ICCJ. Decizia nr. 4420/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 72 din 17 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția penală, în dosarul nr. 10440/2004, inculpatul M.I. a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
I s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condițiile art. 71 C. pen.
în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată, reținerea și arestarea preventivă a acestuia de la 15 iulie 2004 la 17 februarie 2005.
în baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către numitul M.A.B. a mijloacelor materiale de probă, înregistrate la registrul de corpuri delicte al Tribunalului Hunedoara la poziția 41, după rămânerea definitivă a sentinței.
în baza art. 188 din Legea nr. 3/1978 inculpatul a fost obligat la plata sumei de 9.989.144 lei cu titlul de cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Județean Hunedoara-Deva.
în baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3 milioane lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
La data de 11 iulie 2004, auzind că o rudă a sa din comuna Băcia, jud. Hunedoara, respectiv numita M.T. pe fondul unor neînțelegeri cu concubinul său L.R., s-a spânzurat de un stâlp de înaltă tensiune, inculpatul M.I. s-a deplasat în Băcia, fiind însoțit de alte rude ale defunctei.
Când au ajuns, au fost așteptați de rudele concubinului defunctei, astfel că între cele două grupuri s-a produs o încăierare, soldată cu lovituri reciproce.
în timpul desfășurării conflictului, partea vătămată M.N., care este surdo-mut a venit de la pășunatul vitelor și fără să-și dea seama, a intrat între cele două grupuri.
La un moment dat, inculpatul a luat o furcă de lângă grajdul din fața casei și a încercat să o lovească pe martora M.E. întrucât aceasta a reușit să fugă, inculpatul a lovit-o cu furca în cap pe partea vătămată M.N., aflată în imediata apropiere, lovitură în urma căreia aceasta a căzut la pământ.
Deoarece coada furcii s-a rupt, inculpatul a luat o lopată și i-a mai aplicat câteva lovituri părții vătămate, până ce aceasta și-a pierdut cunoștința.
Din certificatul medico-legal nr. 305279/ B din 15 iulie 2004 eliberat de S.J.M.L. Hunedoara-Deva a rezultat că partea vătămată a fost internată la data de 11 iulie 2004 cu diagnosticul de traumatism cranio-cerebral acut închis, produs prin agresiune, hematom epicranian, contuzie grilaj costal stâng, contuzie cerebrală, leziuni ce au putut fi produse prin lovire cu un corp dur (băț, bâtă, par) și pentru a căror vindecare aceasta a necesitat 40-50 zile de îngrijiri medicale.
Prin gravitatea lor deosebită leziunile au pus în primejdie viața victimei.
Situația de fapt mai sus reținută și vinovăția inculpatului au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă: declarațiile părții vătămate M.N., declarațiile martorilor M.E. și C.S.D., certificatul medico-legal nr. 305279/ B din 15 iulie 2004 emis de S.J.M.L. Hunedoara Deva, procesul-verbal de conducere în teren coroborate cu declarațiile inculpatului de recunoaștere a faptei săvârșite.
împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul M.I. care a solicitat reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. și reducerea cuantumului sancțiunii aplicate, în raport de starea materială precară a familiei sale, rămasă fără sprijin.
Prin decizia penală nr. 157/ A 19 mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. 1716/2005, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.I.
A fost dedusă arestarea preventivă a inculpatului de la 15 iulie 2004 la 19 mai 2005 și a fost menținută starea de arest a acestuia.
A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 800.000 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că tulburarea invocată de inculpat, determinată de gestul extrem al rudei sale de a se spânzura, nu reprezintă o tulburare care să atragă incidența dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., întrucât nu a fost cauzată de o provocare din partea persoanei vătămate.
Totodată, instanța de apel a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului corespunde pe deplin exigențelor impuse de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind corect individualizată.
împotriva deciziei penale nr. 157 din 19 mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul M.I. care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., respectiv a solicitat reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată, apreciind că individualizarea făcută de instanțele anterioare este greșită.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856alin. (1) și art. 3857C. proc. pen., constată că prima instanță a reținut, în mod corect, situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de către acesta, încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Tentativă la infracțiunea de omor reținută în sarcina inculpatului, este unanim apreciată ca fiind deosebit de gravă, deoarece face parte din cele ce vizează esența persoanei și anume viața.
în condițiile în care inculpatul a agresat o persoană neimplicată în conflictul inițial rezultă indubitabil că agresivitatea acestuia nu a vizat neapărat o defulare a stării psihice create de familia concubinului defunctei M.T. ci a reprezentat manifestarea primară, instinctuală a dorinței de a face rău.
în aceste condiții, nu se poate avea în vedere, neexistând corespondent în probele dosarului, reevaluarea criteriilor de individualizare cu care au operat instanțele de fond și apel.
în afară de aceasta, calitatea de recidivist postexecutoriu a inculpatului, recomandă în mod evident tratarea acestuia cu un plus de severitate, în vederea atingerii scopului pedepsei, așa cum este el definit de art. 52 C. pen. Astfel, din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că prin sentința penală nr. 162 din 5 mai 1999 a Tribunalului Hunedoara, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3524 din 21 septembrie 2000 a Curții Supreme de Justiție a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
A fost arestat la data de 20 octombrie 1998, fiind eliberat condiționat la 3 octombrie 2001.
Săvârșirea unei noi infracțiuni ce implică violența mult mai gravă, demonstrează că inculpatul este o persoană predispusă spre asemenea fapte.
Pe de altă parte, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar crea un sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a justiției, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Având în vedere că inculpatul a comis o faptă reprobabilă, de o gravitate deosebită, sancționată în toate timpurile și tipurile de societate sub forma paricidului, înalta Curte constată că prima instanță a dat dovadă de maximum de clemență, orientând pedeapsa către minimul prevăzut de textul sancționator.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 157/ A din 19 mai 2005 a Curții de Apel Alba Iulia.
Potrivit art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 15 iulie 2004 la 18 iulie 2005.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurentul inculpat la plata sumei de 160 lei (1.600.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei (400.000 lei) a reprezentat onorariul apărătorului desemnat din oficiu, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4406/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4392/2005. Penal → |
|---|
