ICCJ. Decizia nr. 713/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.713/2006
Dosar nr. 22122/1/2005
(nr. vechi 6682/2005)
Şedinţa publică din 3 februarie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 825/ F din 17 iunie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 2070/2005, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.I.F. la un an închisoare.
În baza art. 81 – art. 82 C. pen., raportat la art. 110 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani, reprezentând termen de încercare.
În baza art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii arestării preventive de la data de 19 ianuarie 2005, la 17 februarie 2005.
În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul E.V.I. la 2 ani închisoare. În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 501 din 22 mai 2003,a Tribunalului Bucureşti şi s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 19 ianuarie 2005, la 17 februarie 2005.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., s-a constatat că prejudiciul cauzat părţii vătămate V.I.D. a fost recuperat în totalitate prin restituire.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul S.I.F. la 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul E.V.I., la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei, onorariu avocat oficiu, s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Prima instanţă şi-a argumentat soluţia reţinând, în fapt, că la data de 19 ianuarie 2005, în jurul orei 17,00, partea vătămată V.I.D., însoţită de martorul D.V., se aflau în zona Liceului Gheorghe Şincai, sector 4.
Inculpaţii S.I.F. şi E.V.I. i-au observat şi i-au cerut părţii vătămate ţigări şi bani. În continuare, cei doi inculpaţi au început să o percheziţioneze pe partea vătămată V.I.D. şi, găsindu-i telefonul mobil, prin întrebuinţare de ameninţări şi violenţe, i l-au sustras.
După comiterea faptei, inculpaţii au fost depistaţi pe str. Candian Popescu, iar asupra inculpatului S.I.F. a fost găsit telefonul mobil, care a fost restituit părţii vătămate, nu a solicitat despăgubiri civile.
Sentinţa a fost apelată de către inculpaţii E.V.I. şi S.I.F., ambii criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei, apreciate prea severe în raport de circumstanţele reale ale comiterii faptei şi de cele personale ale fiecăruia în parte.
Prin sentinţa penală nr. 730/ A din 29 septembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul declarat de inculpatul E.V.I. dispunându-se reducerea pedepsei aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie de 2 ani la un an.
Recursul inculpatului S.I.F. a fost respins ca nefondat.
Împotriva deciziei penale recurenţii inculpaţi S.I.F. şi E.V.I., au declarat recurs solicitându-se reducerea pedepselor aplicate.
Critica va fi examinată în raport de cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., constatându-se că nu poate atrage casarea hotărârilor pronunţate.
Recursul declarat este nefondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea generală, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana făptuitorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanţa de fond şi cea de apel au respectat toate criteriile de individualizare şi au avut în vedere pericolul social al faptelor comise, pericol dedus din modalitatea în care infracţiunea de tâlhărie a fost săvârşită precum şi urmare acestei infracţiuni.
Poziţia sinceră a inculpaţilor atât în faza de urmărire penală, cât şi în cea de cercetare judecătorească şi manifestările regretului nu sunt elemente determinante şi suficiente pentru a se da o mai mare eficienţă a circumstanţelor atenuante, cu atât mai mult cu cât inculpatul E.I.F. este cunoscut cu antecedente penale, conform fişei de cazier judiciar, rezultând că a suferit o condamnare pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie.
În raport de aceste elemente de circumstanţiere ale faptelor şi făptuitorilor pedepsele aplicate orientate sub minimul special al textului de lege sancţionator apar ca bine individualizate, motiv pentru care recursurile declarate vor fi respinse în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va constata că inculpatul E.V.I., este arestat în altă cauză.
În baza art. 192 C. proc. pen., inculpaţii vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii E.V.I. şi S.I.F. împotriva deciziei penale nr. 730 din 29 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Constată că inculpatul E.V.I. este arestat în altă cauză.
Obligă recurenţii la plata sumelor de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 678/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 728/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... → |
|---|
