ICCJ. Decizia nr. 5563/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 18 februarie 2005, M.N. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 470 din 21 ianuarie 2005 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 5340/2001.
Contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. c) C. proc. pen., susținând că instanța de recurs a omis să se pronunțate asupra unei cauze de încetare a procesului penal prevăzută de art. 10 alin. (1) lit. i) și art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
A susținut contestatorul că la dosarul cauzei există probe din care rezultă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (3) și (5) C. pen., în raport cu dispozițiile art. 146 C. pen., și art. 160 din Legea nr. 301/2004, iar instanța de recurs nu a luat în considerare din oficiu cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 12 și 14 C. proc. pen.
Prin încheierea din 18 mai 2005 contestația în anulare a fost admisă în principiu, constatându-se că a fost întemeiată pe unul dintre motivele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., și că sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de art. 391 din același cod.
Din analiza actelor dosarului rezultă următoarele:
Prin decizia penală nr. 660 din 15 decembrie 1999 pronunțată de Curtea de Apel Galați a fost casată sentința penală nr. 65 din 30 martie 1998 pronunțată de Tribunalul Brăila și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
în rejudecare, prin sentința penală nr. 307 din 2 octombrie 2000 pronunțată de Tribunalul Brăila, a fost condamnat, între alții, inculpatul M.N. după cum urmează:
- în baza art. 215 alin. (3) și (5), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 14 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;
- în baza art. 25, raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 10 luni închisoare;
- în baza art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 3 ani și 6 luni închisoare;
- în baza art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu aplicarea art. 13 și art. 37 lit. a) C. pen., la 2 ani închisoare.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani, sporită cu un an, urmând ca în final să execute 15 ani închisoare.
în baza art. 39 alin. (2) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 15 ani închisoare cu restul de pedeapsă de 181 de zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 79 din 16 noiembrie 1995 a Tribunalului Ialomița, în final urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul executat de la 11 aprilie - 12 octombrie 1997.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Inculpatul a fost obligat în solidar cu alți patru coinculpați și cu partea responsabilă civilmente SC I.I.E. SRL Ovidiu, Constanța prin lichidator SC S. SRL Constanța la plata sumei de 13.215.210.507 lei, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă SC C. SA Brăila.
A mai fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I.I.E. SRL Ovidiu, Constanța prin lichidator SC S. SRL Constanța la plata sumei de 354.151.466 lei, reprezentând impozit pe profit, majorări și TVA, aferent anului 1996 și ianuarie - februarie 1997, către D.G.F.P.C.F.S. Constanța.
S-a dispus anularea actelor false.
Au fost menținute măsurile asiguratorii asupra bunurilor părții responsabile civilmente SC I.I.E. SRL Ovidiu, asupra sumei de 5.000 dolari S.U.A. ridicați de la inculpatul M.N. și a sumei de 21.550.000 lei ridicată de la inculpatul M.N. și consemnată la C.E.C.
S-a respins cererea de despăgubiri formulată de SC I.I.E. SRL.
Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanța a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul M.N. a fost asociat unic al SC I.I.E. SRL Ovidiu, înregistrată la 14 februarie 1995 sub nr. J/13/691 în Registrul Comerțului Constanța.
Societatea s-a ocupat în principal de intermedieri și de vânzări de produse cerealiere.
Director cu drept de semnătură în bancă era concubina inculpatului, numita V.L.
Din luna iunie 1996 au lucrat în cadrul societății inculpatul N.F., în calitate de director comercial și T.C. în calitate de director tehnic, fără ca aceștia să aibă contract de muncă.
în toamna anului 1996, inculpatul M.N. l-a cunoscut pe S.D. primarul com. Călugăreni.
în luna ianuarie 1997, inculpații M.N., N.F. și T.C., împreună cu V.L. s-au dus la Călugăreni, ocazie cu care primul inculpat s-a interesat de modalitatea în care poate prelua un complex zootehnic dezafectat și niște ateliere de mică industrie, solicitând sprijinul lui D.S.
Inculpatul i-a spus, de asemenea, că este interesat și de achiziționarea unor mari cantități de porumb de la bazele speciale.
S.D. i-a spus că îi va face el legătura cu inculpatul B.N., președintele SC M. SA Turnu Măgurele, pe care îl cunoscuse în vara anului 1996.
în a doua jumătate a lunii ianuarie 1997, inculpații M.N. și N.F. împreună cu S.D. și V.L. s-au deplasat la SC M. SA Turnu Măgurele unde au luat legătura cu inculpatul B.N.
