ICCJ. Decizia nr. 1193/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2006

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1193/2006

Dosar nr. 30457/1/2005

(nr. vechi 7948/2005)

Şedinţa publică din 23 februarie 2006

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 228 din 19 septembrie 2005 a Tribunalului Mureş, pronunţată în dosarul nr. 3834/2004, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice pentru inculpatul H.A.A. din infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b), alin. (2¹) lit. a), c) şi e) C. pen., în infracţiunile de vătămate corporală prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. (partea vătămată S.A.), formulată de apărătorul acestuia.

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice pentru inculpatul H.M., din infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b), alin. (2¹) lit. a), c) şi e) C. pen., în infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., raportat la art. 209 C. pen., formulată de apărătorul acestuia.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice pentru inculpatul V.J., din infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b) alin. (2¹) lit. a), c) şi e) C. pen., în infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., raportat la art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost dispusă schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului V.J., din art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b) alin. (2¹) lit. a), c) şi e) C. pen., şi art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., şi al art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b) alin. (2¹) lit. a), c) şi e) C. pen., şi art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b), alin. (2¹) lit. a), c) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), şi art. 75 alin. (1) lit. a) şi e) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.A.A., la pedeapsa de 15 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), şi art. 75 alin. (1) lit. a) şi e) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.A.A., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare pe care a sporit-o cu un an, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., art. 20 alin. (2) din Constituţia României şi art. 1 din C.A.D.O.L.F. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), raportat la art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive d la 18 iunie 2004 până la zi.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., a fot menţinută arestarea preventivă a inculpatului.

În baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b) alin. (2¹) lit. a), c) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), şi art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.M., la pedeapsa de 11 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), şi art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.M., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare, pe care a sporit-i cu un an, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., art. 20 alin. (2) din Constituţia României şi art. 1 din C.A.D.O.L.F. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului.

În temeiul art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b) alin. (2¹) lit. a), c) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., a fot condamnat inculpatul V.J., la pedeapsa de 9 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.J., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, pe care a sporit-o cu un an, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului.

În temeiul art. 118 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost dispusă confiscarea de la inculpaţii V.J., H.A.A. şi H.M., în solidar a sumei de 700 lei (RON), reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase de aceştia.

În baza art. 14 C. proc. pen., coroborat cu art. 346 C. proc. pen., şi art. 998 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă S.A. şi au fost obligaţi inculpaţii V.J., H.A.A. şi H.M., în solidar la plata către acesta a sumei de 5000 lei (RON) reprezentând daune morale.

În temeiul art. 14 C. proc. pen., coroborat cu art. 346 C. proc. pen., şi art. 998 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă S.M. şi au fost obligaţi inculpaţii V.J., H.A.A. şi H.M., în solidar la plata către aceasta a sumei de 5000 lei (RON) reprezentând daune morale.

În temeiul art. 14 C. proc. pen., coroborat cu art. 346 C. proc. pen., şi art. 106 din OUG nr. 150/2002 a fost admisă acţiunea C.A.S. Mureş şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii V.J., H.A.A. şi H.M. la plata către C.A.S. Mureş a sumei de 4000 lei (RON) cu titlu de cheltuieli de spitalizare, cu dobânda legală aferentă la data plăţii efective.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul H.A.A. la plata sumei de 1000 lei (RON) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 180 lei (RON) reprezentând onorariile avocaţilor numiţi din oficiu pentru asistenţa juridică a inculpatului, atât în cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti, au fot avansate Baroului Mureş din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul H.M. la plata sumei de 1000 lei (RON) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 180 lei (RON) reprezentând onorariile avocaţilor numiţi din oficiu pentru asistenţa juridică a inculpatului, atât în cursul urmăririi penale cât şi al cercetării judecătoreşti, au fost avansate Baroului Mureş din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fot obligat inculpatul V.J. la plata sumei de 1000 lei (RON) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 180 lei (RON) reprezentând onorariile avocaţilor numiţi din oficiu pentru asistenţa juridică a inculpatului, atât în cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti, au fot avansate Baroului Mureş din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în fapt, că în după amiaza zilei de 25 februarie 2004, inculpaţii H.A.A., H.M. şi V.J. s-au deplasat din comuna Gheorghe Doja până în Tg. Mureş cu un autobuz şi de acolo cu o maşină de ocazie până în comuna Râciu, cu intenţia de a comite un furt din locuinţa soţilor S.A. şi M., persoane în vârstă despre care inculpaţii cunoşteau că locuiau singure şi că ar deţine sume importante de bani, deoarece şi-au vândut animalele din gospodărie.

