ICCJ. Decizia nr. 6871/2005. Penal
| Comentarii |
|
Tribunalul Iași, prin sentința penală nr. 290 din 14 aprilie 2004, a hotărât condamnarea inculpaților:
1. T.M., la pedepsele de:
- 25 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174,art. 175 lit. i), art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea prevăzută de art. 174 și art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
- 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a constatat că cele două infracțiuni sunt în concurs real, conform art. 33 lit. a) C. pen., cu infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat, la pedeapsa de 4 ani închisoare prin sentința penală nr. 4150 din 30 septembrie 2003 a Judecătoriei Iași.
în baza art. 36 alin. (1), art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele trei pedepse în pedeapsa de 25 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare.
în baza art. 61 alin. (1) și (2) C. pen., s-a revocat restul de 350 zile din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2106/2002 a Judecătoriei Iași, ce a fost contopită cu pedeapsa de 26 ani închisoare și sporită cu 8 luni închisoare.
în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 și art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul grațierii condiționate și a suspendării condiționate a pedepsei de un an și 4 luni închisoare stabilită de Judecătoria Iași prin sentința penală nr. 5776 din 19 decembrie 2000, urmând ca inculpatul să o execute prin cumul aritmetic.
Total pedeapsă de executat: 28 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen.
în baza art. 350 C. pen., s-a menținut starea de arest, iar în baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 3 ianuarie 2003 ora 22,00 până la zi.
2. G.T., la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen.
S-a constatat că inculpatul a săvârșit această infracțiune în concurs real conform art. 33 lit. a) cu infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen., pentru care a fost condamnat de Judecătoria Iași, prin sentința penală nr. 4150 din 30 mai 2003, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
în baza art. 33 lit. a), art. 36 alin. (1) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele în 3 ani și 6 luni sporită cu 6 luni, total pedeapsă 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen.
S-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv de la 13 martie 2003 la zi.
S-a dispus retragerea mandatului de executare a pedepsei emis în baza sentinței penale nr. 4150/2003 a Judecătoriei Iași.
în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul T.M. a unui levier (rangă metalică) din oțel beton - striat, cu o lungime de 64 cm și diametrul 20 mm ce are unul dintre capete ascuțit, iar celălalt capăt boțit și curbat, aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului Iași.
în baza art. 357 alin. (2) lit. e), raportat la art. 169 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus eliberarea și restituirea sumei de 4.320.000 lei ridicată de la inculpatul T.M. și consemnarea la C.E.C. Iași cu recipisa nr. 1/213 din 36 ianuarie 01 seria S nr. 215 din 10 octombrie 2003 către partea civilă SC D. SRL Iași.
în baza art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a obligat inculpații, în solidar, să plătească părții civile SC D. SRL Iași suma de 20.186.000 lei, prejudiciu nerecuperat.
A respins cererea de daune morale formulată de SC D. SRL Iași.
A respins cererea formulată de părțile civile B.A.G. și B.A.D., prin reprezentant legal B.M., toate cu domiciliul în Iași, privind obligarea inculpatului T.M. la plata unei pensii lunare.
S-a constatat că partea vătămată B.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a luat act că C.A.S. Iași și martorii - cumpărători de bună-credință, V.M., V.G. și P.L.V., nu au formulat pretenții civile.
A obligat inculpatul T.M. la 50 milioane lei cheltuieli judiciare către stat din care 400.000 lei onorariu avocat și inculpatul G.T. la 10 milioane lei din care 800.000 lei onorariu apărător.
Hotărând în sensul celor de mai sus, instanța a reținut următoarele:
Inculpatul T.M. este multirecidivist, fiind condamnat de șapte ori, prin hotărâri definitive, pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului. La data de 11 octombrie 2002 a fost liberat condiționat din executarea unei pedepse rezultante de 3 ani, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 350 zile închisoare.
Inculpatul G.T. este cunoscut, de asemenea, cu antecedente penale, fiind condamnat prin trei hotărâri definitive pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului (din care, prin două hotărâri, pentru fapte comise în timpul minorității).
După liberarea sa condiționată, inculpatul T.M. l-a cunoscut pe inculpatul G.T. în a doua jumătate a lunii octombrie 2002, inculpatul T.M. a cunoscut-o pe F.N., care a devenit concubina sa. Inițial, după liberare, inculpatul T.M. a locuit pentru scurte perioade de timp la tatăl său și apoi la o mătușă. Apoi, după ce a cunoscut-o pe concubina sa, inculpatul T.M. a locuit o scurtă perioadă în garsoniera numitei P.S. (cea prin intermediul căreia își cunoscuse concubina), garsonieră în care a mai locuit și G.T., concubina sa Z.L. și fetița acestora, M., în vârstă de un an.
