ICCJ. Decizia nr. 6392/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6392/2005
Dosar nr. 5483/2005
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 263 din 4 iulie 2005, Tribunalul Giurgiu a dispus, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen.
În baza art. 174 alin. (1) C. pen., inculpatul M.I. a fost condamna, la 15 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a luat act că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului şi după cercetarea judecătorească instanţa fondului a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, precizând că lână gardul barului lăsase un topor pe care îl purta cu el pentru a se apăra, iar la plecare l-a luat şi a plecat spre casă, iar când a ajuns în dreptul locuinţei victimei, a sărit peste gard, a spart geamul de la stradă cu toporul, a încercat să intre în casă pe geam, dar a renunţat, după care s-a deplasat spre uşa din spatele locuinţei, unde a spart becul cu toporul, a forţat uşa şi a pătruns în locuinţă, apoi a ajuns în dormitorul victimei, care nu dormea (stătea în şezut) şi a lovit-o cu piciorul în zona facială, moment în care victima s-a ridicat şi a fugit în curte ţipând. Inculpatul a ieşit pe un geam, pentru a-i tăia calea victimei şi în curte a lovit-o cu toporul în cap.
În timp ce victima era căzută la pământ, a dezbrăcat-o şi i-a mai aplicat o lovitură cu toporul în zona abdominală. Inculpatul a susţinut că nu a intenţionat să aibă raport sexual cu victima şi nici nu a avut.
Chiar dacă în timpul cercetării judecătoreşti inculpatul M.I. a încercat să revină asupra declaraţiilor din timpul urmăririi penale declarând că nu-şi mai aminteşte ce s-a întâmplat această „revenire" este nejustificată.
Astfel, în cursul urmăririi penale inculpatul a descris cu amănunte şi în detaliu modul în care a săvârşit fapta, iar în ziua de 1 octombrie 2004, a condus echipa de cercetare pe un teren viran, situat între locuinţa victimei şi locuinţa sa, unde a indicat locul în care a abandonat toporul folosit la uciderea victimei şi un pantof adidas cu urme de sânge legate cu o bucată de material textil.
De asemenea, inculpatul a mai afirmat că tricoul cu care a fost îmbrăcat când a agresat-o pe victimă, se găseşte la SC C. SA Bucureşti, unde este salariat şi împreună cu echipa de cercetare s-a deplasat la sediul societăţii, unde a predat tricoul, care prezintă pete de culoare brun roşiatică ce par a fi de sânge.
Aceste declaraţii ale inculpatului, coroborate cu procesul verbal de cercetare la faţa locului, procesul verbal de conducere în teren, procesul verbal de predare a tricoului, raportul medico-legal de autopsie a victimei, raportul medico-legal de expertiză psihiatrică a inculpatului şi declaraţiile martorilor dovedesc fără dubiu vinovăţia inculpatului M.I.
De asemenea, instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen., motivată de faptul că, din raportul medico-legal deşi rezultă că moartea victimei a fost violentă datorate unei plăgi secţionate cerebrale frontală stg. consecutivă unor fracturi de boltă şi bază craniană produs prin lovire cu un corp dur tăietor despicător (topor) cât şi prin comprimare cu degetele, suferinţele victimei au fost inevitabile şi subsecvente acţiunii de ucidere şi nu provocate în vederea cauzării unor dureri deosebite, chinuitoare şi prelungire în timp.
Împotriva acestei soluţii au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, părţile civile T.M. şi S.P. şi inculpatul. Prin apelurile formulate atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu cât şi părţile civile au criticat soluţia pronunţată pentru nelegalitate, sub aspectul greşitei schimbări a încadrării juridice dată faptei din infracţiunea prevăzută de art. 174 – art. 176 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen., cât şi pentru netemeinicie vizând greşita individualizare a pedepsei aplicate.
Inculpatul prin apelul formulat a solicitat redozarea pedepsei aplicate arătând că în raport de circumstanţele sale personale şi reale se putea aplica o pedeapsă mai mică.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 654/ A din 23 august 2005, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu şi părţile civile T.M. şi S.P. împotriva sentinţei penale nr. 263 din 4 iulie 2005 a Tribunalului Giurgiu, pe care a desfiinţat-o şi rejudecând în fond:
În baza art. 174 – art. 175 lit. d) şi art. 176 lit. a) C. pen., prin aplicarea art. 334 C. proc. pen., condamnă pe inculpatul M.I. la pedeapsa de 20 ani închisoare.
Aplică art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) – b) C. pen., pe timp de 5 ani şi art. 67 alin. (1) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), compută prevenţia de la 2 octombrie 2004 la zi şi menţine arestarea preventivă.
Constată că părţile vătămate nu s-au constituit părţile civile.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., confiscă de la inculpat un topor cu coadă aflat la C.C.D. a Tribunalului Giurgiu.
Respinge apelul inculpatului ca nefondat.
Inculpatul, nemulţumit fiind de această hotărâre, în termenul legal, a declarat recurs, solicitând casarea deciziei şi menţinerea sentinţei penale.
Recursul este nefondat.
Examinându-se hotărârea atacată, în raport de critica adusă precum şi din oficiu, se constată că probatoriul a fost evaluat corect de către instanţa de apel, situaţia de fapt reţinută fiind în concordanţă cu activitatea infracţională desfăşurată de inculpat iar încadrarea juridică dată, este cea legală.
Aşa fiind, şi pedeapsa în cuantum de 20 ani închisoare, se apreciază ca fiind stabilită cu respectarea tuturor criteriilor de individualizare, prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Cum ecoul produs în conştiinţa oamenilor nu a fost decât, oroarea, inculpatul acţionând cu o ferocitate ieşită din comun, actele sale de omorârea victimei inspirând şi groază, cuantumul de 20 ani închisoare, nu apare excesiv şi deci nu se impune a fi redus.
În acest mod, vor fi asigurate pe lângă prevenţia generală şi reinserţia socială a făptuitorului, cerinţe prevăzute de art. 52 C. pen., şi care constituie de fapt şi dublul scop al sancţiunii penale.
Pentru aceste considerente, recursul declarat de inculpat, urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor aplica şi prevederile art. 381 şi art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 654/ A din 23 august 2005 a Curţii de ApelBucureşti, secţia a I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 2 octombrie 2004 la 11 noiembrie 2005.
Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 160 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6352/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6397/2005. Penal. Art. 205 Cod Penal. Recurs → |
|---|