Cei trei au ajuns la locuinţa părţii vătămate, în jurul orelor 19,00-19,30, au pătruns în curtea casei prin grădina din spatele acesteia, iar de acolo au intrat în bucătăria locuinţei, uşa de la intrare fiind descuiată. Părţile vătămate se aflau în acea încăpere şi se uitau la televizor. După ce au pătruns în bucătărie inculpaţii, care aveau feţele acoperite cu căciuli tip fes, s-au năpustit asupra părţilor vătămate şi au început să le lovească cu pumnii, picioarele, cu bâtele pe care le aveau la ei, precum şi cu alte corpuri contondente, inclusiv cu un scaun din bucătărie, până când părţile vătămate au ajuns în stare de inconştienţă. În acel moment părţile vătămate au fot legate de către inculpaţi. După aceea inculpaţii au început să răvăşească lucrurile din întreaga locuinţă, căutând peste tot locul unde ar fi putut fi ascunşi banii. Inculpaţii au găsit doar suma de 500.000 lei pe care i-au luat împreună cu alte bunuri din locuinţă, respectiv 25 litri de ţuică de prune, un radiocasetofon, o pereche de ghete bărbăteşti de culoare neagră maca Clujana, o pereche de pantofi bărbăteşti de piele, carne de porc, haine, un libret C.E.C. cu sold de 10 milioane lei.

Pe parcursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, inculpaţii au avut poziţii oscilante şi contradictorii, încercând să inducă în eroare organele judiciare în stabilirea stării de fapt.

Instanţa, în urma analizei declaraţiilor părţilor vătămate, a raportului de expertiză medico-legală şi a altor depoziţii de martori, a apreciat că starea de fapt descrisă mai sus s-a confirmat, că inculpaţii au comis faptele asupra părţilor vătămate.

În urma agresiunii asupra părţilor vătămate acestea au prezentat leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 65-70 de zile îngrijiri medicale, pentru partea vătămată S.A. şi 35-40 de zile de îngrijiri medicale pentru S.M.

În ceea ce-l priveşte pe partea vătămată S.A. s-a apreciat că viaţa acestuia a fost pusă în primejdie, iar viaţa părţii vătămate S.M. nu a fost pusă în primejdie.

În drept, fapta inculpaţilor a fost încadrată în modalitatea arătată atunci când a fost prezentat dispozitivul sentinţei.

Şi latura civilă a cauzei a fost soluţionată de către instanţa de fond, inculpaţii fiind obligaţi la despăgubiri către cele două părţi civile şi către C.A.S. Mureş, în modalitatea arătată atunci când a fost prezentat dispozitivul sentinţei.

Împotriva sentinţei instanţei de fond au declarat, în termen legal, apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş şi inculpaţii H.A.A., H.M. şi V.J.

În motivele invocate de către parchet, sentinţa a fost criticată sub aspectul încadrării juridice reţinute în sarcina inculpaţilor, în sensul aplicării art. 334 C. proc. pen., susţinând că infracţiunea de violare de domiciliu este absorbită în infracţiunea de tâlhărie după cum şi recidiva în sarcina inculpatului H.A.A., este cea prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.

Inculpaţii în motivele de apel invocate au solicitat şi ei schimbarea încadrării juridice a faptei, prin rectificarea acesteia în sensul că infracţiunea de violare de domiciliu ar fi absorbită în infracţiune de tâlhărie, sau reţinerea în sarcina inculpatului H.A.A. a două infracţiuni de vătămare corporală gravă. Inculpatul H.M. a arătat că nu a participat la comiterea faptelor, că el doar a încercat să aplaneze conflictul, în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei.

Inculpatul V.J. a solicitat eliminarea recidivei din sarcina lui şi reducerea pedepsei aplicate.

Prin Decizia penală nr. 181/ A din 5 decembrie 2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş, pronunţată în dosarul nr. 866/2005 P, au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş şi de inculpaţii H.A.A., H.M. şi V.J., în prezent deţinuţi în Penitenciarul Târgu Mureş împotriva sentinţei penale nr. 228 din 19 septembrie 2005 a Tribunalului Mureş.

S-a desfiinţat parţial sentinţa penală atacată şi rejudecată cauza în următoarele limite:

1. În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului H.A.A., din art. 21 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b), alin. (2¹) lit. a), c) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), şi art. 75 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., şi art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), şi art. 75 alin. (1) lit. a) şi e) C. pen., într-o singură infracţiune prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b), alin. (2¹) lit. a), c) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), şi art. 75 lit. e) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b), alin. (2¹) lit. a), c) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), şi art. 75 lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.A.A. la pedeapsa de 15 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 iunie 2004 până la zi şi s-a menţinut faţă de acest inculpat, starea de arest preventiv.

2. În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului H.M., din art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b), alin. (2¹) lit. a), c) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., şi art. 192 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., într-o singură infracţiune prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b) alin. (2¹) lit. a), c) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), şi art. 75 lit. e) C. pen.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată acestui inculpat durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 22 iunie 2004 până la zi şi s-a menţinut starea de arest preventiv faţă de acest inculpat.

3. în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpatului V.J., din art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b), alin. (2¹) lit. a), e) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) şi art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., într-o singură infracţiune prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b), alin. (2¹) lit. a), c) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. e) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b), alin. (2¹) lit. a), c) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.J. la pedeapsa de 9 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 22 iunie 2004 până la zi şi s-a menţinut inculpatul în stare de arest preventiv.

S-a eliminat din dispoziţiile sentinţei atacate aplicarea dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. d) C. pen., privind confiscarea specială de la inculpaţi a sumei de 700 lei (RON).

S-a menţinut restul dispoziţiilor din sentinţa penală atacată.

Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului, iar suma de 450 lei, onorarii avocaţiale din oficiu a fost avansată din fondul special al Ministerului Justiţiei către Baroul Mureş.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut, ca de altfel şi instanţa de fond că inculpaţii au adoptat, pe parcursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, poziţii oscilante şi contradictorii, însă probele administrate în cauză, declaraţiile părţilor vătămate, a martorului V.C., rapoartele de expertiză medico-legale sunt de natură a stabili faptul că cei trei inculpaţi, după o înţelegere prealabilă, s-au deplasat în după amiaza zilei de 25 februarie 2004 la locuinţa părţilor vătămate, pe care inculpatul H.A.A. le cunoscuse anterior, deoarece a prestat pentru acestea diverse munci ocazionale, cu intenţia de a le sustrage banii obţinuţi din vânzarea unor animale.

În aceste împrejurării, cunoscând date despre cum se poate pătrunde în locuinţa părţilor vătămate, cei trei au pătruns în curtea casei prin grădina din spatele acesteia, iar de acolo au intrat în bucătăria locuinţei, uşa de la intrare fiind descuiată. În bucătărie cele două părţi vătămate se uitau la televizor. După ce au pătruns în bucătărie cei trei inculpaţi, care anterior şi-au acoperit faţa cu fesuri, s-au năpustit asupra părţilor vătămate şi au început să le lovească cu pumnii şi picioarele, precum şi cu bâtele pe care le aveau asupra lor până când părţile vătămate au ajuns în stare de inconştienţă. După aceea inculpaţii au legat părţile vătămate şi au început să le caute prin casă, fiind găsită doar suma de 500.000 lei. Cu acea ocazie inculpaţii au sustras şi alte bunuri din domiciliul părţilor, respectiv ţuică, pantofi, carne de porc, un libret de C.E.C. cu sold de 10 milioane lei, etc.

Cert a fost că părţile vătămate în urma agresiunii au suferit leziuni vindecabile în 65-70 zile de îngrijiri medicale (S.A.) şi 35-40 zile de îngrijiri medicale (S.M.).

Sentinţa instanţei de fond a fost considerată, însă, nelegală sub aspectul încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, în sensul că în mod greşit s-a reţinut pentru cei trei, două infracţiuni concurente, una de tâlhărie şi una de violare de domiciliu şi asta, deoarece infracţiunea de violare domiciliu este absorbită în infracţiunea de tâlhărie, astfel că faţă de toţi cei trei inculpaţi s-a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor din două infracţiuni prevăzute de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b), alin. (2¹) lit. a), c) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 75 C. pen. [(art. 75 fiind greşit aplicat pentru H.A.A. prin reţinerea şi a lit. a) şi e)] şi art. 192 alin. (2) C. pen., într-o singură infracţiune de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b), alin. (2¹) lit. a), c) şi e) C. pen. De asemenea, la încadrarea juridică a faptelor s-a reţinut pentru inculpatul H.A.A., prevederile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), după cum tot prevederile art. 37 lit. a) C. pen., să se reţină şi în sarcina inculpatului H.M.

În consecinţă au fost admise toate apelurile promovate şi în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a desfiinţat parţial hotărârea atacată şi în urma rejudecării cauzei s-a făcut aplicarea art. 334 C. proc. pen., în sensul că a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina celor trei inculpaţi aşa cum s-a arătat.

La individualizarea pedepselor aplicate au fost avute în vedere prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), privitoare la faptele comise şi la persoana inculpaţilor, reţinându-se faptul că aceştia sunt cunoscuţi cu antecedente penale, că au adoptat poziţii oscilante pe parcursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, că faptele comise prezintă un grad sporit de pericol social.

Raportat la cele menţionate s-a apreciat că pentru inculpatul H.A.A. o pedeapsă de 15 ani închisoare este îndestulătoare, că pentru inculpatul H.M. o pedeapsă de 11 ani este îndestulătoare, iar pentru inculpatul V.J. o pedeapsă de 9 ani închisoare este îndestulătoare.

Faţă de toţi inculpaţii s-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.

Totodată s-a dedus din pedeapsa aplicată tuturor inculpaţilor măsura arestării preventive de la pronunţarea sentinţei la zi, fiind menţinută şi măsura arestării preventive faţă de toţi inculpaţii, apreciindu-se că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat, menţinându-se restul dispoziţiilor din sentinţa atacată, fiind făcută şi aplicarea art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii au declarat, în termen legal, recursuri inculpaţii H.A.A. şi H.M.

În motivele de recurs, formulate în scris, inculpatul H.A.A. a arătat că este nevinovat, recunoscând că a lovit partea vătămată, dar el nu a sustras nimic de la ei, partea vătămată a fost lăsată în casă lovită şi apoi a venit V.J. şi a sustras bunurile şi a recunoscut. Recurentul inculpat a mai precizat că a consumat alcool cu partea vătămată S.A., a fost lovit de partea vătămată şi apoi el a ripostat, considerând că pedeapsa aplicată este foarte mare.

În motivele de recurs, formulate în scris, inculpatul H.M. a menţionat că este fratele coinculpatului H.A.A. şi pentru că acesta a avut un comportament necivilizat el a primit o pedeapsă foarte mare de 11 ani, că toţi trei au comis aceeaşi faptă, în aceeaşi noapte şi au primit pedepse diferite, iar el nu este atât de vinovat, are trei copii, concubina sa este suferindă, nu au condiţii de locuit, solicitând reducerea pedepsei sau trimiterea cauzei spre rejudecare.

Apărătorul recurentului inculpat H.A.A., în concluziile orale, în dezbateri, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., apreciind că pedeapsa aplicată inculpatului este mult prea aspră faţă de situaţia de fapt concretă şi contribuţia acestuia la săvârşirea infracţiunii, impunându-se reţinerea art. 73 lit. b) C. pen., solicitând admiterea recursului şi reindividualizarea pedepsei.

Apărătorul recurentului inculpat H.M., în concluziile orale, în dezbateri a solicitat, de asemenea, admiterea recursului şi reindividualizarea pedepsei aplicate acestui inculpat în sensul reducerii ei.

Concluziile procurorului şi poziţiile recurenţilor inculpaţi, exprimate în ultimul cuvânt, în sensul că se consideră nevinovaţi au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursurile declarate de inculpaţii H.A.A. şi H.M. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., pentru ambii recurenţi, Înalta Curte apreciază recursurile inculpaţilor ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod judicios şi motivat instanţa de apel a stabilit, la rândul ei vinovăţia inculpaţilor, însuşindu-şi parţial argumente primei instanţei, iar în baza propriului examen a schimbat încadrările juridice a faptelor reţinute iniţial în sarcina inculpaţilor în cele de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b), alin. (2¹) lit. a), c) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), şi art. 75 lit. e) C. pen., pentru inculpaţii H.A.A. şi H.M., în raport cu situaţia de fapt reţinută.

Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele inculpaţilor H.A.A. şi H.M., care împreună cu coinculpatul V.J., după o înţelegere prealabilă s-au deplasat în după amiaza zilei de 25 februarie 2004 la locuinţa părţilor vătămate S.A. şi S.M., inculpatul H.A.A. cunoscându-le locuinţa şi accesul în interior, urmare prestării unor munci la acestea, având feţele acoperite cu fesuri şi înarmaţi cu bâte au pătruns în locuinţa părţilor vătămate, respectiv în curte prin grădina din spatele acesteia, intrând ulterior în bucătăria locuinţei, uşa de la intrare fiind descuiată, lovind ambele părţi vătămate cu pumnii şi picioarele până le-au adus în stare de inconştienţă, le-au legat, şi au început să caute bunuri, însuşindu-şi suma de 500.000 lei, ţuică, pantofi, carne de porc, un libret C.E.C. Cu sold de 10 milioane lei, provocându-le leziuni ce au necesitat 65-70 zile îngrijiri medicale lui S.A. şi 35-40 zile îngrijiri medicale lui S.M., întrunesc atât obiectiv, cât şi subiectiv conţinutul incriminator al infracţiunii de tâlhărie, aşa cum corect a fost reţinută încadrarea juridică de către instanţa de apel.

Astfel, în declaraţiile date atât în cursul urmăririi penale, cât şi la instanţă, părţile civile S.A., în vârstă de 77 ani şi S.M., în vârstă de 67 de ani, au arătat modul cum au fost agresate de inculpaţi.

În declaraţia dată la prima instanţă partea civilă S.A. a arătat că „Am constatat că erau cei trei inculpaţi mascaţi cu fes pe cap, aveau asupra lor e cuţite, două bâte şi o lanternă în caz că nu ar fi lumină în casă, de asemenea şi un ştreang. Artă că în casă era lumină, însă inculpaţii nu au stins lumina. S-au năpustit asupra mea şi a soţiei mele, mie mi-a pus un căluş la gură format dintr-un batic, inculpaţii H.M. şi V.J. au încercat să mă imobilizeze în sensul de a-mi lega mâinile la spate, însă eu am reuşit şi am fost legat numai la o mână, însă mau aruncat sub canapea. Arăt că inculpatul V.J. m-a agresat cu un scaun pe care l-a găsit în locuinţa mea. În urma loviturilor mi-a apărut sângele pe nas, pe urechi, de asemenea, mi s-a rupt falca, motiv pentru care a fost internat în spital … Arăt că şi pe soţia mea tot inculpatul V.J. a agresat-o cu două bote pe care le aveam la locuinţa de lângă gard. Precizez că inculpatul H.A.A. a venit o singură dată la noi să lucreze, însă nu i-a convenit mâncarea şi altădată nu a mai venit să ne ajute în gospodărie. Inculpaţii au sustras de la soţia mea suma de un milion lei, de la mine suma de 120.000 lei, un libret C.E.C. cu un sold de 10 milioane lei pe numele S.M., pantofi, un bidon de 10 litri în care se afla carne de porc, mâncare, 25 litri de ţuică … Arăt că ştiu că inculpaţii H.M. şi V.J. m-au agresat, întrucât le-am tras fesul de pe cap, cât am putut înainte de a fi agresat…."

În suplimentul de declaraţie luat părţii civile S.A. au fost arătate aceleaşi împrejurări descrise în prima declaraţie dată în faza cercetării judecătoreşti.

În declaraţia dată la prima instanţă partea civilă S.M. a menţionat că „….Pe mine inculpatul H.A.A. m-a agresat cu un scaun, cu bâte şi cred că şi cu un pumnal până când am căzut jos în stare de inconştienţă. Apoi a venit şi soţul meu şi pe acesta l-au agresat toţi trei inculpaţii care erau mascaţi. Arăt cu au sustras de la locuinţă o pereche de papuci de Cluj, o altă pereche de pantofi, 25 kg ţuică, carnea din congelator, stricând şi congelatorul, portocal, mâncare pe care am avut-o în casă, casetofonul. Mi-a stricat şi telefonul, probabil ca să nu pot să anunţ poliţia. De asemenea, suma de un milion şi ceva pe care o aveam în geantă şi un libret C.E.C. al meu cu un sold de 10 milioanele lei. Arăt că soţului meu inculpaţii i-au pus un ţăruş în gură, l-au imobilizat, în sensul că l-au legat de par şi apoi l-au cărat sub canapea, după care l-au agresat şi arăt că soţul meu 24 ore de ore a fost în stare de inconştienţă după incidentul petrecut …. Precizez că pe inculpatul H.A.A. l-am recunoscut deşi era mascat după haine. Precizez că toţi cei trei inculpaţi ne-au agresat cu scaunul până când s-a rupt de noi. Nu am discutat anterior incidentul cu inculpatul H.A.A. despre anumite fapte. Nu le-am reproşat nimic. Arăt că ceilalţi doi inculpaţi au fost recunoscuţi după amprente de către poliţie."

În declaraţiile date atât la urmărirea penală, cât şi la instanţă, martora V.C., concubina inculpatului H.A.A. a relatat împrejurările în care au fost comise faptele, potrivit celor precizate de inculpat.

Astfel, martora V.C. a declarat în faţa primei instanţe că „Îmi menţin declaraţiile făcute în cursul urmăririi penale, precizez însă că motivul pentru care concubinul meu inculpatul H.A.A. i-a bătut pe cei doi bătrâni, era faptul că aceştia au vorbit în sat în sensul că eu aş trăi cu tatăl meu. Precizez că inculpatul mi-a relatat după trei zile faptul că a bătut pe cei doi bătrâni şi le-a luat ce era mai bun din casă, respectiv vin d căldare, carne şi casetofonul. Mi-a povestit că s-au dus la casa celor doi bătrâni, unde inculpatul H.A.A. şi cu V.J. au intrat înăuntru, iar inculpatul H.A.A. a rămas înăuntru, din ceea ce mi-a povestit H.A., el i-a bătut pe bătrâni şi a luat din casă ce era mai bun, după care au trecut peste un deal şi apoi peste o ţeavă care era peste un pârâu, iar o maşină îi aştepta la un drum de piatră. Îmi menţin declaraţiile făcute în cursul urmăririi penale privind recunoaşterea pantofilor găsiţi de poliţie şi identificaţi ca aparţinând inculpatului H.A.A. În momentul în care s-au întâmplat eu eram acasă la părinţii mei. Din cele ce mi-a fost relatat de către H.A.A., toţi trei inculpaţi au fost implicaţi atât în lovirea bătrânilor, cât şi în luarea obiectelor …. Nu am întrebat de ce au săvârşit faptele pentru că mi-a fost teamă. Nu am discutat cu alte persoane şi nu am aflat de la altcineva despre modul de desfăşurare a faptelor…."

Din coroborarea declaraţiilor părţilor civile, a martorei V.C., cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului rapoartele medico-legale şi planşele foto care atestă leziunile produse părţilor vătămate, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică dactiloscopică şi planşa foto, care concluzionează că urmele papilare ridicate de pe scaunul rupt găsit în bucătărie, cu ocazia cercetărilor efectuate în cauza privind tâlhăria comisă asupra soţilor S.A. şi M. au fost create de către degetul mijlociu, respectiv regiunea digito-palmară a mâinii stângi a numitului H.M., procesul-verbal de reconstituire şi planşa foto, fotografiile ilustrând modul în care H.A.A. a intrat în locuinţa părţilor civile şi locurile de unde au fost sustrase bunurile, procesul-verbal de confruntare între inculpatul H.A.A. şi martora V.C., concubina sa a rezultat vinovăţia inculpaţilor H.A.A. şi H.M. în săvârşirea infracţiunii de tâlhărie asupra celor două părţi civile S.A. şi S.M., în condiţiile deja arătate, infirmând poziţia oscilantă şi contradictorie a celor doi inculpaţi cu privire la împrejurările săvârşirii faptei de tâlhărie.

În raport cu cele menţionate, Înalta Curte nu poate avea în vedere poziţia recurenţilor inculpaţi exprimată în ultimul cuvânt, în sensul că sunt nevinovaţi, nici aspectele precizate în motivele de recurs formulate în scris, cu privire la contribuţiile acestora şi nici apărarea pentru inculpatul H.A.A. în sensul reţinerii circumstanţei atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece ansamblul probelor administrate au reflectat în mod concret contribuţia celor doi inculpaţi la comiterea infracţiunii de tâlhărie, ambii recurenţi, mascaţi au agresat, în mod repetat, cu obiecte contondente cele două părţi vătămate, producându-le leziuni grave, deposedându-le de mai multe bunuri, nefiind făcută dovada existenţa vreunei stări puternice de tulburare în care inculpaţii ar fi acţionat, determinată de vreo provocare în partea părţilor vătămate, prin violenţă sau atingerea gravă a demnităţii, existenţa unor zvonuri despre anumite relaţii ale concubinei inculpatului H.A.A. cu tatăl său necircumscriindu-se condiţiei impuse de lege cu privire la incidenţa circumstanţei atenuante a provocării.

Înalta Curte apreciază că instanţa de apel sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaţilor H.A.A. şi H.M. a făcut o corectă adecvare cauzală a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Astfel, s-a ţinut cont, în stabilirea cuantumului pedepselor, în mod diferenţiat de gradul de pericol social în concret al faptei comise, agravat de numărul de participanţi, respectiv trei persoane, care au avut o înţelegere prealabilă pentru atingerea scopului propus, prin pregătirea modalităţii de comitere, folosirea unor fesuri pentru a nu fi recunoscuţi, a modului de intrare în locuinţă, prin grădina din spatele curţii în care se afla locuinţa părţilor vătămate, pe care inculpatul H.A.A. le cunoştea, lovirea repetată cu scaunul şi bâtele a celor două părţi vătămate, persoane în vârstă respectiv 77 de ani S.A. şi 67 de ani S.M., până la aducerea lor în stare de inconştienţă, producându-le leziuni ale căror zile de îngrijiri medicale au fost relativ ridicate, deposedarea de bunuri având loc pe fondul violenţelor arătate.

Totodată au fost avute în vedere şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, respectiv atitudinea constant oscilantă şi contradictorie cu privire la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, ambii inculpaţi au comis fapta în stare de recidivă postexecutorie, faţă de condamnările anterioare ce rezultă din fişele de cazier, dovedind perseverenţă infracţională, fiecare întreţinând relaţii de concubinaj, din care au rezultat copii minori.

Aşadar, instanţa de apel, prin cuantumurile pedepselor aplicate, diferenţiate şi orientate peste medie, respectiv 15 ani închisoare pentru inculpatul H.A.A. şi 11 ani închisoare pentru inculpatul H.M., cu executare în regim de detenţie a considerat că numai acestea sunt în măsură să-şi atingă scopurile de exemplaritate şi educative, în îndreptarea atitudinii inculpaţilor faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea lor pozitivă viitoare.

Înalta Curte apreciază că nu poate fi reţinută critica recurenţilor inculpaţi, în sensul unei greşite individualizări a pedepselor aplicate, impunându-se reducerea lor, deoarece instanţa de apel a evaluat în mod plural criteriile prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

În raport cu cele menţionate, Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică sub toate aspectele.

Înalta Curte, verificând hotărârea pronunţată în apel, nu a constatat existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii H.M. şi H.A.A. împotriva deciziei penale nr. 181/ A din 5 decembrie 2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş.

Se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, perioada arestării preventive de la 18 iunie 2004 la 23 februarie 2006 pentru inculpatul H.A.A. şi de la 22 iunie 2004 la 23 februarie 2006 pentru inculpatul H.M.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se vor obliga recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON (câte 1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii H.M. şi H.A.A. împotriva deciziei penale nr. 181/ A din 5 decembrie 2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, perioada arestării preventive de la 18 iunie 2004 la 23 februarie 2006 pentru inculpatul H.A.A. şi de la 22 iunie 2004 la 23 februarie 2006 pentru inculpatul H.M.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 220 RON (câte 2.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, sumele de câte 100 RON (câte 1.000.000 lei), reprezentând onorariul părătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 februarie 2006.

← ICCJ. Decizia nr. 1189/2006. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1218/2006. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1193/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1193/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs