ICCJ. Decizia nr. 5560/2005. Penal
Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 677 din 21 septembrie 2004 a Tribunalului Iași, a fost condamnat inculpatul P.I., recidivist, la pedeapsa de 17 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
S-a aplicat pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor enumerate la art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 600 din 4 februarie 2002 a Judecătoriei Pașcani, adăugată pedepsei aplicate, urmând ca inculpatul să execute 18 ani și 6 luni închisoare.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menținut starea de arest preventiv și s-a dedus arestarea preventivă începând cu data de 13 ianuarie 2003.
A fost obligat inculpatul la despăgubiri civile și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut:
Inculpatul și mama sa, P.A., locuiesc în același imobil.
în ziua de 11 ianuarie 2003, în jurul orelor 16,00, la locuința acestora a venit în vizită, victima B.M., sora mamei inculpatului.
împreună au consumat 3 litri votcă, ajungând fiecare în stare de ebrietate după care inculpatul a mers să se culce într-un paravan pe un pat improvizat iar mama lui și victima s-au culcat în camera principală în același pat.
în jurul orelor 4,00, numita P.A. s-a trezit, a constatat că sora sa nu mai este în pat, iar becul din camera în care se afla inculpatul era aprins. Când a coborât din pat a observat că sora sa era căzută pe podea cu fața în sus, partea inferioară a corpului dezgolită iar partea superioară îmbrăcată cu un pulover ce era ridicat până deasupra sânilor. în apropierea victimei a observat că se aflau articolele de îmbrăcăminte cu care aceasta era îmbrăcată atunci când s-a culcat.
A încercat să aprindă becul din cameră dar a constatat că acesta era spart iar pe podea se aflau mai multe cioburi din acesta.
L-a trezit pe inculpat și i-a cerut să meargă să anunțe organele de poliție, acesta conformându-se.
Din dispoziția organelor de poliție victima, cu o mașină, a fost transportată la morga Spitalului Municipal Pașcani.
Raportul de autopsie medico-legală a concluzionat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutive fracturilor costale multiple pneumotoraxului stâng pe fondul unei miocardoscleroze.
Prin același act medico-legal s-a concluzionat că față de aspectul și morfologia lor, leziunile sunt produse prin loviri-comprimare.
De asemenea, s-a stabilit că victima avea o alcoolemie de 1,60 grame %o și o alcoolemie de 2 grame %o.
Raportul de constatare medico-legală a fost avizat favorabil de Comisia de avizare, din cadrul I.M.L. Iași.
Inculpatul a negat că a exercitat actele de violență asupra victimei, susținând că nu cunoaște împrejurările în care aceasta a fost lovită deși în imobil s-au aflat numai el, victima și mama sa, că o parte din leziuni s-au produs atunci când victima a fost transportată la spital, că în cursul nopții de 11 ianuarie 2003 nu s-a trezit decât atunci când a descoperit cadavrul și a luat hotărârea de a anunța organele de poliție.
în completarea avizului dat pentru raportul de constatare medico-legală, Comisia I.M.L. Iași precizează că leziunile externe s-au produs cu 6-12 ore anterior decesului, că leziunile traumatice produse pe fondul unor leziuni patologice, au condus la deces, că multitudinea leziunilor costale și topografia lor pledează pentru producerea lor prin lovire activă și nu prin cădere, cu excepția fracturii multieschiloase a ramului ischio-pubian stâng, că leziunile vitale, fracturile costale, nu puteau fi produse după deces.
Coroborând raportul de constatare medico-legală, precizările făcute de Comisia de avizare, cu declarațiile martorilor P.A., care descrie împrejurările în care a fost găsită victima, poziția acesteia în imobil, faptul că becul din camera unde dormea inculpatul era aprins, ale martorilor care au descris profilul moral al inculpatului dar și al victimei, cu planșele fotografice, cu procesele verbale întocmite cu ocazia cercetării locului faptei, instanța a reținut că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor calificat, constând în aceea că, în noaptea de 11 ianuarie 2003, a exercitat acte de violență asupra victimei B.M., mătușa sa, cauzându-i leziuni care au condus la deces.
