ICCJ. Decizia nr. 6028/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 6028/2005

Dosar nr. 5572/2005

Şedinţa publică din 26 octombrie 2005

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 153/2004, pronunţată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. 6682/2003, s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei de tâlhărie în cazul inculpaţilor N.G., I.V. şi I.C.F., din art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., în aceea prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen., cu menţinerea restului încadrării juridice pentru celelalte fapte.

În baza art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.G. la 7 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 37 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului N.G. pedeapsa cea mai mare de 7 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 6 luni închisoare cu restul de 724 zile rămas de executat din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 63/1999 a Tribunalului Olt, în sensul că aplică pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare.

S-a dispus revocarea liberării condiţionate pentru restul de 724 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 63/1999 a Tribunalului Olt.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei închisorii aplicate, timpul măsurilor preventive cu începere din 21 iulie 2003, ora 8,30.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului dispoziţiile art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe timpul detenţiei.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.C.F. zis M. la 7 ani închisoare.

În baza art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului I.C.F. pedeapsa cea mai mare de 7 ani închisoare.

S-a dispus revocarea graţierii pedepsei de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 669 din 17 septembrie 1999 a Judecătoriei Caracal.

S-a constatat că inculpatul a fost reabilitat de drept la împlinirea termenului de încercare pentru pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată condiţionat conform sentinţei penale nr. 669 din 17 septembrie 1999 a Judecătoriei Caracal.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei rezultată la contopire, timpul măsurilor preventive cu începere din 5 august 2003, ora 10,00.

În baza art. 71 C. pen., a fost interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe timpul detenţiei.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.V. zis O. la 7 ani închisoare.

În baza art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 78 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 acelaşi inculpat a fost condamnat la un an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului I.V. pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 589 din 13 iunie 2002 a Judecătoriei Caracal şi Decizia penală nr. 655 din 13 noiembrie 2002 a Tribunalului Olt s-a dispus executarea ei în întregime şi a fost cumulată cu pedeapsa de 7 ani închisoare, în total inculpatul având de executat 8 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa totală, timpul măsurilor preventive cu începere din 21 iunie 2003, ora 8,30.

În baza art. 71 C. pen., a fost interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe timpul detenţiei.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 264 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnată inculpata N.G. zisă D. la 2 luni închisoare.

În baza art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la un an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatei N.G. pedeapsa de un an închisoare.

În baza art. 81 şi art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată inculpatei N.G. pe durata de 3 ani.

S-au pus în vedere inculpatei prevederile art. 83 C. pen.

În baza art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) a fost condamnat inculpatul D.O.M. zis G. la 3 ani închisoare.

În baza art. 81 şi art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată acestui inculpat pe durata de 5 ani.

S-au pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 C. pen.

S-a luat act că partea vătămată M.L., nu s-a constituit parte civilă şi că prejudiciul i-a fost acoperit prin restituire.

S-a luat act că partea vătămată C.N. s-a constituit parte civilă şi că prejudiciul i-a fost acoperit în parte.

S-a luat act că prejudiciul părţii civile C.M. a fost acoperit în parte prin restituirea bunurilor. A fost admisă acţiunea părţii civile P.C., în parte, în sensul că au fost obligaţi inculpaţii N.G., I.F., I.C.F. şi N.G. la plata sumei de 3.000.000 lei cu titlul de despăgubiri către această parte civilă.

A fost admisă în parte acţiunea părţii civile C.M. şi obligaţi toţi inculpaţii în solidar, la plata sumei de 1.650.000 lei cu titlul de despăgubiri către această parte civilă.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a câte 500.000 lei de la fiecare din inculpaţii N.G. şi I.V.

A fost admisă acţiunea părţii civile Spitalul judeţean Slatina şi obligaţi inculpaţii N.G. şi I.V. la plata sumei de 4.406.655 lei despăgubiri pentru cheltuielilor de spitalizare a părţii vătămate P.C. către partea civilă spitalul menţionat.

