ICCJ. Decizia nr. 6576/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 380 din 4 decembrie 2003, Tribunalul Ialomița a dispus astfel:
- respingerea cererilor de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița și de către inculpatul D.I.
- în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) din același cod, încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului C.N., pentru participație improprie la instigare la infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 25,art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, și la infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, în cauză intervenind prescripția specială a răspunderii penale, conform art. 122 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 154 NCP), cu referire la art. 124 din același cod;
- în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) din același cod, încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului S.V., pentru infracțiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 C. pen., în cauză intervenind prescripția specială a răspunderii penale, conform art. 122 lit. d) C. pen., cu referire la art. 124 din același cod;
- în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) din același cod, încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului R.D.V., pentru infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, și pentru infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, în cauză intervenind prescripția specială a răspunderii penale, prevăzută de art. 122 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 154 NCP), cu referire la art. 124 din același cod;
în baza art. 72 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 30/1978, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a art. 75 lit. a) și a art. 13 din același cod, inculpatul C.N. a fost condamnat a 2 ani închisoare pentru infracțiunea de contrabandă.
în baza dispozițiilor art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 4 ani, în condițiile prevăzute de art. 82 din același cod.
S-a făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen.
în baza dispozițiilor art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), cu referire la art. 72 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 30/1978, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 75 lit. a) și a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), inculpatul T.D. a fost condamnat, la 2 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de contrabandă.
în baza dispozițiilor art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 4 ani, în condițiile prevăzute de art. 82 din același cod.
S-a făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen.
în baza dispozițiilor art. 254 C. pen., inculpatul R.D.V. a fost condamnat, la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de luare de mită.
în baza dispozițiilor art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 5 ani, în condițiile prevăzute de art. 82 din același cod.
S-a făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen.
în baza art. 11 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), inculpatul D.I. a fost condamnat, la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de evaziune fiscală.
în baza dispozițiilor art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 4 ani, în condițiile prevăzute de art. 82 din același cod.
S-a făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen.
în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 72 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 30/1978, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 75 lit. a) și a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), inculpații V.I., P.C. și I.M.I. au fost condamnați, la câte 2 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de contrabandă.
în baza dispozițiilor art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor, pe durata termenului de încercare de câte 4 ani, în condițiile prevăzute de art. 82 din același cod.
S-a făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen.
în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 72 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 30/1978, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 75 lit. a) și a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), inculpații S.V., C.A. și I.N., au fost condamnați, la câte 2 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de contrabandă.
în baza dispozițiilor art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor, pe durata termenul de încercare de câte 4 ani, în condițiile prevăzute de art. 82 din același cod.
S-a făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen.
Pe latură civilă, în baza dispozițiilor art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 998,art. 999 și art. 1000 alin. (3) C. civ., inculpații C.N., S.V., T.D., C.A., I.N., V.I., P.C. și I.M.I. au fost obligați, în solidar, la plata sumelor de 1.183.435.684 lei despăgubiri civile, 5.982.622.413 lei dobânzi legale și 130.177.926 lei penalități de întârziere către partea civilă D.R.V. Constanța.
Totodată, inculpatul C.N. a fost obligat să plătească suma de 885.950.218 lei taxe datorate bugetului de stat, aceleiași parte civilă.
Inculpatul D.I. a fost obligat să plătească suma de 31.237.460 lei taxe și impozite datorate bugetului de stat, părții civile Ministerul Finanțelor - D.G.F.P. Constanța.
Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La 29 septembrie 1994, a fost înființată SC B.S. SRL, la aceasta fiind asociați, printre alții, inculpatul C.N. și Asociația Fotbal Club D., obiectul de activitate fiind divers, iar capitalul social, la acea dată, a fost de 100 milioane de lei.
La 1 noiembrie 1994, societatea a obținut licență de lucru pentru Z.L. Sulina, în cadrul acesteia ea având dreptul de a transborda și depozita mărfuri.
La data 16 februarie 1995, societatea și firma bulgărească M. au încheiat un contract de asociere pentru derularea tranzitării a 10 containere cu țigări, acestea urmând să ajungă în Bulgaria după ce, la Odessa, partenerul ucrainean nu le plătise, societatea inculpatului C.N., urmând să se ocupe de tranzit. Sosirea containerelor în portul Sulina a avut loc la 21 februarie 1995.