S-a reținut că fapta s-a consumat în timp ce inculpatul se afla în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 600 din 24 aprilie 2002 a Judecătoriei Pașcani, sentință prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării.
în latură civilă instanța a reținut că pretențiile formulate de partea civilă B.C. sunt parțial dovedite și a dispus în consecință.
în termen, hotărârea a fost apelată de inculpat cu motivarea că nu se face vinovat de săvârșirea faptei în condițiile în care nu există nici o probă, nu s-a avut în vedere dubiu, nu s-a dovedit existența intenției de omor și a celei de a întreține relații sexuale cu victima, nu s-a avut în vedere concluziile medico-legale care precizează că leziunile s-au produs cu 6-12 ore înaintea decesului, nu s-a avut în vedere posibilitatea ca leziunile să se fi produs în cadrul unui accident rutier așa cum a concluzionat raportul de constatare medico-legală, că s-a revocat suspendarea condiționată pentru o pedeapsă pentru care a intervenit reabilitarea de drept.
Prin decizia nr. 186 din 10 mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, cu menținerea stării de arest a acestuia. S-a reținut că prezența victimei la domiciliul inculpatului și a martorei P.A. este semnalată în jurul orelor 16,00 în ziua de 11 ianuarie 2003.
A urmat o perioadă în care cei trei au consumat 3 litri de votcă, toți, ajungând în stare de ebrietate.
Din declarațiile inculpatului și ale martorei P.A. nu rezultă ora la care s-au culcat.
Cert este că a doua zi, în jurul orelor 5,00, victima a fost găsită decedată în condițiile descrise în hotărârea apelată, de către martora P.A.
Din aceleași declarații ale inculpatului și martorei P.A. rezultă că, în noaptea de 11 ianuarie 2003, în imobil nu au avut acces alte persoane, ușa fiind asigurată.
Rezultă, de asemenea, că față de poziția victimei, partea inferioară a corpului în camera unde se afla inculpatul și cea superioară în camera unde se culcase cu martora P.A., de faptul că o parte din hainele cu care fusese îmbrăcată erau așezate într-un colț al camerei și de existența becului aprins în camera inculpatului, a mers sau a fost dusă în camera în care s-a culcat inculpatul.
Raportul medico-legal întocmit cu ocazia autopsiei victimei, avizul favorabil și precizările făcute de Comisia de avizare prin adresa nr. 7631 din 10 mai 2004, pledează fără echivoc că leziunile care au condus la deces (multiple fracturi a coastelor) s-au produs prin lovire active cu excepția fracturii multieschiloase a ramurului ischio-pubian, leziune posibil a fi produsă și prin cădere, că este exclusă producerea lor după intervenirea decesului.
Toate aceste concluzii științifice infirmă apărarea inculpatului cum că leziunile s-au produs în timpul transportului victimei, după deces, la spital.
Constatarea că leziunile s-au produs cu 6-12 ore înainte de deces, susține concluzia asupra cauzei morții dacă avem în vedere că în această perioadă victima a fost prezentă la domiciliul inculpatului și exclude un posibil accident rutier, drept cauză a producerii leziunilor.
Același act medico-legal exclude posibilitatea ca leziunile să se fi produs prin cădere în cadrul unei electrocutări atunci când victima a încercat să aprindă lumina prin înfiletarea becului în fasung așa cum susține inculpatul în memoriile depuse la dosarul cauzei.
Medicii legiști au concluzionat că leziunile s-au produs prin lovire-comprimare și pe fondul unei miocondoscleroze au condus la decesul victimei.
Raportul de constatare medico-legală, avizat favorabil și precizările făcute de Comisia de avizare sunt neechivoce în privința cauzelor morții victimei.
Proba științifică se coroborează cu procesele verbale întocmite cu ocazia cercetării locului faptei, cu planșele foto, probe din care rezultă că victima a fost găsită dezbrăcată și cu evidente urme de lovituri.