A fost obligat fiecare inculpat la câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 400.000 lei onorariul de avocat din oficiu avansat Baroului Olt.

Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi inculpaţii I.C., N.G. şi I.V.

Curtea de Apel Craiova, prin sentinţa penală nr. 488/2004, a admis apelurile, arătând că sentinţa este nelegală pentru că, la termenul din 25 mai 2004, în temeiul art. 334 C proc. pen., instanţa a procedat la schimbarea încadrării juridice a uneia dintre infracţiunile comise de inculpaţii I.C.F., N.G. şi I.V., acelaşi judecător participând în continuare la cercetarea judecătorească şi la pronunţarea sentinţei.

S-a constatat că sentinţa este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 47 alin. (2) C. proc. pen., deoarece antepronunţându-se cu privire la încadrarea juridică a infracţiunilor celor trei inculpaţi recurenţi, judecătorul a devenit incompatibil, iar hotărârea lovită de nulitatea prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., fiindcă nu există certitudinea că inculpaţii au beneficiat de un proces echitabil.

S-a mai arătat că pronunţarea asupra unei încadrări juridice înseamnă nu numai stabilirea laturii obiective ci şi a laturii subiective a infracţiunii deduse judecăţii şi din acest motiv se impune schimbarea încadrării juridice să se efectueze în faza deliberării.

Astfel fiind, s-a trimis cauza pentru rejudecare şi s-au menţinut ca valabile numai actele procedurale şi măsurile procesuale luate până la termenul din 2 septembrie 2004.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub nr. 6228/2004.

În rejudecare, prin sentinţa penală nr. 64 din 18 martie 2005, Tribunalul Olt, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei de tâlhărie reţinută în sarcina inculpaţilor I.C.F., N.G. şi I.V. din art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., în aceea prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen.

În baza art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.G. la 7 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 37 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa 3 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul N.G. va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 61 C. pen., a menţinut liberarea condiţionată privind restul de 724 zile rămas de executat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 63/1999 a Tribunalului Olt.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia începând cu 21 iulie 2003, la zi.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.C.F. zis M. la 7 ani închisoare.

În baza art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul I.C.F. va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia începând cu 5 august 2003.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., menţine starea de arest a inculpatului.

În baza art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.V. zis O. la 7 ani închisoare.

În baza art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa 3 ani închisoare.

În baza art. 78 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 a condamnat acelaşi inculpat la un an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 589/2002 a Judecătoriei Caracal şi Decizia penală nr. 655/2002 a Tribunalului Olt, pe care o adaugă la pedeapsa nou aplicată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa totală de 8 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia începând cu 21 iulie 2003.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 264 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnată inculpata N.G. zisă D. la 2 luni închisoare.

În baza art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la un an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpata N.G. va executa pedeapsa de un an închisoare.

În baza art. 81 şi art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe timp de 3 ani.

S-au pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 83 C. pen.

În baza art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) a fost condamnat inculpatul D.O.M. zis G. la pedeapsa 3 ani închisoare.

În baza art. 81 şi art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe timp de 5 ani.

S-au pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 C. pen.

S-a luat act că părţile vătămate M.L., C.N. şi C.M. nu s-au constituit părţi civile.

Au fost obligaţi inculpaţii N.G., I.V., I.C.F. şi N.G. la 3.000.000 lei cu titlul de despăgubiri către partea civilă P.C.

Au mai fost obligaţi cei cinci inculpaţi la plata sumei de 1.650.000 lei e despăgubiri civile către C.M.

Au fost obligaţi inculpaţii N.G. şi I.V. la 4.406.655 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare către Spitalul judeţean Slatina.