Acesta le-a spus că mai are în bază cca. 260 tone de porumb știuleți, dar, dacă va primi bani, va putea achiziționa și alte cantități.
La 5 februarie 1997, inculpatul M.N. și N.F., însoțiți de V.L., s-au deplasat la SC B. SA, sucursala S. Brăila, unde au luat legătura cu directorul comercial de la acea dată numitul Z.A.
Această societate contractase de la B.C.R., sucursala Brăila un credit de 15.000.000.000 lei pentru achiziționarea de furaje pentru porci.
Inculpații M.N. și N.F., deși cunoșteau că la SC M. SRL se află o cantitate infimă de porumb, au trecut la negocierea unui contract de vânzare-cumpărare pentru 3.000 tone porumb.
în urma negocierilor purtate cu Z.A., director comercial și V.G., director general, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 3 din 5 februarie 1997, semnat pentru vânzător de inculpatul M.N. și de N.F.
Prin acest contract, vânzătorul se obliga să livreze cumpărătorului 3.000 tone porumb boabe pe care la acea dată nu o avea în nici o bază din țară la prețul de 660 lei /kg, urmând ca marfa să se livreze la cerere, iar plata să se facă după recepție, cu C.E.C. sau prin ordin de plată.
La 9 februarie 1997, inculpatul M.N. și N.F., însoțiți de V.L., S.D. și P.M., au mers la SC M. SA Turnu Măgurele.
Cei doi inculpați i-au spus inculpatului B.N. că au discutat la S. Brăila livrarea de porumb și că au nevoie de un certificat care să ateste că au în bază porumbul, iar acesta a completat certificatul de depozit nr. 462 din 9 februarie 1997, prin care se atestă că în celulele 1, 2, 3 există 3.000 tone porumb.
S-a specificat și faptul că SC B., sucursala S. Brăila, sau orice persoană autorizată de această societate, este îndreptățită să inspecteze și să aibă acces oricând la marfă, în timpul orelor de program.
S-a menționat, de asemenea, că SC B. Brăila, sucursala S. Brăila are dreptul de proprietate asupra mărfii și că baza se obligă să nu facă nici o livrare fără instrucțiuni specifice din partea proprietarului.
Certificatul de depozit a fost semnat de N.F. pentru SC I.I.E. SRL și de inculpatul B.N. pentru SC M. SA Turnu Măgurele.
La indicația inculpatului B.N., pe baza certificatului fals de depozit, directorul economic al SC M., inculpatul M.M., a completat factura nr. 1923355 din 9 februarie 1997 atestând livrarea cantității de 3.000 tone porumb boabe în valoare de 1.770.000.000 lei către SC I.I.E. SRL.
Cu aceiași ocazie, inculpatul M.M. a completat și factura nr. 1923356 din 9 februarie 1997, reprezentând prestări servicii în valoare de 442.500.000 lei, efectuate pentru SC I.I.E. SRL.
Ambele facturi au fost semnate de inculpații B.N. și N.F.
La 14 februarie 1997, inculpatul N.F. a completat și semnat factura nr. 8654369 din care rezultă că SC I.I.E. SRL livra SC B. SA, sucursala S. Brăila, 3000 tone porumb boabe în valoare de 2.336.400.000 lei.
La aceiași dată, inculpatul N.F. s-a deplasat la societatea beneficiară și a prezentat documentele care atestau existența porumbului la SC M. SA, stabilind ca martorul P.P., șeful biroului administrativ să-l însoțească la Turnu Măgurele pentru a verifica pe teren cele menționate în acte.
La data de 15 februarie 2005, la sediul SC M. SRL, martorul P.P., i-a prezentat inculpatului B.N., acceptul de stație în care se menționa că porumbul se va încărca în stația Turnu Măgurele în perioada februarie-martie 1997 cu destinația în stația Brăila
Deși nici la acea dată la baza din Turnu Măgurele nu exista cantitatea de 3.000 tone porumb, la solicitarea inculpatului B.N., s-a întocmit buletinul recepție și plată nr. 146 din 15 februarie 1997, ce a fost semnat de M.M. director economic și D.A., șef de bază, din care rezultă că SC B., sucursala S. a devenit proprietara a 3000 tone porumb.
Buletinul de recepție a fost înmânat martorului P.P. de inculpatul B.N., care l-a asigurat că porumbul se află în bază.
în baza documentelor prezentate, sucursala S. a emis un ordin de plată pentru suma de 2.000.000.000 lei către B.C.R., sucursala Constanța unde avea contul SC I.I.E. SRL.