Documentele de însoțire a țigărilor erau întocmite pe numele D.D., adresa indicată și persoana fiind însă fictive.
Pentru eludarea plății taxelor vamale, inculpatul a întocmit acte de tranzit extern, în prealabil el depozitând țigările într-un spațiu amplasat în comuna Cobadin, spațiu administrat de Z.C., administrator și acționar al SC T.N. SRL, despre acest lucru cunoscând și inculpații T.D. și S.V. S-a convenit ca plata chiriei pentru spațiu să se facă numai la sfârșitul perioadei de timp necesară depozitării și ulterior valorificării țigărilor.
După efectuarea operațiunilor de transbordare și depozitare în zona liberă, pentru acestea SC B.S. SRL Constanța, având licență de lucru, firma M. a comunicat prin fax A.Z.L. Sulina că țigările urmau a fi eliberate persoanei care va prezenta 3 exemplare de conosament pentru fiecare din cele 10 containere. S-a mai convenit ca transportul containerelor să fie asigurate de partenerul bulgar, acesta obligându-se să trimită în România autovehiculele necesare.
între cele două firme nu s-au mai încheiat alte documente scrise.
în derularea înțelegerii la 28 februarie 1995, inculpatul C.N. a prezentat câte 3 exemplare de conosamente pentru două (2) din cele 10 containere, pentru acestea el achitând garanții 146.634.992 lei și, respectiv, 146.238.103 lei, țigările fiind transportate la Tulcea. Aici, inculpatul a cerut încărcarea și transportarea țigărilor, necunoscând însă obligația însoțirii mărfii de echipaje mobile de vameși.
într-un târziu, la insistențele inculpatului, containerele au fost încărcate și transportate la Vama Giurgiu. în zona municipiului Slobozia, vameșii I.M. și P.C. de la B.S.C.V. Constanța, au predat transportul vameșului A.R. de la B.S.C.V. București, țigările ajungând în zona liberă Ruse, aici fiind descărcate.
După ce a realizat că transporturile de țigări trebuia să fie însoțite, pe teritoriul țării, de lucrători vamali, aceasta împiedicându-l să le descarce în România, inculpatul C.N., împreună cu coinculpații T.D. și S.V., au hotărât să-i contacteze pe inculpații V.I., P.C. și I.M., referenți la B.S.C.V. Constanța, precum și pe inculpatul R.D.V., lucrător vamal la Vama Negru Vodă Constanța. Conform înțelegerii dintre ei, transporturile viitoare urmau să se deruleze numai în zilele în care lucrătorii vamali erau desemnați să efectueze supravegherea, respectiv controlul vamal la Vama Negru Vodă, loc de destinație, descărcarea țigărilor și ieșirea autotirurilor de pe teritoriul României urmând a se face după lăsarea serii.
Inculpatul S.V. l-a contactat personal pe inculpatul R.D.V., cu acesta convenind ca, în schimbul promisiunii unor foloase neprecizate, el să efectueze un control vamal superficial asupra containerelor cu țigări, al căror tranzit urma să se facă din dispoziția SC B.S. SRL Constanța. Inculpatul R.D.V. a acceptat înțelegerea, în schimb promițându-i-se instalarea unui post telefonic la noul domiciliu și anumite "atenții".
în continuare, inculpatul C.N., cunoscând despre înțelegerea cu vameșii, la rândul său a convenit cu partenerul bulgar să trimită 2 autotrenuri în portul Sulina pentru a prelua 2 containere cu țigări care ajunseseră aici la 20 februarie 1995.
La 20 martie 1995, inculpatul C.N. a prezentat câte 3 exemplare ale conosamentelor și a preluat cele 2 containere, ocazie cu care s-au întocmit declarațiile vamale de tranzit extern. Acestea au fost completate de lucrătorii A.Z.L. Sulina, exclusiv pe baza datelor indicate de inculpat în calitate de declarant vamal. Ca atare, inculpatul a indicat că transportul este cu destinație tranzit extern și a semnat respectivele declarații vamale, ceea ce le-a conferit autenticitate.
Cu dispoziția de plată nr. 18 din 27 februarie 1995, în numele SC B.S. SRL Constanța, inculpatul C.N. a plătit suma de 295.000.000 lei garanție, containerele fiind transportate însă la Tulcea. Aici, au fost încărcate pe cele 2 autotrenuri și după efectuarea operațiilor de vămuire, la 21 martie 1995, au fost preluate în supraveghere de inculpații V.I. și P.C.
