ICCJ. Decizia nr. 5565/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 30 din 18 ianuarie 2005 a Tribunalului Prahova, secția penală, în baza art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. (faptă din data de 29 mai 2004, victimă R.C.) a fost condamnat inculpatul R.Șt. la 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.
Pe durata executării pedepsei, conform art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia, perioada reținerii și arestării preventive de la 30 mai 2004 la zi.
Prin aceeași sentință a fost admisă în parte acțiunea civilă, în sensul că inculpatul a fost obligat să plătească părții civile Serviciul de ambulanță Prahova, suma de 138.590 lei, cu titlu de despăgubiri, iar părții civile R.M. suma de 10.000.000 lei, cu titlu de daune morale.
Totodată, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 375.000 lei lunar, cu titlu de prestație periodică pentru minora R.N.N., începând cu 29 mai 2004 și până la majoratul acesteia.
Potrivit art. 113 C. pen., inculpatul a fost obligat la tratament medical până la însănătoșirea sa.
în baza art. 429 C. proc. pen., tribunalul a dispus ca după rămânerea definitivă a prezentei sentinței, să se comunice o copie de pe dispozitivul acesteia, precum și de pe raportul medico-legal, privind pe inculpat, administrației locului de deținere.
Prima instanță a dispus plata taxei de expertiză medico-legală, în cuantum de 984.000 lei, din fondurile Tribunalului Prahova.
Totodată, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3.084.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (inclusiv taxa de expertiză medico-legală în cuantum de 984.000 lei), din care onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200.000 lei s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Același inculpat a fost obligat la plata sumei de 1.500.000 lei către partea civilă R.M., cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, inculpatul R.Șt., în ziua de 29 mai 2004, aflându-se în municipiul Ploiești, în zona străzii Văii, jud. Prahova, fiind provocat de victima R.C., în sensul că aceasta anterior îi lovise fratele, respectiv pe numitul D.F., la rândul său a lovit-o în cap cu o furcă și apoi de mai multe ori, tot în zona capului cu bucăți de cărămizi, lovituri care în final au produs decesul victimei.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel partea civilă R.M. și inculpatul R.Șt.
Partea civilă a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul greșitei rețineri în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., și în ceea ce privește cuantumul daunelor morale, apreciat ca fiind prea mic în raport de împrejurările comiterii infracțiunii și de consecințele acesteia.
în apelul declarat, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., în infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și redozarea sancțiunii aplicate, în sensul reducerii acesteia.
Prin decizia penală nr. 19 din 25 aprilie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția pentru cauze cu minori și de familie, a fost admis apelul declarat de partea civilă R.M.
A fost desființată, în parte, sentința penală nr. 30 din 18 ianuarie 2005 a Tribunalului Prahova, secția penală, numai în ceea ce privește latura civilă a cauzei și în rejudecare:
A fost majorat cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul R.Șt., de la suma de 10 milioane lei, la suma de 20 milioane lei către partea civilă R.M.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul R.Șt.
A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia, durata reținerii și arestării preventive de la 30 mai 2005 la zi.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Ploiești a constatat că, în mod corect, prima instanță a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât, anterior incidentului, victima a avut o comportare violentă față de fratele inculpatului, ceea ce i-a produs acestuia o puternică tulburare, sub imperiul căreia a comis infracțiunea.
Cu privire la daunele morale acordate părții civile R.M., instanța de apel a considerat că se impune majorarea acestora, la suma de 20 milioane lei, raportat la consecințele faptei inculpatului, respectiv lipsirea de ajutor material și moral, prin dispariția victimei, a fiicei acesteia N.N.
Apelul declarat de inculpat a fost respins, ca nefondat, cu motivarea că, nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei, întrucât infracțiunea a avut loc în zona străzii Văii din municipiul Ploiești, deci într-un "loc public", în sensul dispozițiilor art. 152 alin. (1) lit. a) C. pen. (loc care prin natura sau destinația sa este totdeauna accesibil publicului).
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs partea civilă R.M. fără a-l motiva în scris, iar la termenul acordat pentru judecarea recursului nu s-a prezentat pentru a-l susține, deși a fost legal citată.
înalta Curte de Casație și Justiție, examinând din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856alin. (1) și art. 3857alin. (1) C. proc. pen., constată că prima instanță a reținut, în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Probatoriile administrate în cursul procesului penal au demonstrat, fără echivoc, existența unor acte de provocare exercitate de partea vătămată și grupul de persoane în care se afla, acțiuni ce au determinat o ripostă din partea inculpatului.
Stăpânit de puternica tulburare cauzată de agresiunea al cărei subiect pasiv a fost, inculpatul nu și-a mai controlat psihic comportamentul și a atacat la rândul său, fără o evaluare a consecințelor faptei săvârșite, tocmai datorită emoțiilor pe care le încerca.
în consecință, reținerea circumstanței atenuante legale prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., este deplin justificată, iar din actele dosarului nu rezultă elemente de natură a o înlătura.
Cu privire la cuantumul daunelor morale, înalta Curte constată că acestea constituie un element reparatoriu datorat de autorul unei infracțiuni, persoanei rămase în suferință, legiuitorul neprecizând limitele pecuniare între care instanțele ar fi obligate să se încadreze.
Pe cale de consecință, instanța este cea care percepe și cântărește amplitudinea suferinței invocate de partea vătămată și o traduce în echivalent bănesc.
Daunele morale nu pot fi considerate un element de îmbogățire de către partea vătămată, astfel că pretențiile nejustificate privind cuantumul acestora nu pot fi admise, în lipsa unor probatorii certe prezentate de aceasta.
Cum partea vătămată recurentă nu a invocat nici în scris și nici oral vreun argument care să justifice majorarea sumei stabilite de instanța de apel, pretențiile acesteia urmează a fi respinse ca nefondate.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă R.M. împotriva deciziei penale nr. 19 din 25 aprilie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie, privind pe inculpatul R.Șt.
în temeiul dispozițiilor art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 30 mai 2004 la 3 octombrie 2005.
în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 189 C. proc. pen., a obligat recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 160 RON (1.600.000 lei), din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru asistența juridică a intimatului inculpat R.Șt., în sumă de 40 RON (400.000 lei), s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5564/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5563/2005. Penal → |
|---|
