ICCJ. Decizia nr. 6581/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 847 din 14 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul București, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul L.A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în temeiul art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 5 ani.
S-a menținut starea de arest a inculpatului, în baza art. 350 C. proc. pen., iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), i s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul executat preventiv, începând cu data de 31 martie 2005.
în conformitate cu art. 17 alin. (2) din Legea 143/2000, s-a confiscat de la inculpat suma de 150.000 lei, obținută în urma vânzării drogurilor.
S-a constatat că cele 3 doze de heroină s-au consumat în cadrul analizelor de laborator.
A fost obligat inculpatul să plătească către stat suma de 4.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență următoarea situație de fapt.
La data de 31 martie 2005, numita C.V. s-a prezentat la B.C.C.O.A.B., din cadrul I.P.G. al Poliției Române și a adus la cunoștință faptul că, este consumatoare de heroină, pe care și-o procură de la o persoană cu numele de S., contra sumei de 250.000 lei doza.
A doua zi, denunțătoarea s-a prezentat la procuror și a formulat un denunț, prin care aducea la cunoștință aceleași aspecte, arătând în plus că dorește să colaboreze în vederea prinderii în flagrant a persoanei indicate cu numele de S.
Urmare a acestei stări de fapt, organele de poliție au înseriat suma de 1.000.000 lei și au pus-o la dispoziția denunțătoarei, astfel că, aceasta s-a deplasat la domiciliul numitului S., identificat ca fiind inculpatul L.A., pe care l-a contactat, pentru ca după circa 40 de minute, inculpatul, în urma unei deplasări cu autoturismul, i-a adus acesteia 4 doze de heroină.
Organele de poliție l-au reținut pe inculpat și identificat, iar în urma percheziției s-a găsit asupra sa suma de 1.000.000 lei, iar bagnotele prezentau aceleași serii ca cele trecute în procesul verbal întocmit de organele de cercetare penală.
S-a întocmit un raport de constatare tehnico-științifică, în faza de urmărire penală, care a stabilit că dozele prezentate de denunțătoare și primite de la inculpat, conțin heroină, cofeină și constituie droguri de mare risc, potrivit tabelului anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000.
în contextul situației de fapt expusă și reținută, s-a apreciat că activitatea materială desfășurată de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Având în vedere conduita bună a inculpatului până la comiterea infracțiunii, că a recunoscut săvârșirea faptei pe tot parcursul desfășurării procesului penal, arătând în declarațiile sale că dozele de heroină pe care le comercializa și le procura de la o persoană cu numele de T., că nu are antecedente penale, s-a apreciat că sunt incidente în cauză prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., vizând circumstanțele atenuante personale.
Prin urmare, în baza textelor de lege menționate, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, prin privare de libertate.
La individualizarea și aplicarea pedepsei, s-a arătat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că, o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu executarea în regim privativ de libertate, este de natură să ducă la reeducarea acestuia.
Apreciind că, în cauză nu au încetat cauzele și temeiurile care au dus la arestarea inculpatului și că în plus s-a reținut vinovăția în comiterea infracțiunii și fiind condamnat, în temeiul art. 350 C. proc. pen., a fost menținută sarea de arest, iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), i s-a dedus din pedeapsa aplicată, timpul executat preventiv.
Potrivit art. 362 și art. 363 C. proc. pen., sentința a fost atacată cu apel de către inculpat, care a formulat un singur motiv și acesta vizează greșita individualizare a pedepsei, ca fiind mare, în raport de cantitatea de droguri comercializată, suma de bani obținută și datele sale personale.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a examinat apelul declarat de inculpat, în raport de motivul invocat, de actele și lucrările dosarului, de sentința pronunțată în cauză, cum și din oficiu, potrivit art. 371 C. proc. pen. și prin decizia penală nr. 666/ A din 06 septembrie 2005, a respins apelul, ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
în considerentele deciziei s-a motivat că, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, nu numai din punct de vedere a reținerii corecte a situației de fapt, a încadrării juridice, a vinovăției inculpatului, dar și din punct de vedere a duratei pedepsei aplicate, fiind avute în vedere toate criteriile de la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), inclusiv circumstanțele atenuante personale, astfel că, nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepsei sub durata de 3 ani închisoare.