Pe raza comunei Cobadin din județul Constanța, autotrenurile s-au îndreptat spre depozitul închiriat de la firma T.N. și descărcate. în timpul descărcării, autoturismul care însoțea, în vederea supravegherii, autotrenurile, a staționat în piața comunei.
După descărcarea și depozitarea cantității de 1.790 ambalaje din carton ce conțineau fiecare câte 50 baxuri țigări BT necartonat, containerele au fost resigilate și reîncărcate pe autotrenuri. în containere, inculpații V.I. și P.C. le-au preluat spre supraveghere până la Vama Negru-Vodă.
Aici, autotrenurile au fost introduse pe artera de control la "ieșiri", astfel evitându-se cântărirea lor și, implicit, a celor 2 containere.
Inculpatul R.D.V., vameș de serviciu, a îndeplinit operațiile de vămuire și, în baza înțelegerii descrise mai sus, a confirmat realizarea tranzitului care includea existența țigărilor în cele 2 containere deși acestea erau goale. Totodată, inculpata a întocmit și semnat împreună cu coinculpații V.I. și P.C., procesul-verbal de predare-primire a mărfii.
Utilizând documentele menționate, procedeu și adresa de certificare a ieșirii din România a celor două autotrenuri conform declarațiilor vamale de tranzit extern, inculpatul C.N. a obținut deblocarea garanției bănești plătită de firma sa.
în ziua următoare descărcării țigărilor, ele au fost vândute unor beneficiari neidentificați, actele întocmite cu acest prilej fiind distruse, această concluzie rezultând din neregăsirea lor în evidențele contabile ale SC B.S. SRL Constanța.
Autotrenurile ce au transportat containerele goale au trecut granița țării pe la punctul de frontieră Negru-Vodă, la Biroul Vamal Yovkova din Republica Bulgaria ele fiind înregistrate ca fiind "vehicule fără încărcătură".
în baza aceleiași rezoluții infracționale, la 24 martie 1995, inculpatul C.N. a prezentat câte 3 exemplare ale conosamentelor pentru încă 2 containere conținând fiecare câte 910 ambalaje din carton cu câte 50 baxuri țigări BT, a achitat diferența de 6.000.000 lei cu dispoziția de plată nr. 25 din 23 martie 1995 rezultă din fluctuația parității leu/dolar și a utilizat actul de plată folosit anterior, respectiv 295.000 lei, însumarea reprezentând taxa de garanție.
La fel, inculpatul a indicat datele necesare întocmirii declarațiilor vamale de tranzit extern, le-a semnat și a transportat containerele, de asemenea, la Tulcea.
în ziua de 25 martie 1995, containerele au fost încărcate pe autotrenurile conduse de N.D.N. și M.T.G.
Cele 2 containere transportate au fost preluate în supraveghere vamală de inculpații I.M. și P.C., sens în care aceștia au fost delegați prin ordinul de serviciu nr. 169 din 24 martie 1995.
Și de această dată, între echipajul mobil și reprezentanții A.Z.L.S. s-a încheiat proces-verbal după verificarea și sigilarea containerelor.
La descărcarea containerelor la Tulcea și încărcarea lor pe autotrenuri au fost prezenți inculpații C.N. și T.D.
Autotrenurile s-au deplasat la Cobadin, aici vameșii supraveghetori rămânând în așteptare în aceeași piață, timp în care coinculpații T.D. și S.V. le-au dirijat la depozit. La descărcarea și depozitarea țigărilor au participat mai mulți martori, respectiv N.M., M.M., B.G., P.C., S.M., G.V. După descărcarea țigărilor autotrenurile au fost însoțite la Vama Negru Vodă de inculpații I.M. și P.C.
în punctul vamal, inculpatul R.D.V., desemnat să efectueze controlul vamal, a îndrumat transporturile pe artera "ieșiri", astfel evitându-se cântărirea încărcăturii.
Inculpatul R.D.V., după ce a făcut o verificare superficială a sigiliilor, fără însă a stabili starea lor, deși a constatat că declarația de tranzit extern era completată necorespunzător la rubrica 8, destinatar, nu a anunțat șeful de tură, ci a confirmat efectuarea tranzitului și deci și a existenței țigărilor în containere.