în a doua jumătate a lunii noiembrie 2002, inculpații T.M. și G.T. au închiriat un apartament în cartierul Cantemir din Iași. Ei au plătit în avans suma de 600 dolari S.U.A., pentru șase luni, majoritatea banilor fiind dați de inculpatul T.M. în apartament s-au mutat inculpații și concubinele lor, fiecare pereche locuind în câte o cameră.
Inculpații nu realizau venituri licite. Astfel, atât banii necesari plății chiriei, cât și asigurării traiului zilnic, proveneau din valorificarea bunurilor obținute prin furturi. Acest lucru rezultă din declarațiile concubinelor celor doi inculpați, ale inculpatului G.T. și, mai ales, din sentința penală nr. 4150 din 30 septembrie 2003 a Judecătoriei Iași. Din această sentință rezultă că cei doi inculpați au săvârșit, la datele de 5 noiembrie 2002 și 24 decembrie 2002, șapte acte de sustragere de bunuri din autoturisme, cauzând un prejudiciu total de circa 170.000.000 lei. Pentru aceste fapte, inculpații au fost condamnați în mod definitiv.
în seara zilei de duminică, 29 decembrie 2002, în jurul orelor 19,00, inculpații s-au hotărât să sustragă bunuri din magazine, inițiativa aparținând inculpatului T.M. în acest sens, față cu concubinele lor, din debaraua apartamentului în care locuiau, au luat o geantă de voiaj. Inculpatul T.M. a intenționat să ia și o bâtă de base-ball, însă s-a răzgândit și a luat o rangă metalică, din oțel-beton striat, cu o lungime de 64 cm și diametrul de 22 cm, pe care a pus-o în geanta de voiaj. Geanta a fost cărată de inculpatul G.T.
Ambii inculpați purtau pantaloni din material textil și geacă din piele, ambele de culoare închisă, spre negru. Inculpatul T.M. avea asupra sa petarde pentru sărbătorile de iarnă.
Cei doi inculpați, astfel înarmați, au plecat în zona Podu-Roș pentru a sparge o tonetă. întrucât inculpatul G.T. s-a opus, motivând că toneta este situată într-o zonă vizibilă, inculpații s-au deplasat pe Splai Bahlui, până la Complexul Comercial A.I. După mai multe tatonări și la insistențele inculpatului T.M., ei au căzut de acord să spargă sistemul de închidere a unui magazin situat într-o zonă mai retrasă. De menționat că, în timp ce inculpații tatonau terenul, au fost observați de martorul V.F., care a venit în zonă cu scopul de a cumpăra un pachet de țigări de la unul din magazine.
El a arătat că, în fața unuia dintre magazine, se aflau doi tineri, dintre care unul avea pe umăr o geantă de voiaj. Martorul nu a putut observa fizionomia fețelor celor doi tineri, însă a reținut o serie de elemente care corespund caracteristicilor inculpaților.
Astfel, el a observat că unul dintre tineri era îmbrăcat cu o geacă de piele neagră, pantaloni de culoare închisă, cu o înălțime de circa 1,75 - 1,80 m, cu părul închis la culoare și pieptănat pe spate, elemente ce corespund, în mare, inculpatului T.M. După ce au luat hotărârea de a sparge respectivul magazin (care ulterior s-a dovedit că aparținea SC D. SRL), inculpatul G.T. s-a deplasat mai înspre stradă, pentru a asigura paza iar pentru a camufla acțiunile inculpatului T.M., care lovea sistemul de închidere cu ranga, a început să arunce cu petarde.
Inculpatul T.M. "s-a chinuit" o perioadă semnificativă de timp până a deschis ușa de acces în magazin, aceasta fiind prevăzută cu două lacăte, ce erau acoperite cu o cutie metalică tip antifurt, de formă paralelipipedică. După ce a deschis ușa, inculpatul T.M. a aruncat cutia antifurt pe acoperișul magazinului.
Este de precizat că, după distrugerea sistemului de asigurare, întrucât ușa tot nu se deschidea, T.M. a spart pe o porțiune mică geamul de la aceasta, a introdus mâna prin spațiul astfel creat și a tras zăvorul aflat pe interior (magazinul SC D. SRL avea 3 uși de acces).
Apoi, ambii inculpați au pătruns în magazin unde T.M., după ce a stins lumina din prima încăpere unde intrau clienții, a spart cu ranga o lampă-neon din încăperea depozit, pentru a nu fi văzuți în timp ce acționau.
