. 143/2000, rezultă că legiuitorul a stabilit modalități alternative, în parte comune, constituind elementul material al celor două infracțiuni, care se disting, în principal, prin scop.
în primul caz, activitățile încriminate au ca scop realizarea circulației, transferului, adică a traficării drogurilor de la o persoană la alta.
în cel deal doilea caz, legiuitorul a înțeles să încrimineze acte materiale săvârșite în scopul asigurării consumului propriu.
Drept urmare, încadrarea juridică a faptei este dată de stabilirea, corespunzător materialului probator administrat, a împrejurării dacă drogurile au fost procurate în scopul traficării sau pentru consumul propriu.
Din probele administrate în cauză a rezultat fără putință de tăgadă că inculpatul era cunoscut în zona în care locuia drept vânzător de droguri de mare risc (heroină), iar activitatea de prindere a acestuia s-a declanșat, urmare susținerilor martorilor N.R.D. și T.A.N. în sensul că au cumpărat în repetate rânduri droguri de la inculpat.
Coroborând aceste date cu cantitatea de droguri găsită la momentul descinderii, care excede necesităților unui consumator obișnuit, înalta Curte constată că, în mod corect, instanțele de fond și apel au dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, activitățile desfășurate de acesta circumscriindu-se uneia dintre cele 17 modalități normative prin care poate fi săvârșită această infracțiune, respectiv punerea în vânzare de droguri de mare risc.
Așa fiind, înalta Curte constată că motivul de casare prevăzut de art. 3859pct. 17 C. proc. pen., nu este fondat și îl va respinge ca atare.
Reexaminând cauza sub aspectul criticii referitoare la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului D.F., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, nu se constată temeiuri pentru a se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante judiciare reținute în favoarea acestuia, o pedeapsă într-un cuantum mai redus nefiind aptă a înde4plini funcțiile și a realiza scopul pedepsei în contextul în care infracțiunea a fost săvârșită, cât și a caracterului de fenomen dobândit de acest tip de infracțiuni în ultima perioadă de timp.
Infracțiunile de trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri în vederea consumului propriu prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social.
Aceste infracțiuni de o amploare deosebită, aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea publică, reprezentând totodată una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate.
Inculpatul D.F. a săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, motiv ce a atras revocarea liberării condiționate dintre-o pedeapsă anterioară de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 813/2001 a Judecătoriei sectorului 2 București, împrejurare ce arată explicit faptul că nu a înțeles condițiile în care poate beneficia de clemență.
Pe de altă parte, în lanțul infracțional ce susține flagelul consumului de droguri, acești traficanți, distribuitori, cum este inculpatul reprezintă veriga cea mai pernicioasă, deoarece este momentul decisiv al ajungerii drogului la consumator.
Activitatea acestui tip de traficanți susține atât capii rețelelor de distribuție, prin furnizarea de fonduri, cât și, viciul în sine, prin recrutarea și determinarea consumatorilor care, de multe ori nu sunt decât victime conjuncturale ale unui flagel social.
în contextul întăririi atitudinii de combatere a traficului de droguri de către oficialități, manifestarea de clemență din partea instanțelor judecătorești față de cei prinși și deduși judecății, ar echivala cu un act de injustiție socială.
Pentru aceste motive, înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului nu ar fi temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. și creând o disproporție între scopul și rezultatul acestora.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.F. împotriva deciziei penale nr. 459/ A din 7 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie.
Potrivit art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la 20 ianuarie 2005 la 18 iulie 2005.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurentul inculpat la plata sumei de 160 lei (1.600.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de4 40 (400.000 lei) a reprezentat onorariul apărătorului desemnat din oficiu, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4435/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4431/2005. Penal → |
|---|