Totodată, a întocmit procesul-verbal de predare-primire a mărfii supuse tranzitului extern între Vama Negru-Vodă și D.S.C.V. - Brigada Constanța reprezentată de inculpații I.M. și P.C. și a înregistrat documentul în registrul de tranzite sosite.
Utilizând actele menționate și adresa de certificare a efectuării tranzitului extern, inculpatul C.N. a obținut deblocarea sumei depusă cu titlu de garanție vamală.
Și de această dată, la același punct vamal din Republica Bulgaria, cele 2 autotrenuri au fost înregistrate ca "vehicule fără încărcătură".
La 26 martie 1995, țigările au fost vândute, beneficiarii nefiind identificați și, de asemenea, nici actele evidențiate în contabilitatea firmei inculpatului C.N.
Martorii S.V., R.C., P.C., B.D., I.M., I.A., I.B., G.V., S.R., C.I. au participat la încărcarea în diferite mijloace de transport a țigărilor provenind din containerele depozitate la Cobadin.
La 28 martie 1995, inculpatul C.N. a realizat aceleași activități vizând încă 2 containere ce conțineau câte 910 ambalaje din carton cu câte 50 baxuri țigări fiecare, iar la 29 martie 1995 containerele au fost încărcate pe autotrailere cu destinația punct vamal Negru Vodă, în supraveghere vamală fiind delegați inculpații I.M. și P.C. (ordin de serviciu nr. 177 din 29 martie 1995).
S-a urmat același traseu de parcurs, de această dată în Cobadin transportul fiind preluat de inculpații C.N. și S.V., vameșii rămânând în așteptare. După descărcarea țigărilor și depozitarea lor, autotrailerele s-au reîntors unde erau staționați vameșii, au fost preluate în supraveghere și însoțite la punctul vamal Negru-Vodă, aici fiind de serviciu, tot în tura de noapte, inculpatul R.D.V. S-a reținut că acesta, începând cu 28 martie 1995, era în concediu medical, însă, fiind contactat de coinculpatul S.V., s-a prezentat la serviciu pentru a realiza aceleași activități ca în cazul celorlalte containere.
Faptic containerele au urmat aceeași procedură ca în cazurile anterioare, s-au întocmit aceleași documente, acestea fiind utilizate de inculpatul C.N. pentru a obține deblocarea garanției constituită la Vama Sulina.
La biroul vamal din Republica Bulgaria, cele două mijloace de transport au fost înregistrate ca fiind "vehicule fără încărcătură" (adresa nr. 99.00.00.99 din 13 iunie 1995 a D.G.V. Republica Bulgaria).
Cantitatea de țigări a fost vândută, beneficiarii nefiind identificați și, de asemenea, nici actele contabilizate la SC B.S. SRL Constanța, și la încărcarea țigărilor astfel vândute spre diferiți cumpărători, au participat martori, ei declarând că marfa fusese descărcată la depozit în cursul serii de 29 martie 1995 în prezența unora dintre ei.
Ultimele două containere din lotul de 10, ambele conținând câte 910 ambalaje din carton a câte 50 baxuri țigări BT necartont, au fost încărcate la 31 martie 1995 pentru destinația Tulcea.
La 1 aprilie 1995, la Tulcea, containerele au fost încărcate pe autotrailerele bulgărești și preluate pentru însoțire și supraveghere de R.L., T.C., V.A., referenți în D.S.C.V. - Brigada Constanța.
Pe traseul spre Negru-Vodă, transportul a fost oprit în zona localității Poarta Albă, întrucât existau suspiciuni privind destinația încărcăturii, controlul fiind realizat de cadre ale B.C.C.O. din I.P.T. Constanța.
Schimbarea vameșilor însărcinați cu supravegherea a avut loc întrucât inculpații I.M. și P.C. conveniseră să nu mai continue activitatea infracțională în modalitatea descrisă, sens în care autoturismul folosit l-au dus la reparat. Inculpatul R.D.V. nu era planificat să efectueze de serviciu în tura în care transportul celor două containere urma să ajungă la Negru-Vodă.
în ce-l privește pe inculpatul D.I., acesta, asociat și administrator unic al SC J.G.I. SRL, la 17 și 18 martie 1995 a intrat în posesia cantității de 1.200 baxuri țigări BT de la SC B.S. SRL Constanța, pe care nu a înregistrat-o în evidență contabilă, în acest mod sustrăgându-se de la plata sumei de 31.237.460 lei taxe și impozite convenite statului.