Au mai fost obligaţi inculpaţii la câte 3.600.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În dimineaţa zilei de 7 iulie 2003, inculpatul N.G. a mers la domiciliul inculpatului I.V., înţelegându-se împreună să meargă să fure din zona răului Olt. Având nevoie de un mijloc de transport, au mers la domiciliul inculpatei N.G., sora inculpatului N.G. şi i-au solicitat autoturismul Dacia 1310 proprietatea concubinului acesteia, U.N. Acesta din urmă fiind bolnav, le-a permis să ia autoturismul cu condiţia să fie însoţiţi de concubina sa, inculpata N.G.

Inculpatul I.V., deşi nu avea permis de conducere, a urcat la volanul autoturismului şi împreună cu inculpaţii N.G. şi N.G. s-au deplasat din comuna Fărcaşele în comuna Dobrosloveni, sat Reşca, judeţul Olt de unde l-au luat pe inculpatul I.C.F., care a fost de acord cu propunerea inculpaţilor N.G. şi I.V. de a-i însoţi la furtul de gâşte.

Cu autoturismul condus de inculpatul I.V., cei trei inculpaţi precum şi inculpata N.G. s-au deplasat pe drumul de lângă contracanalului râului Olt până pe raza localităţii Tomeni a comunei Osica de Sus, judeţul Olt.

În câmp, lângă un lan de porumb, au observat o turmă de oi care se afla în paza părţii vătămate T.C.; inculpatul N.G. le-a propus celorlalţi doi inculpaţi I.V. şi I.C.F. să fure oi şi aceştia, fiind de acord, au coborât din autoturism, au mers aproximativ 20 m pe jos prin lanul de porumb, iar în momentul în care au fost surprinşi de către partea vătămată, aceasta le-a atras atenţia să nu sustragă oi.

În acel moment, inculpaţii N.G. şi I.V. i-au smuls ciomagul din mână părţii vătămate, au lovit-o de câteva ori în cap şi peste mâna dreaptă, doborând-o la pământ.

După aceea, fiecare inculpat a luat câte o oaie, le-au introdus în portbagajul autoturismului, după care au părăsit locul faptei.

Este de menţionat că inculpata N.G. nu a contribuit cu nimic la actele de agresiune ori de sustragere şi nu a coborât din autoturism.

După comiterea faptei penale, cei trei inculpaţi au fost daţi în urmărire generală, iar ulterior, au fost prinşi de organele de poliţie în ziua de 21 iulie 2003.

Susţinerile inculpaţilor N.G., I.C.F. şi I.V. care au cerut să fie condamnaţi doar pentru infracţiunea de tentativă de furt s-au înlăturat cu motivarea că inculpatul N.G. a recunoscut săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, declaraţia sa coroborându-se cu declaraţiile părţii vătămate T.C., a martorului ocular N.M.N., procesul-verbal de examinare privind ridicarea a 10 fire de lână din portbagajul folosit cu ocazia deplasării.

S-a înlăturat, de asemenea, susţinerea privind săvârşirea faptei de tâlhărie doar de către inculpatul N.G., deoarece din declaraţiile părţii vătămate şi ale martorului menţionat, în coroborare cu restul probelor rezultă că cei trei inculpaţi au desfăşurat activitate nemijlocită pentru sustragerea oilor după ce N.G. a lovit-o pe victimă.

În acest context, s-a apreciat că fapta săvârşită de cei trei inculpaţi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie în formă agravantă, prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen., şi din acest considerent, s-a dispus schimbarea încadrării juridice faţă de încadrarea juridică dată faptei prin actul de inculpare.

Schimbarea încadrării juridice s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen.

După săvârşirea infracţiunilor de mai sus, inculpaţii N.G., I.C.F., I.V. şi N.G. s-au deplasat cu autoturismul în comuna Fălcoiu la domiciliul inculpatului D.O.M., căruia i-au propus să meargă la furt de gâşte, iar acesta a fost de acord şi împreună cei cinci inculpaţi, s-au deplasat pe raza localităţii Scărişoara, judeţul Olt.

