ICCJ. Decizia nr. 464/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.464/2006
Dosar nr. 21542/1/2005
(nr. vechi 6392/2005)
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 217 din 2 iunie 2005, Tribunalul Argeş a condamnat pe inculpatul T.L.N., la pedeapsa principală de:
- 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. (pedeapsă complementară), pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat („în public") faptă prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
S-a făcut aplicaţia art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută arestarea preventivă în cauză a inculpatului fiind computat din pedeapsă timpul arestării preventive cu începere de la 7 ianuarie 2005 la zi.
Pe latură civilă a fost obligat inculpatul la 20.000.000 lei daune morale către partea civilă T.L. şi respectiv 13.114.700 lei daune materiale, cu dobânzi legale aferente, reprezentând cheltuieli de spitalizare, către partea civilă C.A.S. Argeş.
A fost obligat inculpatul la suma de 3.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Hotărând astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt că, în seara zilei de 6 ianuarie 2005, în jurul orelor 21,00, partea vătămată T.L.I. a mers cu I. împreună cu martorii G.C., T.M. şi T.M. pe la casele din satul Păuleasca. În curtea locuinţei martorului G.C. s-au întâlnit cu grupul inculpatului T.L.N., însoţit de fraţii acestuia T.S. şi T.D., care se aflau sub influenţa băuturilor alcoolice. În mod nejustificat, inculpatul s-a luat la ceartă cu cei din grupul advers, a scos din buzunar un briceag şi a înjunghiat repetat partea vătămată, care a căzut la pământ, după care a fugit şi a aruncat arma în râul din apropiere.
Partea vătămată T.L., în vârstă de 18 ani, a fost internată imediat în Spitalul Judeţean Argeş cu diagnosticul „Agresiune, plăgi înjunghiate multiple braţ stg., hemitorace dr. şi coapsa stg., hemopneumotorax dr. post-traumatic cu şoc traumatic" ce a impus pentru salvarea vieţii victimei intervenţie chirurgicală în regim de urgenţă, în final fiind acordate pentru vindecare 25 zile de îngrijiri medicale.
La individualizarea pedepsei potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa a avut în vedere pericolul concret ridicat al infracţiunii în raport de împrejurările în care a fost comisă şi urmările sale, înjunghiere repetată, în zone vitale cu un briceag a victimei care a necesitat intervenţie medicală de specialitate pentru salvarea vieţii acesteia, comportarea ulterioară a inculpatului, care a fugit de la locul faptei, poziţia procesuală nesinceră în legătură cu fapta comisă, a cărei recunoaştere parţială la urmărirea penală a fost retractată la cercetarea judecătorească, precum şi celelalte date ce caracterizează persoana şi comportarea anterioară a acestuia, infractor primar în vârstă de 20 ani, lipsit de ocupaţie. În acest context s-a aplicat pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare, reprezentând minimul legal special prevăzut de lege în raport cu infracţiunea comisă de inculpat.
Daunele morale cu caracter compensatoriu în cuantum de 20.000.000 lei acordate de instanţă părţii civile T.L. reprezintă echivalentul suferinţelor fizice şi psihice cauzate acesteia în calitate de victimă a infracţiunii comise de inculpat, având ca temei legal dispoziţiile art. 998, art. 999 C. civ. şi art. 14 şi următoarele C. proc. pen.
În conformitate cu dispoziţiile art. 106 din OUG nr. 150/2002 privind asistenţa medicală spitalicească a fost obligat inculpatul către partea civilă C.A.S. Argeş (pentru Spitalul Judeţean Argeş, secţia chirurgie) la 13.114.700 lei despăgubiri civile, cu dobânzi legale aferente, reprezentând contravaloarea asistenţei şi îngrijirilor medicale acordate părţii vătămate în cauză.
Prin Decizia penală nr. 618/ P din 22 septembrie 2005, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat în cauză de către inculpat, fiind menţinută arestarea preventivă şi obligat acesta la 50 RON cheltuieli judiciare statului.