Facturile întocmite de firma furnizoare și care au însoțit 3 transporturi țigări au fost predate inculpatului de către martorul S.I., conducător auto al vehiculului cu care marfa a fost livrată.
Situația de fapt reținută de instanță, a fost relevată prin coroborarea materialului probator administrat în faza urmăririi penale și în cea a judecății, sens în care sunt de subliniat declarațiile martorilor N.N.D. și G.T.M., cetățeni bulgari, șoferi privatizați care au pilotat cele două autotrenuri pe care au fost încărcate cele 10 containere cu țigări, atât pe teritoriul românesc cât și pe cel bulgăresc. Declarațiile celor doi martori au fost menținute de aceștia și la confruntarea cu inculpații, în prezența avocaților aleși. Totodată, declarațiile se coroborează cu înscrisurile eliberate de vama bulgărească, declarațiile vameșilor bulgari și actele oficiale emanate de instanța care a efectuat comisia rogatorie, respectiv Judecătoria raionului D.
în ce privește neînregistrarea, de către inculpatul D.I., a celor 1200 baxuri cu țigări BT, astfel sustrăgându-se de la plata taxelor și impozitelor, fapta a fost probată cu declarația lui S.I. care, în zilele de 17 și 18 martie 1995, a predat facturile ce au însoțit trei transporturi de țigări, el fiind conducătorul auto al autocamionetei marca Mercedes închiriată de A.G. inculpatului, tocmai pentru transportul țigărilor.
împotriva sentinței, au declarat apeluri inculpații R.D.V., I.N., D.I., C.A., T.D., I.M.I., V.I., P.C., C.N. și S.V., motivul invocat fiind nelegalitatea și netemeinicia hotărârii, respectiv nevinovăția lor, sens în care au solicitat achitarea sau trimiterea cauzei spre rejudecare.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 869 din 16 noiembrie 2004, a admis apelurile declarate de inculpați, a desființat în parte hotărârea apelată și în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică în ce-l privește pe inculpatul V.I., din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 72 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 39/1978, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), și a art. 75 lit. a) din același cod, în aceeași infracțiune, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 72 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 30/1978, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare.
în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, cu aplicarea art. 82 din același cod.
Pe latură civilă, inculpații au fost au fost obligați, în solidar, să plătească suma de 885.950.218 lei către partea civilă D.R.V. Constanța, din acestea inculpatul V.I. până la concurența sumei de 291.787.232 lei, iar inculpatul I.M., până la concurența sumei de 594.162.986 lei, la acestea adăugându-se dobânzile și penalitățile legale.
Totodată, s-a înlăturat obligarea inculpatului C.N. de la plata sumei de 885.950.218 lei către D.R.F.P. Constanța.
Instanța de apel, în pronunțarea hotărârii, a reținut că probatorul administrat în ambele faze ale procesului penal, a conturat, fără dubiu, situația de fapt și, implicit, a stabilit vinovăția inculpaților.
în acest sens, s-a reținut că apărările inculpaților formulate în ideea nevinovăției lor nu au fost susținute de probe, dimpotrivă, procesele-verbale încheiate de organele de poliție, declarațiile martorilor, actele emanate de la autoritățile vamale, planșele foto și, în parte, recunoașterile inculpaților au confirmat vinovăția lor.
împotriva deciziei instanței de apel, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și toți inculpații.
Recursul declarat de parchet a fost motivat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 171 C. proc. pen., respectiv prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii prin obligarea inculpaților D.I. și R.D.V. la plata de despăgubiri civile către partea civilă D.R.V. Constanța.
Inculpații C.A. și I.N. și-au motivat recursurile pe cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 C. proc. pen., în opinia lor, în cauză s-a comis o eroare gravă de fapt, ei nesăvârșind nici o faptă de natură penală.
Același motiv de casare a fost invocat și de inculpatul C.N., acesta, în subsidiar, arătând că infracțiunea de contrabandă a fost dezincriminată la apariția Legii nr. 141/2997.
Inculpatul T.D. și-a motivat recursul pe cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 C. proc. pen., în cauză participarea sa rezumându-se la a însoți, ca ghid, transporturile de țigări.