A mai fost, de asemenea, emis un ordin de plată în valoare de 336.400.000 lei, acoperindu-se astfel prețul întregii cantități de 3.000 tone porumb, deși aceasta în realitate nu exista.
La 15 februarie 1997, inculpatul M.N. și inculpatul N.F. însoțiți de V.L. și S.D. s-au deplasat la SC M. SA, iar inculpatul M.N. a predat la casieria societății 500.000.000 lei, care au fost ridicați de inculpatul B.N.
în aceiași zi, în prezența inculpatului N.F., inculpatul M.N. și B.N. au semnat o convenție prin care SC M. SA se obliga să achiziționeze pentru SC I.I.E. SRL 3000 tone porumb boabe și să prezinte borderoul de achiziții.
Tot la 15 februarie 1997, inculpatul B.N. a întocmit un nou certificat de depozit, având nr. 482 din care rezultă că SC M." SRL este proprietara cantității de 3.000 tone porumb boabe, pe care o pune la dispoziția SC I.I.E. SRL.
La 21 februarie 1997, în baza unei dispoziții de plată s-a virat, din contul SC I.I.E. în contul SC M. SA suma de 1.000.000 lei.
Inculpatul B.N. nu a depus nici un fel de diligențe pentru a achiziționa cele 3.000 tone porumb.
Z.A., directorul comercial al S. Brăila, a prezentat societății din Turnu. Măgurele un grafic de livrare potrivit căruia întreaga cantitate de porumb trebuia livrată până la 29 martie 1997.
întrucât nu s-a livrat nici o cantitate de porumb, la 26 martie 1997, Z.A. însoțit de merceologul C.G. s-a prezentat din nou la sediul SC M. SA, ocazie cu care s-a constatat că în bază nu se găsesc cele 3.000 de tone de porumb.
în aceiași zi, între cele două societăți s-a încheiat un protocol prin care SC M. SA se obliga să livreze cele 3.000 tone porumb boabe până la sfârșitul lunii aprilie 1997.
în aceiași dată SC M. SA a confirmat că a primit de la SC I.I.E. SRL suma de un miliard lei pentru porumb.
în urma intervențiilor repetate ale reprezentanților sucursalei S. Brăila, unde situația furajării porcilor devenise critică, inculpatul N.F. a luat legătura cu inculpatul B.N., care l-a trimis la C. SA Baloșani spunându-i că are acolo 10 vagoane de porumb, împrejurare care nu era însă reală.
în această situație SC S. Brăila a sesizat poliția.
Din procesul-verbal de constatare rezultă că la 31 decembrie 1996 în baza de la Turnu Măgurele exista cantitatea de 265.851 kg porumb știuleți din care, în perioada 5 februarie - aprilie 1997 SC M. SA a livrat, la diverși beneficiari, 215.000 kg.
Din evidențele contabile a rezultat că în anul 1997 societatea nu a primit în custodie nici o cantitate de porumb de la terțe persoane fizice sau juridice.
La data controlului (9 iunie 1997) cele 9 buncăre (celule) cu o capacitate de 1.000 tone fiecare, erau goale.
în evidențele contabile suma de 500.000 lei primită de la inculpatul M.N. a fost trecută în contul 542, fiind ridicată de B.N. ca "avansuri trezorerie" fără a fi justificată cu documentele legale.
Facturile nr. 1923355 și 1923356 din 9 februarie 1997 nu au fost trecute în evidența contabilă a lunii februarie 1997, SC M. SA sustrăgându-se de la plata TVA în sumă de 337.500.000 lei.
S-a mai reținut că, la data de 21 februarie 1997, V.L. s-a prezentat la sediul Gărzii Financiare, secția Constanța și a solicitat amânarea controlului dispus cu privire la SC I.I.E. SRL, întrucât inculpatul M.N. este internat în spital.
Din actul de control efectuat precum și din expertiza contabilă instanța a reținut că SC I.I.E. SRL nu a depus bilanțurile anuale și rapoartele trimestriale, nu a înregistrat la timp operațiunile contabile și nu a întocmit evidențele contabile corespunzătoare.
S-a stabilit, pe baza documentelor ridicate de la contabilul I.F., angajat de inculpatul M.N. la 15 februarie 1997, că pentru anul 1996 societatea datorează bugetului de stat un impozit pe profit de 98.215.867 lei la care se adaugă penalități de întârziere de 14.143.050 lei stabilite până la 25 aprilie 1997 precum și suma de 204.193.152 lei, reprezentând TVA plus 29.403.810 lei penalități de întârziere.
