ICCJ. Decizia nr. 4868/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4868/2005
Dosar nr. 4678/2005
Şedinţa publică din 2 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 744 din 3 iunie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul B.M.G. la 6 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul rămas neexecutat de 482 zile închisoare din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 615 din 3 aprilie 2002 a Judecătoriei sector 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1529 din 23 august 2002 a Curţii de Apel Bucureşti pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză de 6 ani închisoare, inculpatul B.M.G. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 88 C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată arestul preventiv de la 15 martie 2005 la zi.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului.
S-a constatat că a fost consumată în procesul analizelor de laborator cantitatea de 0,12 grame heroină în amestec cu cafeină şi 0,11 grame heroină în amestec cu cafeină.
A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, la data de 15 martie 2005, martorul S.E. a sesizat organelor de urmărire penală împrejurarea că este consumator de heroină de aproximativ 4 luni de zile, iar ocazional se deplasează în faţa blocului de pe Aleea Livezilor, unde se întâlneşte cu inculpatul B.M.G. pe care-l cunoaşte sub numele de F.A. de la care îşi procură heroină.
Totodată, martorul a pus la dispoziţie suma de 1.000.000 lei, formată din 2 bancnote a câte 500.000 lei, care a fost consemnată într-un proces verbal şi împreună cu organele de poliţie s-au deplasat la adresa mai sus indicată.
În scara imobilului, martorul S.E. s-a întâlnit cu inculpatul B.M.G. căruia i-a înmânat banii consemnaţi, iar acesta din urmă i-a dat 5 doze de heroină.
În continuare martorul S.E. a predat organelor de urmărire penală drogurile primite de la inculpat, iar acesta a fost imobilizat şi, în urma percheziţiei corporale efectuate, i s-au găsit cele două bancnote de 500.000 lei. Fiind comparate bancnotele, s-a stabilit că seriile acestora corespund cu cele consemnate în procesul verbal de înseriere.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică a consemnat că probele puse la dispoziţie, cele 5 punguţe ce conţin o substanţă purverulentă de culoare bej, şi predate de martorul S.E. conţin heroină în amestec cu cofeină.
S-a mai consemnat că a fost consumată în procesul analizelor de laborator cantitatea de 0,12 grame heroină în amestec cu cofeină şi 0,11 grame heroină în amestec cu cofeină.
La individualizarea pedepsei instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul B.M.G. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie susţinând că se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000 şi nu de cea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, aşa încât solicită prin schimbare de încadrare, condamnarea sa pentru această infracţiune.
Examinând sentinţa atacată în raport de motivele invocate cât şi din oficiu conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a constat critica inculpatului nefondată pentru următoarele considerente:
Din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului se reţine vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc constând în aceea că, la data de 15 martie 2005, i-a oferit spre vânzare martorului S.E. 5 doze de heroină în amestec cu cofeină, primind în schimb de la acesta suma de 1.000.000 lei.
În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, prin rechizitoriul Parchetului de le lângă Tribunalul Bucureşti, din data de 8 aprilie 2005, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni sub aspectul laturii obiective, respectiv a elementului material caracterizat prin acţiunea de deţinere în vederea consumului propriu.
În faza de urmărire penală inculpatul a încercat să justifice motivul pentru care a deţinut heroină în data de 15 martie 2003, pretextând că de fapt nu i-a vândut martorului S.E. cele 5 doze, ci doar i le-a restituit.
În faza de cercetare judecătorească inculpatul a declarat că martorul S.E. l-a rugat „să-i ţină 5 bile de heroină până când se întoarce de la secţia de poliţie". În momentul în care i-a restituit cele 5 doze de heroină, martorul l-a rugat „să-i ţină şi suma de 1.000.000 lei".
Declaraţiile inculpatului nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză respectiv cu procesele verbale de constatare a infracţiunii flagrante şi de percheziţie corporală, precum şi cu declaraţiile martorilor V.A. şi S.E., fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond.
La individualizarea pedepsei instanţa de fond a dat eficienţă tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinând în favoarea inculpatului şi circumstanţe atenuante conform art. 74 lit. c) C. pen., ca urmare a aplicării art. 80 C. pen.
În consecinţă, prin Decizia penală nr. 500/ A din 27 iunie 2005 pronunţată în dosarul nr. 2168/2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Inculpatul B.M.G. a declarat recurs împotriva deciziei, reiterând criticile formulate în apel şi solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu motivarea că nu este traficant de droguri ci consumator, iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicate în raport de circumstanţele sale personale.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte, analizând soluţia pronunţată în cauză în raport de cazurile de casare invocate, dar şi în conformitate cu art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază ca neîntemeiate ambele critici formulate.
Referitor la motivul principal de recurs, ce vizează greşita încadrare juridică a faptei, circumscris cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., Înalta Curte constată că ambele instanţe au procedat la o judicioasă interpretare a materialului probator administrat, reţinând că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de trafic de stupefiante prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
În faza de urmărire penală inculpatul a încercat să justifice motivul pentru care a deţinut heroină în data de 15 martie 2003, pretextând că de fapt nu i-a vândut martorului S.E. cele 5 doze, ci doar i le-a restituit.
În faza de cercetare judecătorească inculpatul a declarat că martorul S.E. l-a rugat „să-i ţină 5 bile de heroină până când se întoarce de la secţia de poliţie". În momentul în care i-a restituit cele 5 doze de heroină, martorul l-a rugat „să-i ţină şi suma de 1.000.000 lei".
Declaraţiile inculpatului nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză respectiv cu procesele verbale de constatare a infracţiunii flagrante şi de percheziţie corporală, precum şi cu declaraţiile martorilor V.A. şi S.E., probe în raport de care s-a stabilit că, la data de 15 martie 2005, inculpatul i-a oferit spre vânzare numitului S.E. 5 doze de heroină în amestec cu cofeină, în schimbul sumei de 1.000.000 lei, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
În ceea ce priveşte motivul de recurs invocat în subsidiar de inculpat, respectiv greşita individualizare a pedepsei aplicate, critică ce se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că nici aceasta nu este fondată.
Inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă privativă de libertate coborâtă sub minimul special tocmai în considerarea circumstanţelor sale personale, reţinându-se aplicarea art. 74 lit. c) C. pen.
Având, însă, în vedere şi gradul ridicat de pericol social al infracţiunii, Înalta Curte apreciază că o reducere şi mai mare a pedepsei nu se justifică, cuantumul de 6 ani aplicat de prima instanţă şi menţinut de instanţa de apel fiind menit să asigure atât reeducarea inculpatului cât şi păstrarea unei proporţii echilibrate între circumstanţele reale şi circumstanţele personale ale inculpatului.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, în baza art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 36516 pct. 2 raportat la art. 381 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive, de la 15 martie 2005 la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 160 lei (1.600.000 lei), din care suma de 40 lei (400.000 lei) reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul B.M.G. împotriva deciziei penale nr. 500/ A din 27 iunie 2005 pronunţată în dosarul nr. 2168/2005 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la 15 martie 2005 la zi.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei (400.000 lei) reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 august 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4855/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4873/2005. Penal. Contestaţie în anulare.... → |
|---|