Inculpații V.I., P.C. și I.M. au criticat hotărârile pentru greșita lor condamnare odată ce nu au săvârșit nici o faptă penală sau chiar dacă se reține că, au avut o participare, nu au avut reprezentarea că actele lor prejudiciază în vreun mod, în acest din urmă caz impunându-se restituirea dosarului la procuror în vederea completării urmăririi penale.
Inculpatul S.V. și-a motivat recursul pe cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 C. proc. pen. și pct. 9, în această din urmă situație susținându-se că hotărârea instanței de apel nu este motivată.
Inculpatul D.I. a criticat hotărârile pentru greșita stabilire a situației de fapt și greșita condamnare, faptele neavând caracter penal. în subsidiar, a susținut că fapta săvârșită ar fi infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 privind evaziunea fiscală, răspunderea sa penală fiind prescrisă.
Recursul declarat de inculpatul R.D.V. a fost motivat pe cazul de casare prevăzută de art. 3859pct. 18 C. proc. pen., în acest sens el susținând că se impune achitarea sa.
Recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de către inculpații D.I. și R.D.V. sunt fondate pentru considerentele ce se vor detalia.
Din verificarea lucrărilor cauzei, se constată că cei doi inculpați nu au fost trimiși în judecată și nici condamnați, pentru infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 72 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 30/1978.
Inculpatul D.I. a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 11 din Legea nr. 87/1994, iar inculpatul R.D.V., pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen.
în apel, potrivit dispozițiilor art. 372 alin. (1) C. proc. pen., instanța, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru partea care a declarat apel.
Raportând la cauză cele de mai sus, neprocedând în sensul dispozițiilor legale menționate, instanța de apel, în mod greșit, a decis obligarea celor doi inculpați la plata sumei de 885.950.218 lei despăgubiri civile către partea civilă D.R.V. Constanța.
Sub aspectul menționat, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de către inculpații D.I. și R.D.V. fiind fondate, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) din C. proc. pen., vor fi admise.
Recursurile declarate de inculpații C.A., C.N., I.N., T.D., V.I., P.C., I.M.I., S.V. sunt nefondate.
Sunt, de asemenea, nefondate, în afara cazului de casare formulat în recursul parchetului, motivele de recurs invocate de inculpații D.I. și R.D.V.
Din verificarea lucrărilor cauzei atât în raport de criticile formulate de recurenți cât și din oficiu, se reține că probatoriul administrat a conturat situația de fapt și, implicit, vinovăția inculpaților.
Faptele reținute în sarcina inculpaților sunt probate, în materialitatea lor, prin coroborarea mijloacelor de probă de la urmărirea penală și din cercetarea judecătorească.
Martorii N.N.D. și G.T.M., cetățeni bulgari, conducătorii auto care au pilotat cele două autotrenuri pe care au fost încărcate cele 10 containere cu țigări, ce au parcurs teritoriul românesc și bulgar, au dat declarații la organele de poliție și la procuror, în datele de 2 aprilie 1995 și 6 aprilie 1995, declarațiile lor, fiind traduse în limba română, ei relatând că transporturile efectuate la 20 martie, 24 martie și 28 martie (6 containere), nu au ajuns în Bulgaria, țigările fiind descărcate, pe timp de noapte, într-o localitate rurală din România.
în fața instanței judecătorești bulgare competente, audiați prin comisie rogatorie, martorii au menținut declarațiile date procurorului român.
De asemenea, acești martori, și-au menținut declarațiile și la confruntarea cu inculpații, aceștia fiind asistați de avocați aleși.
De asemenea, declarațiile celor doi se coroborează cu înscrisurile emanate de la vama bulgărească, cu declarațiile vameșilor bulgari și cu dovezile oficiale depuse de instanța judecătorească care a efectuat comisia rogatorie.
înscrisul utilizat de inculpați, susținut a fi fost eliberat de V.K., act fără dată și număr de înregistrare, precum și declarația extrajudiciară luată conducătorului auto bulgar G.T.M. din care rezultă că la poliția și procurorul din România a fost amenințat, au fost înlăturate ca probe dovedindu-se că verificările efectuate pentru perioada 21 martie 1995 - 31 decembrie 1998 la punctele de trecere Cardanu, Iavcovă și Dobrici, nu au evidențiat duplicatul înscrisului, iar martorul a recunoscut realitatea declarațiilor date la 2 și 6 aprilie 1995, precum și la Judecătoria Raion Plovdiv.
