ICCJ. Decizia nr. 4431/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 115 din 15 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. 10596/2004, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice.
în baza art. 276 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.D., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere și semnalizare falsă.
în baza art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus, dispunându-se executarea de către inculpat a pedepsei celei mai grele de 4 ani închisoare.
în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat beneficiul grațierii pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 517/2003 a Judecătoriei Năsăud, pedeapsă care se va executa alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, în final, executând 5 ani închisoare.
în baza art. 26, raportat la art. 276 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul D.R.M., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la distrugere și semnalizare falsă.
în baza art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 276 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.A., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la distrugere și semnalizare falsă.
în baza art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., același inculpat a fost condamnat, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate fiecărui inculpat timpul arestării preventive începând cu 15 octombrie 2004 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților.
în baza art. 71 C. pen., le-au fost interzise inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 14, 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpații au fost obligați în solidar să plătească părții civile SC T. C.F.R. - SA Agenția Regională de Telecomunicații Cluj, suma de 21.497.580 lei cu dobânda legală începând din 14 octombrie 2004 și până la data plății integrale cu titlu de despăgubiri civile.
în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpați a cleștelui patent și a lanternei aflate la Camera de corpuri delicte a S.P.T. Cluj din cadrul I.P.J. Cluj.
în baza art. 191 C. proc. pen., inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:
în data de 14 octombrie 2004, inculpatul C.D. avea asupra lui o lanternă din plastic pe care i-a dat-o coinculpatului D.R.M., precum și un clește. După ce au ajuns în Halta C.F.R. Macău, inculpații au așteptat să se întunece și s-au deplasat la o distanță de aproximativ 500 m de haltă de-a lungul căii ferate, unde inculpatul C.D. s-a urcat pe un stâlp și a tăiat cu ajutorul cleștelui 10 fire din cupru de la rețeaua de Telecomunicații C.F.R. Apoi a coborât și a tăiat de la sol cablurile și celelalte capete obținând 20 fire de cabluri pe care împreună cu inculpații R.A. și D.R.M. le-au tras și le-au rulat în colaci de câte 10 fire fiecare. în timp ce rulau cablurile, inculpații au fost observați de polițiști, alertați de martorul Z.R., fiind ridicate bunurile găsite asupra lor, inclusiv lanterna și cleștele folosit la tăierea cablurilor.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpații D.R.M. și R.A., solicitând schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 276 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), în infracțiunea prevăzută de art. 276 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), întrucât faptele au fost săvârșite din culpă.
Inculpații nu au realizat că prin faptele lor ar putea pune în pericol siguranța circulației pe căile ferate sau că aduc în stare de neîntrebuințare instalațiile de la căile ferate.
Cât privește infracțiunea de furt calificat, inculpații au solicitat a se reține tentativa la infracțiunea de furt calificat, deoarece nu au reușit să ducă la bun sfârșit fapta, fiind prinși în flagrant.
Prin decizia penală nr. 129/A/2005, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. 2042/RG/2005, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații D.R.M. și R.A.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, timpul arestării preventive de la 15 octombrie 2004 la zi.
în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpaților.
Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații D.R.M. și R.A. invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 17 și 14 C. proc. pen.
Au fost reiterate susținerile formulate de inculpați în apel, respectiv greșita încadrare juridică a faptelor.
Au solicitat, de asemenea, reducerea pedepselor și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., pentru inculpatul R.A.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856alin. (1) C. proc. pen., constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Analizând materialul probatoriu dispus și administrat în faza de urmărire penală, direct și nemijlocit în cursul cercetării judecătorești, instanțele au stabilit corect starea de fapt constând în aceea că, în noaptea de 14 octombrie 2004, cei trei inculpați, în baza unei înțelegeri prealabile au tăiat 10 cabluri telefonice din cupru aparținând părții civile SC T., cauzându-i acestuia un prejudiciu de 30.000.000 lei.
încadrarea juridică a faptelor în infracțiunile prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 276 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (3) lit. b) C. pen., este legală.
Sub aspectul formei de vinovăție nu se poate reține culpa, ceea ce ar conduce la schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 276 alin. (4) C. pen., întrucât inculpații au acționat în baza unei înțelegeri prealabile, au prevăzut rezultatul faptelor și chiar dacă nu au urmărit producerea acestuia au acceptat posibilitatea producerii lui.
Inculpații au luat hotărârea să acționeze într-o anumită direcție, tăind cabluri de cupru de la rețelele telefonice, având reprezentarea posibilității producerii unor consecințe mai grave, acceptând astfel toate urmările faptelor lor.
Din punct de vedete material, infracțiunea constituie o activitate care uneori implică o desfășurare atât în timp, cât și în spațiu, adică o succesiunea de mai multe acțiuni care tind către producerea unei modificări în lumea exterioară: urmările infracționale.
Executarea începe prin fapte care sunt în raport imediat și direct cu finalitatea urmărită de infractor. Dacă acesta merge până la capăt, infracțiunea s-a consumat.
în speță, activitatea inculpaților nu a rămas în faza tentativei, întrucât aceștia au tăiat efectiv 10 fire din cupru de la rețeaua de T. CFR, mai precis toate firele aflate pe stâlp. După acest moment au tăiat de la sol cablurile și celelalte capete, rulând firele în colaci de câte 10 fire fiecare pentru a le putea transporta.
Surprinderea acestora, după ce sârmele au fost rulate, nu justifică reținerea tentativei ci a infracțiunii fapt consumat așa cum corect a reținut și motivat instanța de apel.
Cât privește individualizarea judiciară a pedepselor, respectiv modalitatea de executare a acestora, instanțele au avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), aplicând sancțiuni de natură a permite reinserția socială a inculpaților.
S-a avut în vedere, astfel, atât gradul de pericol social concret al faptelor, modalitatea și împrejurările săvârșirii acestora dar și datele ce caracterizează persoana inculpaților.
Astfel, s-a reținut și s-a dat eficiență stării de recidivă postexecutorie, pentru inculpatul D.R.M., dar și atitudinea inculpatului R.A. ulterior săvârșirii infracțiunii, fapt ce a permis reținerea în favoarea sa a circumstanțelor judiciare atenuante cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special.
Cum nu pot fi reținute alte elemente de natură a permite reducerea pedepselor, nici acest motiv de recurs, invocat de inculpați, nu poate fi primit.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.R.M. și R.A.
în baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților, perioada arestării preventive de la 15 octombrie 2004 la zi.
Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la plata sumei de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 400.000 lei a reprezentat onorariul apărătorului desemnat din oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4432/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4399/2005. Penal → |
|---|