Lângă contracanalul râului Olt au observat un cârd de gâşte, au coborât din autoturism şi au sustras mai multe gâşte, astfel: 4 gâşte aparţinând numitului O.F., 10 aparţinând numitului M.L. şi 12 aparţinând părţii vătămate C.N.

Întorcându-se spre domiciliu, pe raza comunei Gostavăţu au observat un alt cârd de gâşte, din care au sustras 36, ce aparţineau părţii vătămate C.M.

Când au ajuns la domiciliul inculpatului I.V. din comuna Fărcaşele, judeţul Olt, au împărţit gâştele, inculpata N.G. luând 6, iar inculpatul D.O.M. 5 gâşte.

După ce au lăsat-o la domiciliu pe inculpata N.G., în după-amiaza zilei de 7 iulie 2003, inculpaţii N.G. şi I.V. au vândut 7 gâşte numitului G.C. cu preţul de 50.000 lei pentru fiecare gâscă, apoi s-au deplasat în municipiul Caracal la domiciliul numitului B.G., căruia i-au vândut 13 gâşte cu suma de 650.000 lei.

Pe parcursul urmăririi penale s-au recuperat 19 gâşte din domiciliul inculpatului I.V., din care 14 au fost restituite părţii vătămate C.M. şi o gâscă părţii vătămate C.N.; 6 gâşte au fost găsite la domiciliul inculpatei N.G. şi au fost restituite părţii vătămate C.M.: 4 gâşte ce au fost găsite la domiciliul inculpatului I.V. s-au restituit părţii vătămate O.F.;13 gâşte ce au fost găsite la domiciliul lui B.G. au fost restituite părţilor vătămate M.L. şi C.N., iar din cele 2 gâşte găsite la domiciliul numitului G.C., una a fost restituită părţii vătămate M.L. şi una lui C.N.

S-a reţinut că faptele săvârşite de cei cinci inculpaţi în împrejurările arătate, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat în formă continuată şi sunt prevăzute şi pedepsite de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), având în vedere că au fost comise în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale.

Referitor la inculpatul I.V., în sarcina acestuia s-a reţinut infracţiunea prevăzută de art. 78 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, pentru că a condus autoturismul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii I.V. şi I.C.F., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Inculpatul I.V. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunea de tâlhărie, deoarece astfel cum rezultă şi din declaraţiile coinculpaţilor I.C. şi N.G., doar acesta din urmă a lovit-o pe partea vătămată P.C. cu ciomagul.

A mai susţinut că pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de furt este prea mare şi în raport de atitudinea procesuală, a recunoscut şi regretat fapta, este de acord cu achitarea prejudiciului, este o persoană bine integrată în societate, se impune coborârea pedepsei sub minimul prevăzut de lege.

Inculpatul I.C.F. a criticat hotărârea primei instanţe sub aspectul individualizării pedepsei, susţinând că nu s-a avut în vedere atitudinea şi valoarea modică a prejudiciului, care a fost parţial acoperit.

Prin Decizia penală nr. 243/ A din 29 august 2005, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi, menţinându-se starea de arest a acestora.

Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs inculpaţii, care le-au criticat pentru nelegalitate, sub aspectul greşitei condamnări pentru infracţiunea de tâlhărie care a fost comisă în realitate doar de către coinculpatul N.G., acesta fiind singurul care a aplicat lovituri părţii vătămate P.C. În raport de aceste susţineri, au solicitat achitarea pentru infracţiunea de tâlhărie reţinută în sarcina lor, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. iar, în subsidiar, reducerea pedepsei pentru această faptă, în raport de valoarea modică a prejudiciului şi circumstanţele lor personale.

Totodată, au criticat hotărârile pentru netemeinicie, solicitând reducerea pedepselor aplicate pentru infracţiunea de furt calificat, pe care le consideră prea aspre faţă de poziţia procesuală sinceră manifestată pe tot parcursul procesului penal, precum şi de efortul făcut pentru recuperarea parţială a prejudiciului.

