ICCJ. Decizia nr. 6580/2005. Penal
| Comentarii |
|
Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 832 din 20 iunie 2005, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și în baza acestor din urmă texte de lege și cu aplicarea art. 74 lit. a) și a art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul P.V., la 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
A aplicat art. 71 și art. 64 din același cod.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a computat prevenția inculpatului de la 20 august 2004 până la 20 iunie 2005, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a acestuia.
A constatat consumată în procesul analizelor de laborator cantitatea de 0,27 grame heroină.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 6.200.000 lei, cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul de avocat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Hotărând astfel, prima instanță a reținut că, în data de 18 august 2004, martorii I.G. și U.N. au formulat două denunțuri cu privire la faptul că martorul S.M., zis M. se ocupă cu vânzarea de droguri prin intermediul martorului I.A.
în acest context lucrătorii de poliție au procedat la capcanarea criminalistică a sumei de 2.000.000 lei, pe care au înmânat-o martorului I.A., care a acceptat să colaboreze cu lucrătorii de poliție, în vederea realizării unui flagrant.
în noaptea de 19 august 2004, martorul I.A., având asupra sa suma primită de la organele de poliție, s-a întâlnit cu S.M. care era împreună cu inculpatul și i-a solicitat 10 doze de heroină.
întrucât S.M. nu avea droguri asupra sa, inculpatul i-a vândut martorului I.A. 10 doze de heroină în schimbul sumei de 2.000.000 lei.
Suma obținută din vânzarea drogurilor a fost găsită de organele de poliție asupra inculpatului.
împotriva sentinței penale a declarat apel inculpatul P.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că nu se ocupa cu traficul de substanțe stupefiante, ci era doar consumator, motiv pentru care în principal, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, în art. 4 din Legea nr. 143/2000, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei, în raport de circumstanțele personale.
Prin decizia penală nr. 618/ A din 9 august 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a respins apelul, ca nefondat, reținând că ".. întregul material probator administrat în cauză, constând în declarațiile martorilor audiați și procesele verbale întocmite cu ocazia organizării și prinderii în flagrant (banii înseriați fiind găsiți asupra inculpatului) infirmă susținerile nesincere ale inculpatului, în sensul că nu este el autorul infracțiunii.
Faptele comise de inculpat, în materialitatea lor, constând în vânzarea de droguri de mare risc, încadrarea juridică dată anterior este corectă și nu se impune schimbarea, în sensul solicitat de inculpatul apelant".
în ce privește individualizarea pedepsei, instanța de apel a arătat că în favoarea inculpatului au fost reținute circumstanțe atenuante, cărora li s-a acordat suficientă eficiență, aplicându-se inculpatului o pedeapsă mai mică cu 2 ani și 6 luni față de limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită și nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
împotriva deciziei penale, în termenul legal, a declarat recurs inculpatul P.V., care reiterând aceleași motive de nelegalitate și netemeinicie, analizate și de instanța de apel, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei, în infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, întrucât el nu este traficant de droguri ci numai consumator, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate, prin acordarea unei mai mari eficiențe juridice circumstanțelor sale personale.
Recursul declarat de inculpat este fondat numai în ce privește critica de netemeinicie referitoare la individualizarea pedepsei aplicate, urmând a fi admis, ca atare.
Critica formulată de recurentul inculpat sub aspectul greșitei sale condamnări pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, susținând că el este doar consumator și solicitarea acestuia de a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000, infracțiunea prevăzută de art. 4 din aceeași lege, se constată că nu este fondată.
în concordanță cu probele administrate, instanțele au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrând, în mod just, în dispozițiile legii infracțiunea săvârșită de către acesta.
Astfel, probele de la dosar, atestă, cum în mod corect au reținut și instanțele, de fond și de apel, că în noaptea de 19 august 2004, s-a organizat un flagrant, fiind folosit martorul I.A.
Acesta s-a întâlnit cu S.M. care era însoțit de inculpat solicitându-i 10 doze heroină, S.M. i-a spus că nu are droguri asupra sa și atunci cele 10 doze i-au fost vândute martorului de către inculpatul P.V., în schimbul sumei de 2.000.000 lei, sumă ce a fost găsită asupra inculpatului, toate aceste aspecte reieșind din declarațiile date în cursul urmăririi penale de către martorii audiați, probe ce se coroborează și cu procesul verbal de depistare, din care rezultă că pe mâinile inculpatului s-au găsit urme de praf galben fluorescent (cu care au fost capcanate bancnotele), nu și pe mâinile martorului S.M. și deci în mod corect, instanțele au înlăturat ca nesincere susținerile inculpatului în sensul că nu ar fi el autorul faptei pentru care a fost trimis în judecată, ci martorul care i-ar fi înmânat suma de 2.000.000 lei, pentru a o păstra până a doua zi.
Prin urmare, în raport de materialul probator de la dosar, Curtea constată că inculpatul recurent a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și nu aceea privind deținerea de droguri pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 din aceeași lege, în care acesta a solicitat să fie schimbată încadrarea juridică.
în ce privește critica de netemeinicie a individualizării pedepsei aplicate, formulată de recurentul inculpat, solicitând reducerea acesteia, se rețin următoarele:
în conformitate cu art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a Codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Potrivit art. 74 din același cod, anumite împrejurări, între care și conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii, pot constitui circumstanțe atenuante.
în cauza de față, la individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social și modalitatea concretă de săvârșire a faptei, precum și persoana inculpatului, care, deși a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal, este căsătorit, are doi copii minori și nu este cunoscut cu antecedente penale, având un comportament bun în familie și societate.
Aceste împrejurări, rezultate din probele administrate, deși, au fost reținut de instanță ca circumstanțe atenuante și a aplicat inculpatului o pedeapsă mai mică cu 2 ani și 6 luni față de limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, Curtea apreciază, că prin aplicarea dispozițiilor art. 76 C. pen., trebuia acordată o și mai mare eficiență juridică acestor circumstanțe atenuante și că o pedeapsă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului corespunde și scopului preventiv - educativ prevăzut de art. 52 din același cod.
Sub acest aspect recursul declarat de inculpatul P.V. urmează a fi admis, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., vor fi casate hotărârile atacate, numai cu privire la pedeapsa privativă de libertate aplicată inculpatului, care va fi modificată, în sensul că va fi redusă de la 7 ani și 6 luni închisoare, la 5 ani închisoare și se va deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive de la 20 august 2004, la 22 noiembrie 2005.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, s-a plătit din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6808/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6581/2005. Penal → |
|---|