Existența unor leziuni de tipul temefacțiilor echimotice și excoriații în zona feselor, fractura multieschiloasă a ramurului ischio-pubian stâng și fractura de coaste produse prin comprimare, sunt leziuni specifice unei agresiuni sexuale.
Dacă avem în vedere poziția în care a fost găsită victima de către martora P.A., partea inferioară a corpului în camera unde se afla inculpatul și cea superioară în cealaltă cameră, faptul că aceasta era aproape complet dezbrăcată (flanela pe care o mai purta era ridicată deasupra sânilor, iar celelalte haine, o pereche de pantaloni și o fustă, cu care victima era îmbrăcată atunci când s-a culcat, se găseau într-un alt loc din încăpere există certitudinea că leziunile s-au produs în cadrul unei agresiuni cu tentă sexuală.
Luând în considerație aspectele necontestate cum ar fi lumina aprinsă în camera inculpatului, singurul bărbat prezent în imobil în acea noapte, declarația martorei P.A. din 2 iunie 2003 care precizează că îi bănuia pe cei doi că ar întreține relații intime, contradicțiile dintre declarațiile inculpatului și a martorei P.A. cu privire la momentul când s-au trezit din somn, având în vedere declarația martorului B.M., care a perceput nemijlocit o stare de agitație și afirmațiile inculpatului în dimineața zilei imediat următoare, precum și declarațiile celorlalți martori care descriu profilul moral al inculpatului, s-a apreciat că vinovăția inculpatului este dovedită, iar individualizarea judiciară a pedepsei s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
împotriva ambelor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.I., criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei condamnări pentru o faptă pe care nu a comis-o, arătând că a fost condamnat doar pe baza unor supoziții, neexistând nici o probă concludentă din care să reiasă că a ucis victima. Recurentul arată că leziunile constatate de medicul legist s-au putut produce inclusiv ca urmare a transportării cadavrului în portbagajul unui autoturism Dacia pe un drum de țară, că intervalul mare de timp indicat ca moment probabil al producerii acestora lasă loc interpretării că victima ar fi putut fi lovită de alte persoane anterior orei când a venit la domiciliul inculpatului sau că s-au produs prin cădere, ca urmare a stării de ebrietate cvasi-permanentă în care se afla victima, inclusiv la momentul decesului.
Examinând hotărârile recurate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 171 C. proc. pen., Curtea apreciază că recursul este fondat.
Condamnarea inculpatului de către instanța de fond, confirmată de către instanța de apel, se axează pe actele medico-legale întocmite în cauză (raport medico-legal de autopsie, avizul și precizările comisiei de avizare de pe lângă I.M.L. Iași), fără ca concluziile acestora privind cauzalitatea producerii leziunilor să se coroboreze cu vreo probă directă sau indirectă, ci doar cu supoziția că doar inculpatul ar fi putut aplica lovituri, motivat de faptul că era singurul bărbat din casă și că victima nu a părăsit imobilul pe timpul nopții.
Chiar în aceste condiții se poate observa că actele medico-legale efectuate în cauză prezintă deficiențe și omisiuni în a răspunde la toate întrebările organelor judiciare, lăsând nelămurite anumite apărări ale inculpatului cu motivarea că nu au "experiență morfologică" și formulând răspunsuri prin excludere iar nu prin explicarea pertinentă a dinamicii producerii leziunilor. în concret, raportul de autopsie medico-legală a fost întocmit de medic primar legist P.D. de la S.M.L. Iași, ce concluzionează că "leziunile prin aspectul și morfologia lor pledează pentru producere prin lovire-comprimare, nefiind exclusă și posibilitatea producerii lor în cadrul unui accident rutier prin lovire, basculare, cădere, comprimare". Ulterior, la solicitarea procurorului, comisia de avizare și control a actelor medico-legale de pe lângă I.M.L. Iași, din care face parte inclusiv medicul care a efectuat raportul de autopsie, comunică faptul că este de acord cu concluziile raportului medico-legal și răspunde întrebării referitoare la mecanismul de producere a leziunilor, în sensul că acesta este unul de lovire-comprimare, în cadrul posibil al unei agresiuni sexuale. De menționat că procurorul, prin adresa de solicitare a acestui aviz, face mai mult decât un scurt istoric al faptei, impus de dispozițiile art. 20 din Regulamentul de aplicare a dispozițiilor Ordonanței nr. 1/2000, sugerând comisiei că victima ar fi fost agresată sexual și că versiunea accidentului rutier este cu certitudine exclusă, sugestii care se reflectă în avizul comisiei.