Faptul că țigările din transporturile individualizate mai sus, nu au ajuns în Bulgaria, a fost probat și prin procesele-verbale de constatare încheiate la 2 aprilie, 5 aprilie și 11 aprilie 1995, prin planșe foto, declarații de martori, persoane care au descărcat țigările sau au încărcat marfa în alte mijloace de transport pentru a fi comercializată.
Din probe, în ce privește participarea inculpaților la săvârșirea faptelor se reține că inculpații V.I., P.C., I.M.I., referenți vamali, nominalizați prin ordin de serviciu să asigure supravegherea vamală a transporturilor, precum și R.D.V., lucrător vamal, au fost solicitați de inculpații C.N., T.D. și S.V., ei stabilind modul de desfășurare a activității infracționale, aceștia din urmă fiind prezenți la descărcarea și depozitarea țigărilor în magazia închiriată în comuna Cobadin, ei fiind recunoscuți și cu ocazia prezentării planșelor foto.
Totodată, la 5 aprilie 1995, cercetarea la fața locului realizată în magazia din Cobadin, a evidențiat existența unor ambalaje tip bax, parțial deteriorate, pe suprafața acestora identificându-se etichete de țigări marca BT cu inscripții în limbă slavă și un pachet, gol, de țigări BT necartonat, export Bulgaria, organele de poliție fiind conduse, acolo, de conducătorii auto bulgari.
în ce privește neînregistrarea, de către inculpatul D.I., în evidența contabilă a firmei G.G.I. SRL, a 1200 baxuri țigări BT, el sustrăgându-se astfel de la plata sumelor cuvenite bugetului, martorii A.G. și S.I. au declarat că, la 17 și 18 martie 1995, această cantitate a fost adusă în București din dispoziția inculpatului, acestuia predându-i-se facturile însoțitoare el fiind și cel care a închiriat mijloacele de transport.
în ce privește încadrarea juridică a faptelor, se rețin următoarele:
Inculpatul C.N., în cursul lunii martie 1995, a sustras de la regimul vamal, prin folosirea de documente vamale false, cantitatea de 5430 baxuri țigări BT, fapta sa întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 72 lit. a) din Legea nr. 30/1978, valoarea taxelor vamale fiind, la acea dată, 885.950.218 lei.
Faptele aceluiași inculpat, care, în calitate de declarant vamal, la 20, 24 și 28 martie 1995, a determinat, cu intenție, funcționarii vamali, să ateste necorespunzător realității, constituie infracțiunea de participație improprie la instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 25, raportat la art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.
Fapta inculpatului, de a folosi declarațiile vamale de tranzit extern, acestea atestând neadevărat realizarea tranzitării mărfii, astfel el obținând restituirea sumelor depuse cu titlu de garanție, constituie infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.
Fapta inculpatului T.D., care, în baza înțelegerii prealabile cu inculpatul C.N., l-a ajutat la sustragerea de la plata taxelor vamale, constituie complicitate la infracțiunea prevăzută de art. 72 lit. a) din Legea nr. 30/1978, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Fapta inculpatului R.D.V., de a accepta foloase ce nu i se cuveneau, promise de coinculpatul S.V. pentru a nu-și îndeplini îndatoririle de lucrător vamal, constituie infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen.
Fapta aceluiași inculpat, funcționar, de a întocmi declarația vamală de tranzit extern, înscris oficial, în care a înscris și atestat împrejurări necorespunzătoare adevărului, realizează conținutul infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.
Folosirea acestora, în mod repetat, în vederea producerii de consecințe juridice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.
Fapta inculpatului D.I., administrator unic al SC G.I. SRL, de a nu înregistra în contabilitatea firmei, 1200 baxuri țigări BT necartonat, astfel sustrăgându-se de la plata sumei de 31.237.460 lei impozite și taxe, constituie infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 11 din Legea nr. 87/1994.
Fapta inculpatului S.V. de a promite coinculpatului R.D.V., lucrător vamal, foloase materiale pentru ca acesta din urmă să nu-și îndeplinească îndatoririle de serviciu, constituie infracțiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 C. pen.