în interiorul magazinului, inculpatul T.M. i-a spus inculpatului G.T. să nu pună mâna pe nimic, el având pe mâini o pereche de mănuși din piele, dar și pentru că "știa el mai bine ce să ia". Inculpatul G.T., potrivit propriilor susțineri, nu avea asupra sa ambele mănuși.
Inculpatul T.M. este cel care a pus în geanta de rafie, cu care veniseră, precum și într-un sac și alte genți găsite la fața locului, mai multe bunuri. Astfel, într-un sac de rafie a pus mai multe cartușe de țigări, de diferite sortimente, de exemplu: LM, WINSTON, MALBORO, KENT, PALL-MALL, WINCESTER etc.
într-o geantă de culoare neagră inculpații au pus băuturi alcoolice, mai multe sticle de votcă, de lichior și de gin, de diferite sortimente, precum și sticle de suc.
într-o geantă de culoare verde inculpații au pus detergenți (pungi de Ariel de 3 și 6 kg, de Tide, etc.) de rufe și de vase, săpun de diverse mărci, deodorante, mai multe pachete de absorbante, balsam de rufe, pastă de dinți și periuțe de dinți, casete audio SONY, neînregistrate, înălbitori, baterii, gumă de mestecat, jucării pentru copii și alte bunuri, în diferite cantități.
în alte două sacoșe inculpații au pus: dulciuri (bomboane de ciocolată la bucată și la cutie, de diferite mărci), cafea Elite și Jacobs, două pachete de cafea vrac, loțiuni după ras, spray-uri, deodorante, șampon.
Bunurile puse în sacul de rafie, în cele două genți și în cele două sacoșe au fost enumerate exemplificativ.
Totodată, din sertarul unui dulap din prima încăpere (respectiv din sala de vânzare), inculpații au sustras suma de 3.328.500 lei, în bancnote și monedă divizionară, pe care i-au pus într-o sacoșă.
Este de menționat că, în timp ce inculpații au răvășit bunurile în încăperea-depozit, au scăpat o sticlă de gin, care s-a spart.
Ambii inculpați au scos apoi sacul și gențile cu bunurile sustrase din magazinul aparținând SC D. SRL Iași și le-a transportat în apropiere, în niște boscheți. Inculpatul G.T. a mers până în zona Podu-Roș, unde a luat un taxi și a revenit în preajma magazinului. împreună cu celălalt inculpat au încărcat gențile cu bunurile sustrase în autoturism și au revenit la apartamentul închiriat, însă au oprit la o anumită distanță de blocul lor.
Aici au descărcat bunurile și, pe rând, au transportat în apartamentul închiriat gențile și sacul cu bunurile sustrase.
Inculpații au ajuns în apartament în jurul orelor 22,00 - 22,15 (potrivit declarațiilor concubinei inculpatului T.M.). Aici, inculpații le-au solicitat celor două concubine să scoată bunurile din genți și să le sorteze.
Inculpatul T.M. era agitat. El și-a adus aminte că a uitat la locul faptei ranga metalică. Astfel, i-a solicitat imperativ și insistent coinculpatului G.T. să-l însoțească, luând totodată cu el geanta de voiaj, respectiv cu scopul declarat de a mai sustrage și alte bunuri, "dacă tot este să mergem și după rangă".
Inculpații au părăsit apartamentul închiriat, îndreptându-se din nou spre Complexul Comercial A.I.
Ajunși în zonă, inculpatul G.T., potrivit susținerilor sale, de frică, a refuzat să mai intre în magazin, rămânând la o distanță de circa 30-40 metri, loc de unde nu avea vizibilitate înspre intrarea în acesta, întrucât se interpunea un corp de clădire. Inculpatul T.M., singur, a intrat în magazinul aparținând SC D. SRL Iași, a recuperat ranga, însă nu a mai apucat să mai ia și alte bunuri, întrucât a fost surprins de paznicul B.V. Acesta din urmă era angajat al SC G. SA și, de două luni, asigura, prin rotație, pe timp de noapte, pe bază de contract, paza magazinelor situate în respectivul complex comercial. El avea 32 de ani și era tatăl a două fetițe.
între inculpat și paznicul B.V. a avut loc un schimb de replici (auzite fragmentar de inculpatul G.T., în esență, ultimul somându-l pe primul).
Inculpatul T.M., încercând să-și asigure scăparea l-a agresat pe paznic, care, probabil, încercase să-l rețină. Este de menționat că în aceeași seară, inculpatul T.M. a fost văzut de martorele F.N. și Z.L. și de celălalt inculpat prezentând "o roșeață" în zona frunții, specifică unei lovituri.
