ICCJ. Decizia nr. 152/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.152/2006
Dosar nr. 21914/1/2005
(nr. vechi 6578/2005)
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. nr. 585 din 6 septembrie 2005, Tribunalul Iaşi a condamnat pe inculpatul L.V., la 6 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiţionate, în ceea ce priveşte restul de pedeapsă de 103 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de un an şi 9 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 3075/2004 a Judecătoriei Botoşani, rămasă definitivă prin neapelare, iar, în urma contopirii acestui rest cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 luni închisoare, adică 6 ani şi 2 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 9 iunie 2005 la zi.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
La data de 9 iunie 2005, aflându-se pe o stradă inculpatul a smuls prin exercitarea de violenţă, de la gâtul părţii vătămate I.E. un lănţişor cu cruce, din aur.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 344 din 13 octombrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Totodată, a menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, de la 6 septembrie 2005, la zi.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei, ţinându-se seama de circumstanţele reale şi personale.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut, în mod corect, fapta şi vinovăţia inculpatului, au făcut o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legii şi au individualizat, în mod just, pedeapsa aplicată.
În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput şi realizat tâlhăria (prin exercitarea de violenţe, asupra părţii vătămate, care se afla pe o stradă), precum şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului (recidivist, fiind condamnat anterior pentru acelaşi gen de infracţiuni) rezultă că instanţele au făcut o justă şi corectă individualizare a pedepsei aplicate orientată spre limita minimă, dând eficienţă tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că nu se impune reducerea acesteia.
Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerarea din oficiu, urmează ca recursul inculpatului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.V. împotriva deciziei penale nr. 344 din 13 octombrie 2005 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 9 iunie 2005 la 12 ianuarie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei (2.200.000 lei) din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei (1.000.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1517/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... | ICCJ. Decizia nr. 1548/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