Fapta aceluiași inculpat, de a înlesni coinculpatului C.N., sustragerea de la regimul vamal, a 5430 baxuri țigări BT, constituie infracțiunea de complicitate la contrabandă, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 72 lit. a) din Legea nr. 30/1978.
Fapta inculpatului V.I. care, în executarea unei rezoluții infracționale unice la 21 martie 1995, a înlesnit coinculpatului C.N., sustragerea de la plata taxelor vamale în sumă de 291.787.232 lei pentru 1790 baxuri țigări, introduse în țară prin folosirea de documente vamale false, este complicitate la infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 72 lit. a) din Legea nr. 30/1978.
Fapta inculpatului P.C., referent vamal, de a înlesni, repetat, coinculpatului C.N., sustragerea de la plata taxelor vamale în sumă de 885.950.218 pentru 5430 baxuri țigări, constituie complicitate la infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 72 lit. a) din Legea nr. 30/1978.
Fapta inculpatului I.M.I., de asemene referent vamal, săvârșită în aceleași modalități, constituie complicitate la aceeași infracțiune, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 72 lit. a) din Legea nr. 30/1978, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Fapta inculpatului C.A. de a-l ajuta pe coinculpatul C.N., să se sustragă de la plata taxelor vamale prin folosirea de documente vamale false, constituie complicitate la infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 72 lit. a) din Legea nr. 30/1978, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Fapta inculpatului I.N., comerciant, de a-l ajuta pe coinculpatul C.N., să se sustragă de la plata taxelor vamale prin folosirea de documente vamale false, constituie complicitate la infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 72 lit. a) din Legea nr. 30/1978, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Privind prescripția răspunderii penale, corect, instanțele au reținut că pentru o parte dintre infracțiuni, sunt aplicabile dispozițiile art. 124 C. pen.
Potrivit acestui text de lege, prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut de art. 122 din același cod, este depășit cu încă jumătate.
în cauză, faptele reținute au fost săvârșite în luna martie 1995, de la această dată curgând termenele prevăzute de art. 122 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 124 C. pen.
Ca atare, termenul de prescripție specială, acela de 7 ani și 6 luni s-a împlinit pentru instigare la fals intelectual, uz de fals reținute în sarcina inculpatului C.N., pentru fals intelectual și uz de fals, reținute privindu-l pe inculpatul R.D.V. și pentru dare de mită, reținută în ce-l privește de inculpatul S.V.
în ce privește motivul de recurs vizând inexistența infracțiunii de contrabandă sau complicitate la aceasta, deoarece faptele ar constitui contravenție odată ce, potrivit Legii nr. 84/1992 Z.L. Sulina avea regim de Zonă liberă, este de reținut că potrivit dispozițiilor art. 72 lit. a) din Legea nr. 30/1978 .. trecerea bunurilor prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau prin folosirea de documente vamale false .. dacă valoarea bunurilor depășește 3.000 lei constituie infracțiune. Totodată, Z.L. Sulina face parte din teritoriul statului român.
Conform art. 26 din O.G. nr. 26/1993 constituie contravenție depunerea de declarații vamale sau de documente însoțitoare conținând date nereale privind felul, cantitatea, originea și valoarea mărfurilor.
Totodată, susținerea inculpaților că de la data săvârșirii faptelor, respectiv luna martie 1995, a intervenit Legea nr. 141/1997, este de observat că legea nouă conține o continuitate de încriminare, art. 178 fiind identic cu art. 72 lit. a) din Legea nr. 30/1978, aceasta fiind însă mai favorabilă, sub aspectul sancțiunii.
Privind motivul de recurs susținut pentru rejudecarea cauzei nici acesta nu este fondat, nefiind îndeplinită nici una din cerințele prevăzute de art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen.
Motivul de recurs susținut de apărarea inculpatului S.V. referitor la soluționarea diferită, de către Ministerul Public, a dosarului nr. 992/P/1995 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București în cauza privindu-i pe lt. col. D.M. și angajatul civil P.A., în aceasta dându-se rezoluția din 30 iunie 1995 de neîncepere a urmăririi penale, este de observat că excede competenței instanței, potrivit art. 317 C. proc. pen., judecata mărginindu-se la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare.
în consecință, recursurile declarate de inculpați nefiind fondate, în conformitate cu dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.
în baza dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., recurenții inculpați au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6578/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6575/2005. Penal → |
|---|