Pentru lunile ianuarie și februarie 1997 aceiași societate datorează 7.808.304 lei TVA și 387.283 lei penalități.
Din suma de 1.336.400.000 lei rămasă la dispoziția SC I.I.E. SRL s-au mai găsit în contul societății (asupra inculpatului) 286.742.334 lei restul banilor fiind folosiți de inculpatul M.N. pentru plata unor datorii ale societății.
Din suma de 1.000.000 lei primită de SC M. SA de la SC I.I.E. SRL, inculpatul B.N. a reținut 500.000.000 lei și s-au efectuat plăți prin virament și numerar în alt scop decât achiziționarea de porumb.
în drept, cu privire la inculpatul M.N. s-au reținut următoarele:
Faptele acestuia de a-l determina pe coinculpatul N.F. să semneze certificatul de depozit și facturile care atestau nereal livrarea cantității de 3.000 tone porumb către sucursala S. Brăila de la care a încasat contravaloare porumbului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 25, raportat la art. 290 C. pen., și ale art. 215 alin. (3) și (5) C. pen.
Fapta aceluiași inculpat de a nu dispune în cursul anului 1996 înregistrarea mai multor facturi în evidența contabilă, în scopul denaturării veniturilor societății la care era asociat unic, constituie infracțiunea prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Fapta de a omite cu știință înregistrarea în cursul anului 1996 în contabilitatea societății a tuturor veniturilor, sustrăgându-se de la plata sumei de 310.217.323 lei constituie infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, iar fapta de a folosi o parte din suma încasată de societate de la sucursala S. Brăila într-un scop contrar intereselor societății constituie infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată și modificată cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Prin decizia penală nr. 416/ A din 25 septembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Galați a fost respins, între altele, apelul declarat de inculpatul M.N. împotriva sentinței.
S-a reținut că sunt nefondate susținerile apelanților, că au fost încălcate dispozițiile art. 384 și art. 385 C. proc. pen., întrucât instanța de fond s-a conformat hotărârii prin care s-a dispus rejudecarea cauzei și a dispus reaudierea inculpaților M.N., N.F., M.M. și D.A. în prezența apărătorilor. De asemenea, s-a reținut că inculpații și-au menținut declarațiile anterioare și nu au solicitat administrarea altor probe pe latură penală, iar pe latură civile s-au solicitat relații cu privire la prejudiciile cauzate părții civile, iar inculpații nu au mai stăruit în efectuarea unei noi expertize.
S-a reținut, de asemenea, că situația de fapt, vinovăția inculpaților și încadrarea juridică au fost corect stabilite.
Prin decizia penală nr. 470 din 21 ianuarie 2005 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.N., D.A., N.F., B.N. și M.M.
S-a reținut că inculpații au reiterat, ca motive de recurs susținerile din apel, iar prin decizia atacată au fost verificate toate aceste apărări, hotărârea fiind legală și temeinică, întrucât situația de fapt, încadrarea juridică și pedepsele au fost corect stabilite și nu se constată nici o cauză de nelegalitate care să atragă casarea hotărârilor.
Examinând actele dosarului, Curtea constată că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal, cu privire la care existau probe la dosar, împrejurare care constituie, potrivit art. 386 lit. c) C. proc. pen., motiv de desființare a deciziei conform art. 392, raportat la art. 386 lit. c) C. proc. pen., motiv de desființare a deciziei în cadrul contestației în anulare.
Astfel, potrivit art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., instanța pronunță încetarea procesului, între altele, în cazul prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., deci când a intervenit amnistia sau prescripția ori decesul făptuitorului.
Pe de altă parte se constată că, până la data judecării recursului, se împlinise termenul de prescripție a răspunderii penale pentru unele dintre infracțiunile comise de inculpat.
Astfel, pentru infracțiunile prevăzute de art. 25, raportat la art. 290;art. 13 din Legea nr. 87/1994 și art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, legea prevede pedepse mai mari de 1 an închisoare, dar care nu depășesc 5 ani închisoare.
Așa fiind, termenul general de prescripție a răspunderii penale pentru aceste infracțiuni este, conform art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., de 5 ani.
Pe de altă parte, potrivit art. 124 C. pen., prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut de art. 122 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 154 NCP), este depășit cu încă jumătate.