Inculpatul l-a lovit pe B.V. în ideea de a-și asigura scăparea, însă mai apoi, întrucât ultimul, după ce a fost agresat, a vrut probabil să fugă, scăpând pe traseu, în locuri diferite, o legătură cu două chei și un fular, l-a urmărit.
Astfel, B.V. a reușit să fugă doar câțiva metri, deoarece inculpatul T.M. l-a ajuns din urmă, l-a doborât și a început să-i aplice lovituri multiple atât din față cât și din spate, în zona capului și toraco-abdominală, cu ranga metalică, dar și cu picioarele.
în urma acestor lovituri, pe pantalonii lui T.M., din material textil de culoare închisă, spre negru, au sărit șase picături de sânge. Inculpatul a lăsat victima jos și a plecat, ținând ranga în mână, spre locul unde rămăsese G.T., spunându-i acestuia că a fost surprins de un paznic pe care l-a lovit și că acesta "a luat somn".
Inculpatul T.M. i-a înmânat apoi ranga inculpatului G.T. și i-a cerut să o șteargă cu zăpadă, după care a pus-o în geantă.
Cei doi s-au îndreptat apoi spre zona Podu-Roș, iar pe traseu, pe str. Tuțora, inculpatul T.M. i-a cerut celuilalt inculpat să arunce ranga într-o gură de canal, de scurgere a apelor pluviale.
Ulterior, după declanșarea cercetărilor, inculpatul G.T. a condus organele de urmărire penală la locul respectiv, de unde a fost recuperată bara metalică.
Din zona Podu-Roș inculpații au luat un taxi cu care s-au deplasat spre apartamentul din cartierul Cantemir, unde au ajuns în jurul orelor 23,00.
Concubinele lor au observat că sunt agitați și că inculpatul T.M. prezenta o roșeață în zona frunții. Inculpatul G.T. i-a comunicat concubinei sale că în acea seară inculpatul T.M. a agresat un paznic.
în aceeași seară, în jurul orelor 23,17, o persoană necunoscută a sesizat Serviciul Județean de Ambulanță Iași. Deplasându-se la fața locului, lucrătorii de pe ambulanță au identificat victima B.V., decedată.
Potrivit raportului de necropsie, moartea lui B.V. a fost violentă. Ea s-a datorat unui politraumatism cranio-cerebral și toraco-abdominal, cu fractură de boltă craniană, fracturi costale, contuzie cerebrală și hematoame subarahnoidiene și subdurale, ruptură de splină cu hemiperitoneu minim și ruptură renală stângă cu hematom minim retroperitoneal, urmate de comă. Conform aceluiași raport, leziunile menționate s-au putut produce prin loviri active cu corpuri contondente, aplicate atât din față, cât și din spatele victimei, precum și prin loviri cu corpuri contondente urmate de cădere cu impact cranian, de suprafețe dure.
Multiplele leziuni și fracturi prezentate de victimă denotă violența cu care inculpatul T.M. a acționat, în condițiile în care victima avea posibilități reduse de apărare, dată fiind valoarea alcoolemiei de 2,10 g %o gsită în sânge.
După săvârșirea acestor fapte, inculpații și, în special, T.M., au încercat a doua zi să vândă țigările sustrase vânzătorilor ambulanți A.F., P.V. și G.N. Aceștia, însă, văzând că pachetele de țigări sunt timbrate, au refuzat oferta. Aceștia l-au recunoscut din grup pe inculpatul T.M., ca fiind cel care le-a oferit țigările spre vânzare.
în aceste condiții, inculpații i-au contactat pe numiții V.M. și V.G. (tată și fiu), cel dintâi fiind administratorul SC M.S.C. SRL și, invocând faptul că pleacă în străinătate și lichidează stocul de marfă, le-au vândut o anumită cantitate de țigări. Martorii V. au considerat reală versiunea inculpaților, mai ales că aceștia erau îmbrăcați la costum și vorbeau foarte frumos, în special inculpatul T.M.
Țigările cumpărate au fost descoperite cu prilejul percheziției efectuate la tonetele și domiciliul acestor martori. Martorii i-au recunoscut ulterior pe cei doi inculpați, ca fiind cei care le-au vândut țigările.
Tot în această perioadă, inculpatul T.M. i-a oferit fratelui său, T.V., două cartușe de țigări LM și unul KENT. Ulterior, T.V. a vândut cartușele de LM martorului P.L.V.
Cei doi inculpați au vândut țigări și altor persoane rămase neidentificate.