Examinând recursurile inculpaţilor prin prisma cazurilor de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., Curtea apreciază că acestea nu sunt întemeiate.

Susţinerile recurenţilor inculpaţi, în sensul că nu au lovit partea vătămată P.C. în scopul de a sustrage oi din turma păzită de acesta, ci violenţele au fost exercitate doar de coinculpatul N.G., chiar dacă ar fi reale, nu sunt de natură a atrage achitarea celor doi inculpaţi pentru infracţiunea de tâlhărie, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. În fapt, apărările celor doi inculpaţi au fost infirmate de declaraţiile părţii vătămate care se coroborează cu declaraţiile martorului N.M. şi cele ale coinculpaţilor N.G. şi N.G., material probator din care reiese că, în timp ce inculpaţii duceau fiecare câte o oaie spre maşină, fiind surprinşi de paznic, N.G. şi I.V. l-au lovit pentru a-şi asigura păstrarea bunului furat şi chiar scăparea. Faptul că inculpaţii şi-au schimbat ulterior declaraţiile nu prezintă relevantă pentru reţinerea altei situaţii de fapt, atâta vreme cât declaraţiile constante ale părţii vătămate şi ale martorului ocular N.M. sunt concordante, descriind împrejurările săvârşirii faptei într-un mod logic şi coerent. În ceea ce priveşte pe inculpaţii N.G. şi I.V., care au exercitat în mod nemijlocit violenţe asupra părţii vătămate ce îi surprinsese în timp ce sustrăgeau oi din turma pe care o păzea.

1. Instanţele de fond şi apel au reţinut în mod corect vinovăţia în săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen. Aceeaşi este încadrarea juridică impusă de situaţia de fapt şi pentru coinculpatul I.C.F., care a îndeplinit doar activităţi de sustragere a bunurilor, întrucât este irelevant dacă toţi sau numai unii dintre coinculpaţi au exercitat violenţe iar alţii actele efective de deposedare.

Faţă de aceste considerente, Curtea apreciază că instanţa de fond şi cea de apel au evaluat corespunzător materialul probator administrat în cauză, cu respectarea dispoziţiilor art. 62, art. 63 şi art. 69 C. proc. pen., stabilind împrejurările comiterii faptei de tâlhărie, încadrarea juridică dată acesteia, precum şi vinovăţia inculpaţilor.

2. Sub aspectul criticii referitoare la individualizarea pedepselor solicitarea inculpaţilor de a li se reduce pedepsele este nefondată, Înalta Curte constatând că pedepsele aplicate pentru ambele infracţiuni reţinute în sarcina recurenţilor-inculpaţi au fost corect dozate în raport de gravitatea faptelor, de atitudinea inculpaţilor pe parcursul procesului penal şi de antecedentele penale ale acestora, fiind de natură să asigure atingerea scopului cerut de art. 52 C. pen. Faptul că prejudiciul cauzat prin săvârşirea infracţiunii de furt a fost recuperat parţial prin restituire în natură se datorează împrejurării că multe dintre păsările sustrase au fost găsite cu ocazia percheziţiilor efectuate la domiciliile inculpaţilor, deci independent de voinţa inculpaţilor, aceştia neavând alte iniţiative pentru recuperarea prejudiciului.

Ca atare, neexistând alte motive de casare care să fie luate în discuţie din oficiu, Înalta Curte, văzând şi prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţ.

Conform art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive a inculpaţilor, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, aceştia vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.V. şi I.C.F. împotriva deciziei penale nr. 243 din 29 august 2005 a Curţii de Apel Craiova.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata arestării preventive de la 5 august 2003 la 26 octombrie 2005 pentru inculpatul I.C.F. şi de la 21 iulie 2003 la 26 octombrie 2005 pentru inculpatul I.V.

Obligă recurenţii inculpaţi să plătească sumele de câte 160 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 40 RON, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 octombrie 2005.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 6028/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs