ICCJ. Decizia nr. 1426/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1184 din 27 septembrie 2005, Tribunalul București a condamnat pe inculpatul I.R., la 4 pedepse de 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a revocat beneficiul grațierii pedepsei de un an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 562/2002 a Judecătoriei sector 1 București, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare în condițiile art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, la data de 14 mai 2004, împreună cu inculpatul T.M. (sancționat în cauză) a acostat în Piața 1 Mai 4 minori - I.S., V.T.A., S.A. și B.A. cărora le-au sustras prin violență, telefoanele mobile.
Inculpatul a recunoscut parțial faptele, susținând că nu a folosit violență sau amenințări, susțineri ce nu corespund adevărului, în raport de declarațiile părților vătămate cât și de împrejurarea că cei în cauză nu se cunoșteau și nu există nici un motiv plauzibil ca telefoanele să fie date de bunăvoie.
împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul I.R., solicitând reducerea pedepsei, iar acesta din urmă și achitarea pentru infracțiunea de tâlhărie comisă împotriva lui B.A.
Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 988/ A din 13 decembrie 2005, a respins apelurile, ca nefondate.
împotriva deciziei, inculpatul I.R. a declarat recurs, motivat în temeiul dispozițiilor art. 3859pct. 18 și 14 C. proc. pen.
A solicitat achitarea pentru infracțiunea de tâlhărie comisă împotriva părții vătămate B.A., întrucât telefonul a fost restituit acesteia și reducerea pedepsei, având în vedere atitudinea procesuală de recunoaștere și regret a faptei.
Recursul nu este fondat.
Din analiza probelor dosarului rezultă că inculpatul, împreună cu minorul T.M., au amenințat cele 4 părți vătămate printre care și B.A. în scopul sustragerii telefoanelor mobile.
împrejurarea că ulterior amenințării și sustragerii telefonului părții vătămate B.A., telefonul acesteia a fost restituit nu înlătură existență infracțiunea de tâlhărie, comisă de inculpat pentru care în mod temeinic și legal, a fost condamnat.
Neîntemeiat este și motivul vizând reducerea pedepsei, întrucât actele instanței au apreciat corect gravitatea faptelor comise, în stradă, asupra unui număr de patru persoane și împreună cu un minor.
De asemenea, s-au avut în vedere și antecedentele penale ale inculpatului, condamnat anterior pentru infracțiunea de furt și trimis în judecată, în alte cauze, pentru infracțiuni de tâlhărie, ceea ce denotă perseverența infracțională și, pe cale de consecință, o ripostă severă reflectată în cuantumul pedepsei de 9 ani aplicate.
Față de aceste motive, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul nu va fi respins, neconstatându-se motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor.
S-a constatat că nu a fost arestat în altă cauză, în conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1427/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1425/2006. Penal → |
|---|
