ICCJ. Decizia nr. 578/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.578/2006
Dosar nr. 23189/1/2005
(nr. vechi 7219/2005)
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 335 din 28 aprilie 2005 a Tribunalului Iaşi, inculpatul C.A. a fost condamnat, la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. b) C. pen.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
S-a constatat că partea vătămată L.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat prin restituirea bunului.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 700.000 lei.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
În ziua de 11 august 2004, inculpatul, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, i-a sustras bicicleta părţii vătămate L.M., minor, după ce i-a adresat injurii şi ameninţări, pe care a vândut-o numitului D.V. cu suma de 700.000 lei.
Împotriva sentinţei penale amintite a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în sensul că nu a fost citat la judecarea fondului iar pedeapsa este prea severă.
Prin Decizia penală nr. 64 din 10 noiembrie 2005, Curtea de Apel Iaşi a respins, ca nefondat, apelul inculpatului şi l-a obligat la cheltuieli judiciare aferente.
Împotriva deciziei, inculpatul a declarat recurs, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de furt şi reindividualizarea pedepsei.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul inculpatului este nefondat.
Critica inculpatului cu privire la greşita încadrare juridică a faptei este neîntemeiată.
Din situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel rezultă neîndoielnic că inculpatul, aflat în stare de ebrietate a deposedat partea vătămată de bicicletă, minor în vârstă de 15 ani, fără consimţământul acesteia, prin injurii şi ameninţări care au inspirat părţii vătămate o justificată temere.
Probele administrate în cauză (declaraţiile părţii vătămate, ale martorilor, procesele verbale de confruntare a părţii vătămate şi a martorilor oculari cu inculpatul) relevă faptul că scopul deposedării părţii vătămate de bunul său l-a constituit folosirea acestuia fără drept, că inculpatul a acţionat cu intenţie, atât în ceea ce priveşte actul principal, de furt, cât şi a celui adiacent, de constrângere şi că a prevăzut şi urmărit rezultatul acţiunii sale.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs invocat de inculpat şi anume greşita individualizare a pedepsei, nu poate fi reţinut.
În cauză, pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, în considerarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi prin reducerea acesteia sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea comisă, ca efect al circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpatului.
De altfel, instanţa de apel a observat că inculpatul fusese condamnat pentru furt înainte de comiterea infracţiunii de tâlhărie şi ar fi trebuit să se revoce beneficiul suspendării condiţionate şi al graţierii şi să se cumuleze restul de pedeapsă cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, dar, nu a reformat sentinţa întrucât s-ar fi încălcat principiul non reformaţio in pejus.
Pentru considerentele arătate, recursul declarat de inculpat va fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva deciziei penale nr. 64/ MF din 10 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Iaşi, secţia minori şi familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON (2.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 524/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 619/2006. Penal. Contestaţie la executare.... → |
|---|