La data de 3 ianuarie 2003, pe bază de autorizație, a fost efectuată o percheziție la apartamentul unde locuiau inculpații. Percheziția s-a efectuat de către trei lucrători de poliție, în prezența martorilor asistenți P. și D.P., precum și a trei dintre locatarii apartamentului, respectiv inculpatul G.T. și martorele Z.L. și F.N. Cu acest prilej s-au efectuat fotografii judiciar-operative, activitatea fiind filmată și cu cameră video.
în apartament au fost identificate numeroase bunuri ce fuseseră sustrase din magazinul aparținând SC D. SRL, pe unele dintre acestea fiind inscripționată cu cariocă verde denumirea D.
Pe mai multe dintre bunuri au fost identificate amprentele inculpatului G.T.
Cu același prilej s-a descoperit o pereche de pantaloni gri închis ce prezentau în partea inferioară a cracului stând, șase pete de culoare brună, precum și o pereche de mănuși care prezentau pe interior pete brun-roșcate.
în mod constant, în toate declarațiile lor, inculpatul G.T. și martorele F.N. și Z.L. au arătat că pantalonii respectivi aparțin inculpatului T.M.
Mai mult decât atât, pe 6 ianuarie 2003, martora F.N., concubina inculpatului T.M. a recunoscut din grup că mănușile și pantalonii aparțin acestuia.
Cele două martore au arătat că pantalonii respectivi aparțin cu certitudine inculpatului T.M.
Urmele de culoare brun-roșcată de pe pantalonii lui T.M. au fost supuse examenului de laborator, din cadrul I.M.L. Craiova, cu extracția A.D.N. - ului. în urma identificării genetice cu tipizarea A.D.N., s-a constatat că sângele de pe pantaloni provine de la victima B.V., cu o probabilitate de coincidență cu o altă probă întâmplătoare, de 1 la 160.000.000 indivizi.
Au fost examinate și hainele inculpatului G.T., însă pe acestea nu au fost găsite urme de sânge. Bunurile găsite la percheziție, cât și cele ridicate de la martorii cumpărători de bună-credință, au fost identificate și recunoscute de administratorii SC D. SRL Iași, soții V. și M.M.M., cărora le-au fost restituite.
Prejudiciul total cauzat de către cei doi inculpați SC D. SRL prin sustragerea bunurilor și a sumei de bani menționate, a fost de 29.810.500 lei. Au fost recuperate și restituite părții civile bunuri în valoare de 5.304.500 lei, rămânând de recuperat un prejudiciu de 24.506.000 lei.
Inculpatul G.T. a adoptat o poziție procesuală corespunzătoare, recunoscând fapta comisă și detaliind împrejurările săvârșirii acesteia. El a colaborat în mod constant cu organele judiciare. Pentru verificarea sincerității sale, s-a procedat de către organele de urmărire penală, la testarea acestuia și la poligraf, din analiza raportului de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat nr. 33287 din 13 iunie 2003, întocmit de S.C. Galați, constatându-se că după revenirea la magazin a rămas în stradă, nu a văzut când T.M. l-a lovit pe paznic și că, de fapt, a participat doar la sustragerea bunurilor din magazin.
Inculpatul T.M. a adoptat o poziție procesuală necorespunzătoare, de negare constantă a săvârșirii faptelor imputate.
Astfel, în cursul urmăririi penale, după ce a dat o primă declarație în care a susținut că, în ziua de 29 decembrie 2002, a stat în permanență la domiciliu și nu a ieșit nici un moment din casă, a refuzat să mai dea orice declarație în fața procurorului.
Cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală a declarat verbal că recunoaște doar fapta de furt, nu și pe cea de omor.
Nici de această dată nu a semnat procesul-verbal, susținând că "este manipulat".
Potrivit expertizei medico-legale psihiatrice, inculpatul T.M. prezintă "tulburare de personalitate de tip antisocial" și are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Și în cursul judecății inculpatul T.M. a avut o atitudine procesuală necorespunzătoare. Astfel, după ce în mai multe rânduri inculpatul a refuzat să dea declarații, a procedat și la recuzarea nejustificată a instanței. Mai mult decât atât, inculpatul a adoptat și o atitudine ireverențioasă la adresa instanței, întorcându-se în mai multe rânduri cu spatele și chiar ultragiind-o.
în cele din urmă, inculpatul T.M. a acceptat să dea declarație la termenul din 13 aprilie 2004 (și apoi să fie reaudiat la termenul din 8 martie 2005), negând și de această dată orice implicare în săvârșirea faptelor. în aceste două declarații inculpatul a susținut că în seara zilei de 29 decembrie 2002 se afla într-un bar situat în apropierea locuinței fratelui său, când a fost sunat de inculpatul G.T. ce i-a comunicat că a făcut rost de mai multe bunuri (în special țigări) pe care dorea să i le dea în contul unei datorii. A susținut inculpatul că a revenit mai târziu în apartament și a văzut bunurile despre care a aflat că inculpatul G.T. le sustrăsese dintr-o tonetă.
