ICCJ. Decizia nr. 633/2006. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.633/2006
Dosar nr. 7317/2005
Şedinţa publică din 1 februarie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 130 din 6 iunie 2005, Tribunalul Alba i-a condamnat pe inculpaţii:
M.C., în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 37 lit. a) C. pen., la 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
Conform art. 61 C. pen., a menţinut beneficiul liberării condiţionate pentru restul neexecutat din pedeapsa de 5 ani şi 6 luni aplicată prin sentinţa penală nr. 225/2000 a Tribunalului Alba.
Au fost deduse reţinerea şi arestarea preventivă de la data de 23 decembrie 2004 la zi şi a fost menţinută măsura preventivă privativă de libertate.
M.S.C., în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), la 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., după împlinirea vârstei majoratului.
Inculpaţii au mai fost obligaţi în subsidiar, inculpatul minor M.S.C. în solidar şi cu părţile responsabile civilmente M.C. şi M.C. la plata sumei de 7.000.000 lei despăgubiri civile partea civilă P.G. şi a sumei de 4.787.343 lei către C.A.S. Alba şi fiecare, inculpatul în solidar şi cu părţile responsabile civilmente, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că cei doi inculpaţi, veri primari, ambii fără ocupaţie, în seara de 22 decembrie 2004, au mers la barul D. din oraşul Câmpeni, unde se afla, în stare de ebrietate, şi partea vătămată P.G.
Observând la partea vătămată o sumă mare de bani, din iniţiativa inculpatului M.C., inculpaţii au hotărât să o sustragă.
De urmare, în jurul orelor 21,00, când partea vătămată a plecat din local, cei doi inculpaţi au urmărit-o pe traseul de pe lângă terasamentul de cale ferată.
Într-un moment prielnic, când nu se afla în apropiere nici o persoană, inculpatul minor M.S.C. i-a aplicat părţii vătămate o lovitură puternică peste picior cu o bucată de lemn ruptă dintr-un gard iar inculpatul M.C. a lovit-o cu pumnul în zona capului, după care acesta din urmă i-a sustras din buzunarul pantalonilor suma de 7.300.000 lei.
Inculpaţii au împărţit banii, revenind la bar, de unde au cumpărat ţigări şi băutură, după care au plecat acasă.
Partea vătămată, după ce şi-a revenit, a mers la locuinţa martorului O.N., fiind sesizat organul de poliţie.
Partea vătămată a suferit leziuni corporale care au necesitat 30-35 zile îngrijiri medicale, fiind şi spitalizată în perioada 24-28 decembrie 2004.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul M.C. care, personal şi prin apărător, a solicitat reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 28 din 8 noiembrie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.C., constatând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs atât de inculpatul M.C. cât şi de inculpatul M.S.C., niciunul motivat în scris însă susţinute oral pin apărător în sensul reducerii pedepselor.
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul inculpatului M.S.C. este inadmisibil iar recursul inculpatului M.C., susţinut în considerarea cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. şi examinat din oficiu în limitele arătate de al.3 al aceluiaşi text de lege, este nefondat.
Potrivit art. 3851 alin. (4) C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs sentinţele în privinţa cărora persoanele îndreptăţite nu au folosit calea apelului. Împotriva deciziei pronunţată în apel se poate declara recurs de aceleaşi persoane, chiar dacă nu au fost folosit apelul, numai dacă prin Decizia pronunţată în apel a fost modificată soluţia din sentinţă şi numai cu privire la această modificare.
În cauză inculpatul M.S.C. nu a declarat apel împotriva sentinţei penale nr. 130 din 6 iunie 2005 a Tribunalului Alba iar prin Decizia penală nr. 28 din 8 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, în prezent atacată cu recurs de către sus-numitul inculpat, nu a fost modificată soluţia din sentinţă.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul inculpatului M.S.C. urmează să fie respins ca inadmisibil.
În recursul inculpatului M.C., Curtea constată că instanţele, de fond şi apel, au reţinut o corectă situaţie de fapt, întemeiată pe probele legal administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi în cel al judecăţii.
Inculpatul M.C. şi-a recunoscut vinovăţia în ambele faze ale procesului penal iar declaraţiile acestuia se coroborează cu procesele verbale de cercetare a locului faptei şi de consemnare a procedurii judiciare de reconstituire, planşa foto, actele medico-legale, chitanţa bancomat privind operaţiunea de retragere a sumei de 9.600.000 lei de către partea vătămată, declaraţiile martorilor şi ale părţii vătămate.
Încadrarea juridică este legală.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul ridicat de pericol social al infracţiunii, atât generic cât şi concret, rezultând din prevederea legii şi modul şi împrejurările comiterii actului de brigandaj, persoana inculpatului, tânăr, cu carenţe în educaţie, o comportare sinceră pe parcursul procesului penal dar şi de periculozitate socială deosebită, având în antecedente, care îi conferă statutul de recidivist, condamnare pentru acelaşi tip particular de infracţiune.
Pedeapsa aplicată, în apropierea minimului legal special, este necesară realizării atât a funcţiilor sale, de constrângere şi reeducare, cât şi a scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, astfel încât reducerea acesteia, aşa cum solicită inculpatul, nu se justifică.
Faţă de cele ce preced şi cum nu se constată din examinarea hotărârii, nici existenţa vreunuia dintre celelalte cazuri de casare care se iau în considerare din oficiu, recursul inculpatului M.C. urmează să fie respins ca nefondat.
Din pedeapsa aplicată se va scade timpul reţinerii şi al arestării preventive a inculpatului M.C., de la 23 decembrie 2004 la 1 februarie 2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul M.S.C. împotriva deciziei penale nr. 28 din 8 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru minori şi familie.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.C. durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 decembrie 2004 la 1 februarie 2006
Obligă recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 220 lei, din care onorariile apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 632/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs | ICCJ. Decizia nr. 635/2006. Penal → |
|---|