Împotriva ambelor hotărâri s-a declarat în termen recurs de către inculpat cu solicitarea, în principal, de a fi achitat în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., ori art. 10 alin. (1) lit. e), raportat la art. 44 alin. (2) C. pen., sau de a i se reţine circumstanţa atenuantă legală a provocării din art. 73 lit. b) C. pen. [(corespunzător cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.)].
În subsidiar, s-a cerut schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de încăierare prevăzută de art. 322 C. pen., şi/sau reducerea pedepsei [(corespunzător cazurilor de casare, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen.)].
Recursul este nefondat.
În cursul cercetării judecătoreşti inculpatul a retractat declaraţiile anterioare şi a susţinut că autorul înjunghierii victimei din greşeală, datorită busculadei create în încăpere întrucât inculpatul a pretins că infracţiunea a fost comisă în interiorul locuinţei martorului G.C., a fost martorul T.M.; în acelaşi sens sunt şi depoziţiile fraţilor inculpatului, martorii T.S. şi D. La urmărirea penală inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei în condiţii de legitimă apărare/provocare declarând procurorului, asistat de apărător, că în interiorul casei martorului G.C. „.. T.L. (p. vătămată) s-a certat pentru o sticlă de vin cu T.D., a încercat să-l lovească cu un scaun pe acesta dar m-a atins pe mine cu scaunul în spate la umăr. Eu i-am reproşat că m-a lovit şi T.M. (aflat în grupul p. vătămate) care avea un cuţit în mână s-a dus către uşă, ne-a spus tuturor că nu mai ieşim nici unul afară şi ne-a ameninţat că ne omoară pe toţi. Am vrut să ies dar m-a împins T.M. şi apoi m-a lovit tot el cu un scaun, căzându-i briceagul din mână. Atunci m-am ridicat de sub masă, am luat briceagul de jos şi pentru că T.L. m-a împins către zid l-am lovit cu briceagul de două ori şi apoi am fugit şi am aruncat briceagul în râul din apropiere".
Poziţia procesuală amintită precum şi celelalte declaraţii în apărarea inculpatului arătate anterior, au fost înlăturate ca nesincere şi fiind în contradicţie cu toate celelalte mijloace de probă ce confirmă în mod univoc că partea vătămată a fost înjunghiată de inculpat, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, repetat şi fără un motiv întemeiat la intrare în curtea locuinţei martorului G.C., astfel cum s-a reţinut în mod corect de către prima instanţă, respectiv: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate care se coroborează cu procesul-verbal de cercetare la locul faptei şi fotografiile judiciar-operative, întocmite cu această ocazie, declaraţiile martorilor G.C., G.C., T.M.M., T.M.
Situaţia de fapt amintită realizează elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., urmând a fi respinse în totalitate, ca nefondate, celelalte critici de nelegalitate invocate de inculpat privind achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. c) şi e), raportat la art. 44 alin. (2) C. proc. pen., reţinerea art. 73 lit. b) C. pen., ori schimbarea încadrării juridice în infracţiunea mai uşoară de încăierare prevăzută de art. 322 C. pen.
Reducerea pedepsei sub minimul legal special de 7 ani şi 6 luni închisoare nu este posibilă decât prin aplicarea de circumstanţe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen., a căror reţinere în cauză nu se justifică în raport cu împrejurările comiterii infracţiunii, urmările acesteia şi comportarea avută ulterior de inculpat.
Din oficiu, în limitele caracterului devolutiv al căii de atac de faţă se reţine legalitatea şi temeinicia celorlalte rezolvări juridice adoptate în primă instanţă şi menţinute în apel.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului, făcându-se aplicaţia art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat acesta la suma de 220 RON, din care 100 RON reprezintă onorariu apărător oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.L.N. împotriva deciziei penale nr. 200/ A din 22 septembrie 2005 a Curţii de Apel Piteşti.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 7 ianuarie 2005 la 25 ianuarie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 463/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 466/2006. Penal → |
|---|