Superficialitatea medicului legist reiese și din împrejurarea că, deși instanța de fond a solicitat la data de 20 aprilie 2004 efectuarea de către I.M.L. Iași a unei noi expertize care să răspundă la 5 obiective expuse în adresa din dosarul de fond, cerere reiterată la data de 17 mai 2004, S.M.L. Iași, prin medicul P.D. (care nu mai putea efectua noua expertiză), răspunde că nu a putut efectua lucrarea solicitată deoarece partea vătămată B.M. "nu s-a prezentat" până la 2 iunie 2004 la cabinetul de medicină - legală, solicitând instanței să-i pună în vedere să se prezinte la S.M.L. Iași între anumite ore, având asupra sa eventuala documentație medicală aferentă cazului.
Ulterior, I.M.L. Iași, fără a efectua noua expertiză medico-legală solicitată, a completat avizul inițial, răspunzând parțial obiectivelor stabilite de instanță, lăsând nerezolvat obiectivul de la pct. 3, respectiv dacă între starea generală a sănătății victimei (conform constatărilor din raportul de necropsie), vârstă, starea de "femeie alcoolică" stabilită prin probatoriu, temperatura din locuință și deces există legătură de cauzalitate. Totodată, este de observat că, chiar și în condițiile unui aviz în loc de nouă expertiză, unul dintre membrii comisiei de avizare și control, prof. dr. G.S., nu a semnat iar, pe de altă parte, la avizare participă din nou medicul care a efectuat raportul de autopsie, dr. P.D.
în raport de deficiențele și omisiunile constatate la actele medico-legale întocmite în cauză, astfel cum au fost expuse mai sus, înalta Curte consideră utilă efectuarea unei noi expertize medico-legale, așa cum, de altfel, a dispus și instanța de fond, care să răspundă obiectivelor deja formulate, precum și oricăror altor întrebări ce vor rezulta cu necesitate din reluarea cercetării judecătorești. Expertiza se va efectua de către I.M.L. Mina Monovici București, în conformitate cu dispozițiile art. 49 din Norma procedurală privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico - legale, precum și art. 15 din Regulamentul de aplicare a dispozițiilor Ordonanței nr. 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există alte motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul formulat de inculpat și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond. Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va dispune efectuarea unei noi expertize medico-legale care să răspundă tuturor obiectivelor deja admise prin încheierea din 19 aprilie 2004, precum și oricăror alte obiective necesare justei soluționării a cauzei, ivite după reluarea cercetării judecătorești, instanța putând administra și alte probe concludente.
în ceea ce privește măsura preventivă dispusă față de inculpat, având în vedere că din probatoriul administrat până la acest moment nu rezultă probe certe care să înfrângă prezumția de nevinovăție a acestuia precum și faptul că, prin reluarea procesului penal de către instanța de fond s-ar depăși durata rezonabilă la care face referire art. 5 paragraf din Convenție, inculpatul fiind arestat preventiv de 2 ani și 8 luni, înalta Curte apreciază că se impune revocarea arestării preventive, nesubzistând temeiurile ce au stat la baza acestei măsuri.
Conform dispozițiilor art. 192 alin. (3) din același cod, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
← ICCJ. Decizia nr. 5563/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5516/2005. Penal → |
---|