în conformitate cu art. 3853C. proc. pen., decizia și sentința au fost atacate cu recurs de către inculpat, care prin apărător, a invocat critici legate de faptul că greșit a fost încadrată activitatea inculpatului în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în loc de art. 4 din sus-menționata lege, că pedeapsa aplicată este mare, deși în cauză, i s-au aplicat circumstanțe atenuante personale cărora nu li s-au dat eficiența cuvenită, iar în raport de datele personale sunt temeiuri că scopul pedepsei poate fi atins și prin modalitatea înscrisă la art. 81 C. pen.
Prin urmare, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și sentinței și rejudecând, să fie schimbată încadrarea juridică a faptei, reducerea pedepsei către minimul prevăzut de lege, iar ca modalitate de executare, suspendarea condiționată a executării.
Motivele invocate constituie cazuri de casare, în sensul pct. 14 și 17 de la art. 3859C. proc. pen.
Examinând recursul declarat, în raport de motivele invocate, de actele și dovezile de la dosar, de decizia și sentința pronunțate în cauză, se constată că recursul de față este fondat, însă pentru alte considerente decât criticile invocate.
Referitor la primul motiv de recurs constând în aceea că greșit a fost încadrată fapta sa, în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în loc de art. 4 din aceeași lege, se constată că este neîntemeiat.
Din materialul probator existent la dosar, inclusiv declarațiile inculpatului date în faza de urmărire penală în prezența avocatului, inclusiv cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, cum și în faza de judecată, acesta a recunoscut că a cumpărat droguri și le-a revândut pentru a-și procura bani, în vederea cumpărării drogurilor sale necesare consumului propriu.
Așa fiind, inculpatul nu este consumator de droguri așa cum pretinde apărătorul în critica sa, ci traficant, în sensul Legii nr. 143/2000, deoarece le comercializa și obținea diferite sume de bani, pe care le folosea pentru diferite nevoi, cât și pentru cumpărarea acestora în vederea consumului propriu.
în ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, vizând greșita individualizare a pedepsei, constând în aceea că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată de către instanța de fond și menținută de către instanța de apel, este mare, se constată că este neîntemeiat.
în cauză, s-a făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei, fiind avute în vedere toate criteriile de individualizare înscrise la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare atât cu privire la gradul de pericol social mărit al faptei comise, limitele de pedeapsă prevăzute de lege și care sunt cuprinse între 10 ani închisoare - 20 de ani închisoare, dar și datele personale ale acestuia, în sensul că este infractor primar, a recunoscut și regretat comiterea infracțiunii și este la primul contact cu legea penală.
Prin urmare, în cauză, s-a făcut o justă individualizare a pedepsei și li s-au dat eficiența cuvenită circumstanțelor atenuante personale când inculpatului recurent i s-a aplicat o pedeapsă de numai 3 ani închisoare, în condițiile în care limita minimă este de 10 ani, iar maximul prevăzut de lege este de 20 ani de închisoare.
Și cel de-al treilea motiv de recurs invocat de către apărător și însușit de inculpat, constând în aceea că nu se justifică aplicarea unei pedepsei cu executarea în regim privativ de libertate, în loc de suspendarea condiționată a executării pedepsei, întrucât sunt temeiuri că scopul pedepsei poate fi atins prin această modalitate, se constată că este dea asemenea, neîntemeiat.
Potrivit art. 81 alin. (1) pct. 3 C. proc. pen., suspendarea condiționată a pedepsei nu poate fi dispusă în cadrul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani.
Cum limita maximă de pedeapsă pentru infracțiunea comisă de către recurent este de 20 ani închisoare, se constată că această critică este formală, în raport de norma juridică imperativă, potrivit căreia pentru infracțiuni de natura celei săvârșite, nu se pot aplica prevederile art. 81 C. pen.
Ca atare, se constată că nici una dintre criticile aduse deciziei nu sunt întemeiate și în consecință se vor înlătura.
Totuși, având în vedere că inculpatului-recurent i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani, durată care este exagerată în raport de pedeapsa principală pe care urmează să o execute, de 3 ani închisoare, se vor modifica conținutul hotărârilor, în sensul că se va reduce aceasta la 2 ani.
în consecință, se va admite recursul declarat de inculpat, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se vor casa decizia și sentința, numai cu privire la reducerea duratei pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Se va deduce din pedeapsa aplicată timpul executat preventiv de la 31 martie 2005, la 22 noiembrie 2005.
Au fost văzute și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6580/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6583/2005. Penal → |
|---|