A doua zi, a arătat inculpatul T.M., împreună cu celălalt inculpat, au mers în piață pentru a căuta cumpărători pentru țigări, convenind că banii ce vor fi fost obținuți să-i rămână lui în contul unei datorii mai vechi.
în dovedirea acestei versiuni, inculpatul a solicitat audierea patronului respectivului bar, martorul M.I. Audiat fiind, acesta a arătat că, în anul 2002, după liberarea sa din penitenciar, inculpatul T.M. obișnuia să vină la barul său aproape zilnic, întrucât simpatiza o fată, vânzătoare. Martorul a arătat că, într-o seară, de la sfârșitul lunii decembrie, spre sfârșitul programului, inculpatul a venit și i-a oferit un tort vânzătoarei. Martorul a declarat că nu poate preciza dacă acest lucru s-a întâmplat pe 29 decembrie 2002 sau altă dată, dar a precizat că barul său se închide la orele 22,00.
Aceste apărări ale inculpatului nu au putut fi primite, întrucât ele nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă. Astfel, declarațiile constante ale martorilor Z.L. și F.N., ale inculpatului G.T., ale martorului V., recunoașterile din grup, rezultatele examenului de laborator tip A.D.N., raportul de necropsie și altele, dovedesc indubitabil că inculpatul T.M. a săvârșit faptele în maniera mai sus arătată.
De altfel, chiar și între susținerile sale din cursul urmăririi penale și cele din cursul judecății, există unele inadvertențe evidente. în ceea ce privește declarația martorului M.I., aceasta este nerelevantă, în condițiile în care nu a putut preciza cu certitudine data, prin raportare și la declarațiile concubinelor inculpaților. Mai mult decât atât, el a susținut că barul său se închide la orele 22,00, iar agresarea victimei s-a produs după această oră.
S-a reținut, de asemenea, că inculpatul T.M. a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa în stare de recidivă mare postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. [(și nu în condițiile art. 37 lit. b)], care nu sunt incidente față de nici una din condamnările din antecedența inculpatului, respectiv, atât în timpul liberării condiționate din executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, ce i-a fost stabilită prin sentința penală nr. 2106 din 11 aprilie 2002 a Judecătoriei Iași (din care a fost liberat condiționat la 11 octombrie 2002 cu un rest de 350 zile închisoare rămas neexecutat), cât și în timpul termenelor de încercare a suspendării condiționate și de grațiere condiționată a pedepsei de un an și 4 luni închisoare ce i-a fost aplicată anterior prin sentința penală nr. 5776 din 19 decembrie 2000 a Judecătoriei Iași (rămasă definitivă prin neapelare la 6 februarie 2001).
S-a mai reținut și că inculpatul T.M. a săvârșit cele două infracțiuni în condiții de concurs real prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen.
întrucât inculpatul T.M. a săvârșit cele trei infracțiuni concurente menționate în timpul liberării condiționate din pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 2106 din 11 aprilie 2002 a Judecătoriei Iași (rămasă definitivă prin neapelare), instanța, în baza art. 61 alin. (1) și (2) C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate în ceea ce privește restul de 350 zile închisoare, rămas neexecutat din această pedeapsă, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa rezultantă de 26 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea dintre ele, căreia i-a aplicat un spor de 8 luni închisoare (care este întru totul justificat, în condițiile în care la scurt timp după liberarea condiționată, inculpatul a ignorat clemența acordată și a sfidat avertismentele anterioare, săvârșind mai multe infracțiuni grave și deosebit de grave), pedeapsa rezultantă de executat urmând deci să fie: 26 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 10 ani.
Este de menționat că inculpatul T.M. a săvârșit cele 3 infracțiuni concurente menționate și în cadrul termenelor de încercare a suspendării condiționate [(chiar redus la 2 ani, conform art. 120 alin. (2) C. pen.)] și respectiv, a grațierii condiționate (de 3 ani) a pedepsei de un an și 4 luni închisoare, ce i-a fost aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 5776 din 19 decembrie 2000 a Judecătoriei Iași (rămasă definitivă prin neapelare la data de 6 februarie 2001) pentru săvârșirea la data de 19 iunie 2000 a infracțiunii de "furt calificat" prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. e) și i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. b) și c) și art. 76 lit. c) C. pen. Trebuie precizat că această infracțiune este concurentă cu infracțiunile de "furt calificat" pentru care inculpatul T.M. a fost condamnat definitiv prin sentințele penale nr. 1049/2001 și nr. 5321/2000, ambele ale Judecătoriei Iași, la pedepsele de un an și respectiv 3 ani închisoare, pedepse care au fost ulterior contopite în pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare prin sentința penală nr. 2106/2002 a Judecătoriei Iași, din executarea căreia a fost deja liberat condiționat la 11 octombrie 2002 cu un rest de pedeapsă de 3350 zile închisoare.
Cu privire la pedeapsa de un an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 5776/2000 a Judecătoriei Iași, a dispus, mai întâi, conform art. 7 din Legea nr. 543/2002 modificată prin O.U.G. nr. 18/2003, revocarea beneficiului grațierii condiționate (întrucât în cadrul termenului de încercare inculpatul a comis noi infracțiuni cu intenție).
în privința acestei ultime pedepse, a reținut că sunt incidente, concomitent, atât dispozițiile art. 85 C. pen., privitoare la anularea suspendării condiționate (în raport cu cele două pedepse ce i-au fost aplicate prin sentințele penale nr. 1049/2001 și nr. 5321/2000 ale Judecătoriei Iași), cât și dispozițiile art. 83 C. pen., privitoare la revocarea suspendării condiționate (în raport cu noile infracțiuni comise în cadrul termenului de încercare).
Aceste două instituții juridice de agravare sub aspectul sancționator [(respectiv: a) concursul cu posibilitatea aplicării unui spor de pedeapsă potrivit art. 34 C. pen., în cazul anulării suspendării și b) regimul special prevăzut de art. 83 C. pen., care atrage cumulul aritmetic al pedepselor în cazul revocării suspendării)] nu pot fi aplicate amândouă cu privire la una și aceeași pedeapsă, întrucât s-ar încălca principiul unicității răspunderii penale (respectiv aceeași pedeapsă ar fi aplicată de două ori aceluiași inculpat).
Dintre cele două, prioritate de aplicare are însă, revocarea suspendării condiționate. Pentru aceasta pledează și situația concretă din cauză. Pe de altă parte, în speță, nici nu putea dispune anularea suspendării condiționate a pedepsei de un an și 4 luni închisoare, întrucât, prin prisma art. 447 alin. (1) C. proc. pen., Tribunalul Iași nu este instanța competentă să facă acest lucru.
într-adevăr, conform art. 447 alin. (1) C. proc. pen., asupra anulării suspendării condiționate a executării pedepsei se poate pronunța numai instanța care judecă ori a judecat în primă instanță infracțiunile ce ar putea atrage anularea. Or, toate cele 3 infracțiuni concurente (inclusiv dintre ele cele ce ar putea atrage anularea) au fost judecate în primă instanță de Judecătoria Iași.
Față de cele mai sus expuse, s-a dispus deci, în baza art. 83 C. pen., revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 4 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 5776/2000 a Judecătoriei Iași, iar apoi, în baza art. 83 alin. (1) C. pen., cu referire și la art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a dispus executarea acestei pedepse în întregime și alături de pedeapsa rezultantă stabilită prin prezenta hotărâre (mai sus indicată).
împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații T.M. și G.T.
Prezent în fața instanței la termenul din 7 iunie 2005, inculpatul G.T., prin declarație, a solicitat retragerea căii de atac, fiindu-i aduse la cunoștință dispozițiile art. 416 pct. 3 C. proc. pen.
în cauză față de acest inculpat s-au aplicat dispozițiile art. 369 C. proc. pen.
Inculpatul T.M. a susținut netemeinicia și nelegalitatea hotărârii pronunțată în sensul că probele administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și a cercetării judecătorești, nu conduc la vinovăția acestuia.
Nu s-a făcut textul A.D.N. asupra urmelor de sânge descoperite pe pantalonii presupuși a fi ai inculpatului; martorii V.F. și Z.L., au făcut afirmații irelevante, nu s-au ascultat martorii propuși în apărare.
A apreciat inculpatul că este o victimă a erorilor judiciare și a solicitat achitarea.
Prin decizia penală nr. 284/ A din 16 august 2005 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul T.M., menținându-se starea de arest a acestuia și s-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul G.T.
împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul T.M. care le-a criticat pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei sale condamnări pentru o faptă care a fost comisă în realitate de către o altă persoană. în concret, inculpatul arată că a fost condamnat în urma unei interpretări eronate a probelor, acordându-se credibilitate doar declarațiilor coinculpatului G.T. și concubinei acestuia, Z.L., fără a-i fi administrate probele în apărare solicitate, în condițiile în care s-a încălcat continuitatea completului de judecată atât în fond cât și în apel.
în subsidiar, a criticat hotărârile pentru netemeinicie, solicitând reducerea pedepsei de 28 ani închisoare pe care o consideră prea aspră față de împrejurările săvârșirii faptei și circumstanțele personale.
I. Examinând recursul inculpatului prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859pct. 18 și 14 C. proc. pen., Curtea apreciază că acesta nu este întemeiat.
1. în ceea ce privește primul motiv de recurs, se constată că din actele și lucrările dosarului reiese că inculpatul este autorul faptei, susținerile acestuia în sensul că nu a comis fapta fiind infirmate de restul materialului probator administrat în cauză. în acest sens sunt relevante declarațiilor martorilor: Z.L. și F.N., concubinele inculpaților; V.F., P.L.V., cumpărători de bună credință ai bunurilor sustrase, T.M., fratele inculpatului care a primit unele bunuri sustrase; A.F., P.V. și G.N., care l-au recunoscut pe inculpatul T.M. dintr-un grup de persoane. Totodată, sunt edificatoare declarațiile coinculpatului G.T., coroborate cu actele medico-legale (raport de necropsie, raport de expertiză medico-legală psihiatrică a inculpatului, raport de expertiză medico-legală privind identificarea genetică prin tipizare A.D.N. a probelor biologice) și procesele verbale de percheziție.
Apărările inculpatului, în măsura în care s-a apreciat că sunt pertinente, au fost verificate inclusiv de instanța de apel, ce a audiat martori propuși în apărare, fiind înlăturate motivat. Pe de altă parte, starea de sănătate a inculpatului, ce a fost diagnosticat cu tulburare de personalitate de tip antisocial, explică, în parte, schimbările succesive ale declarațiilor acestuia.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că instanța de fond și cea de apel au evaluat corespunzător materialul probator administrat în cauză, cu respectarea dispozițiilor art. 62,art. 63 și art. 69 C. proc. pen., stabilind împrejurările comiterii faptelor, încadrarea juridică dată acestora și vinovăția inculpatului.
2. Sub aspectul criticii referitoare la individualizarea pedepsei, solicitarea inculpatului de a i se reduce pedeapsa este nefondată, înalta Curte, constatând că pedeapsa aplicată a fost corect dozată în raport de gravitatea deosebită a faptei, de multiplele antecedente penale și de atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal, fiind de natură să asigure atingerea scopului cerut de art. 52 C. pen.
II. Reducerea pedepsei rezultante se impune însă pentru un alt motiv, invocat de instanța de recurs din oficiu și analizat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 171 C. proc. pen., deoarece fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa de un an și 4 luni închisoare, prin sentința penală nr. 5776 din 19 decembrie 2000 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin neapelare la data de 6 februarie 2001, este concurentă cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat la un an închisoare prin sentința penală nr. 1049 din 6 martie 2001, definitivă prin neapelare și, respectiv, 3 ani închisoare la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 5321 din 23 noiembrie 2000 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală nr. 431 din 3 aprilie 2001 a Tribunalului Iași.
Ca atare, instanța de recurs, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul inculpatului, va casa în parte hotărârile atacate, numai sub aspectul laturii penale ce îl vizează pe inculpatul T.M., va descontopi în pedepsele componente pedeapsa rezultantă de 3 ani stabilită prin sentința penală nr. 2106/2002 a Judecătoriei Iași, prin care s-au contopit pedepsele aplicate prin ultimele 2 sentințe sus menționate, refăcând contopirea acestor pedepse cu cea aplicată prin prima sentință menționată, nr. 5776/2000, în temeiul art. 36 alin. (2) C. pen., stabilind o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare. Totodată, va constata că inculpatul s-a liberat condiționat din această pedeapsă, cu un rest rămas neexecutat de 350 zile, urmând a menține revocarea liberării condiționate pentru acest rest, conform art. 61 alin. (2) C. pen.
Pe de altă parte, în ceea ce privește faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză, instanța de recurs va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 36 alin. (1) și art. 34 lit. b) C. pen., va descontopi pedeapsa rezultantă stabilită de instanța de fond în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, urmând a le contopi cu restul rămas neexecutat, conform art. 39 alin. (2) C. pen., apoi cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru fapte concurente prin sentința penală nr. 4150/2003 a Judecătoriei Iași, în temeiul art. 36 alin. (1) C. pen., în final, după aplicarea art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 25 ani, sporită cu un an închisoare, precum și pedeapsa complimentară de 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.
Totodată, se vor menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.
Conform art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., s-a computat durata arestării preventive a inculpatului iar, în baza art. 192 alin. (3) din același cod, cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6874/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6875/2005. Penal → |
|---|