întrucât inculpatul M.N. a comis infracțiunile în februarie 1997 se constată că până la data de 21 ianuarie 2005 când a fost soluționat recursul, pentru cele trei infracțiuni menționate, se împlinise termenul prescripției speciale de 7 ani și 6 luni.
în consecință se va admite contestația în anulare, se va desființa decizie și se va rejudeca recursul declarat de inculpatul M.N.
în motivarea recursului declarat de inculpat s-a susținut că partea civilă nu a fost indusă în nici un fel în eroare la încheierea actului de vânzare-cumpărare astfel încât se impune achitarea pentru infracțiunea de înșelăciune.
S-a mai susținut că în raport cu dispozițiile art. 160 din Legea nr. 301/2004 lipsește elementul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.
S-a mai susținut că nu se poate reține infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, deoarece folosul nu s-a realizat în nici una din modalitățile prevăzute de art. 288 C. pen.
în rejudecare s-a invocat și cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 15 C. proc. pen.
Examinând cauza, Curtea reține următoarele:
Este neîntemeiată susținerea inculpatului că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
Este cert dovedit că la data de 5 februarie 1997, când a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 3 cu SC B. SA Brăila, sucursala S., societatea inculpatului nu avea cantitatea de porumb pe care a vândut-o și nici vreo garanție că o va putea procura pe parcursul derulării contractului, dar inculpatul a afirmat că deține această cantitate inducând în eroare reprezentanții societății beneficiare.
După încheierea contractului, pentru menținerea în eroare a beneficiarului inculpatul a uzat de mijloacele frauduloase determinându-l pe inculpatul N.F. să semneze certificatul de depozit nr. 462 din 9 februarie 1997 plăsmuit de inculpatul B.N. prin care se atesta nereal că societatea inculpatului, SC I.I.E. SRL Ovidiu are în depozit la SC M. SA Turnu Măgurele cantitatea de porumb pe care a vândut-o.
în același scop a fost scrise și subscrise facturile din 9 februarie 1997, precum și cea din 14 februarie și buletinul de recepție și plată din 15 februarie, toate cu caracter fictiv.
Cu aceste acte falsificate s-a dovedit existența cantității de porumb pentru care s-a încheiat contractul și faptul că acesta se află în derulare, împrejurare ce a determinat plata prețului de către beneficiar, pe care societatea inculpatului l-a încasat necuvenit. Mai mult de cât atât de o parte din preț au beneficiat direct și necuvenit inculpații M.N. și B.N.
Așa fiind, corect s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (3) și (5) C. pen., inducerea și menținerea în eroare fiind realizată atât cu prilejul încheierii cât și al executării contractului, prin folosirea de mijloace frauduloase.
Cum prin fapta comisă s-a produs o pagubă de peste 2 miliarde lei, înșelăciunea a avut consecințe deosebit de grave în înțelesul art. 146 C. pen., astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 207/2000 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 456/2001 așa încât dispozițiile alin. (5) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), sunt incidente în cauză, Legea nr. 301/2004 (noul Cod penal) la care s-a referit inculpatul nu a intrat încă în vigoare, astfel încât este inaplicabilă.
Este, de asemenea, nefondată susținerea inculpatului că nu se poate reține în sarcina sa instigarea la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, întrucât plăsmuirea unor înscrisuri sub semnătură privată constituie o modalitate ce realizează elementul material al infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen.
Se constată însă că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 15 C. proc. pen.
Astfel, pentru infracțiunea prevăzută de art. 25, raportat la art. 290,art. 13 din Legea nr. 87/1994 și art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, legea prevede pedepse mai mari de 1 an închisoare, dar care nu depășesc 5 ani.
în raport cu dispozițiile art. 122 alin. (2) lit. d) C. pen., raportat la art. 124 C. pen., termenul prescripției speciale pentru aceste infracțiuni este de 7 ani și 6 luni.
întrucât cele trei infracțiuni menționate s-au comis în luna februarie 1997 se constată că pentru acestea termenul de prescripție specială s-a împlinit în luna august 2004.
în consecință se va admite recursul și se vor casa în parte hotărârile pronunțate.
Rejudecând, Curtea va dispune încetarea procesului penal conform art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., pentru infracțiunile prevăzute de art. 25, raportat la art. 290 C. pen., art. 13 din Legea nr. 87/1994 și art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune se va contopi cu restul neexecutat de 18 zile închisoare, urmând ca inculpatul M.N. să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Se va anula mandatul de executare emis anterior.
Se vor menține celelalte dispoziții.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în recurs s-a plătit din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5565/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5560/2005. Penal → |
|---|
