ICCJ. Decizia nr. 923/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 923/2006
Dosar nr. 18026/1/2005
(nr. vechi 4634/2005)
Şedinţa publică din 13 februarie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 510 din 5 aprilie 2005, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul B.M. zis M., la 11 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A menţinut starea de arest a inculpatului şi dedus prevenţia de la 15 decembrie 2004, la zi.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeaşi lege, a condamnat pe inculpatul I.C.D. zis B. şi U. la 5 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeaşi lege, a condamnat pe inculpat la un an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare sporită cu 6 luni, în final 5 ani şi 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus prevenţia de la 15 decembrie 2004, la zi.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea cantităţii de 3,92 grame de heroină şi 23 comprimate methadonă. A constatat că 0,17 gr. heroină şi 11 comprimate methadonă au fost consumate în cadrul analizelor de laborator.
În baza art. 109 alin. (4) teza I C. proc. pen. şi art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., a dispus restituirea către inculpatul I.C.D. a telefonului mobil marca Samsung şi a sumei de 200.000 lei către A.I.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 118 lit. d) C. proc. pen., a confiscat de la inculpatul I.C.D. suma de 8.500.000 lei. A obligat pe inculpaţi la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, în ziua de 15 decembrie 2004, organele de poliţie din cadrul I.G.P.R. – B.C.C.O.A. delegate de procuror, s-au deplasat în str. Agricultorilor împreună cu denunţătorul A.I., având asupra sa suma de 13.000.000 lei, ai căror serii au fost consemnate în prezenţa unui martor asistent, în proces-verbal.
La adresa indicată a pătruns denunţătorul A.I., având banii asupra sa şi după aproximativ 5 minute acesta a ieşit cu o persoană de sex masculin identificată în persoana inculpatului B.M. s-au urcat într-un taxi, deplasându-se pe str. Orzari, unde de la un telefon public, însoţitorul denunţătorului a sunat o altă persoană cu care şi-a dat întâlnire pe str. Th. Speranţia. La întâlnire a venit inculpatul I.C.D. cu autoturismul WV Passat. Inculpatul B.M. a urcat în autoturismul celui de-al doilea inculpat şi i-a înmânat suma de 8.500.000 lei pentru a-i cumpăra 5 grame de heroină. Totodată, inculpatul i-a mai dat suma de 700.000 lei necesară inculpatului I.C.D. pentru motorină.
În continuare organele de poliţie au format două echipe, una rămânând să supravegheze autoturismul taxi, iar cea de a doua trecând la autoturismul WV Passat care s-a deplasat în spatele unui bloc din Piaţa Alba Iulia.
După aproximativ 15 minute de autoturismul inculpatului I.C.D., s-a apropiat un autoturism marca Dacia, din care a coborât un individ care s-a deplasat la autoturismul inculpatului, i-a înmânat acestuia 6 punguliţe cu heroină şi a primit suma de 8.500.000 lei, ulterior plecând din zonă.
Inculpatul I.C.D., urmărit de organele de poliţie s-a întors pe str. Th. Speranţia, oprind lângă autoturismul taxi în care se aflau denunţătorul şi inculpatul B.M., remiţând acestuia prin geamul deschis al portierei, 5 punguţe cu heroină.
În aceste împrejurări au intervenit organele de poliţie care au procedat la imobilizarea şi identificarea pasagerilor din cele două autoturisme rezultând următoarele: denunţătorul A.I. a predat organele de poliţie 4 punguliţe din material plastic ce conţineau o substanţă pulverulentă de culoare maronie, pe care le cumpărase de la inculpatul B.M., asupra acestuia a fost găsită suma de 2.600.000 lei, bani ai căror serii corespund celor consemnate de procuror în procesul-verbal de înseriere, precum şi 2 seringi hipodermice şi o fiolă din sticlă transparentă spartă, asupra inculpatului I.C.D. s-a găsit o punguliţă ce conţinea o substanţă pulverulentă de culoare maronie, suma de 900.000 lei, ai căror serii corespund cu cele consemnate în procesul-verbal de înscriere, iar în autoturismul condus de acesta între scaune, într-un tub asemănător celor de medicamente 23 comprimate de culoare albă inscripţionate pe ambele feţe „SN".
Conducătorul autoturismului taxi, martorul I.M. a predat organele de poliţie suma de 200.000 lei, reprezentând contravaloarea cursei primită de la martorul denunţător.
Mai înainte de a fi imobilizat de organele de poliţie inculpatul B.M. a aruncat pe stradă punguţa conţinând heroina cumpărată de la inculpatul I.C.D. în vederea consumului propriu, bunul nemaifiind găsit ulterior.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel inculpaţii B.M. şi I.C.D. criticând-o sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 538 din 12 iulie 2005, a admis apelurile declarate de inculpaţii B.M. şi I.C.D., a desfiinţat parţial sentinţa nr. 510 din 5 aprilie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, şi în fond a redus pedeapsa aplicată inculpatului B.M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 de la 11 ani închisoare la 6 ani închisoare, urmare a aplicării art. 16 din Legea nr. 143/2000.
A făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A redus pedeapsa complimentară la 3 ani.
A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului I.C.D. în pedepsele componente.
A redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeaşi lege, de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.
A redus pedeapsa complimentară la 2 ani.
A redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 şi art. 16 din aceeaşi lege, de la un an închisoare la 10 luni închisoare, cu reţinerea circumstanţelor prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen.
În baza art. 33 – art. 34 C. pen., inculpatul va executa 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A dedus prevenţia inculpaţilor de la 15 decembrie 2004 la 12 iulie 2005 şi a menţinut starea de arest a acestora.
Împotriva acestei decizii, inculpaţii au declarat recurs invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Examinând hotărârea atacată în raport de criticile aduse şi verificând şi cu privire la motivele de recurs care se iau în considerare din oficiu, Curtea apreciază că recursurile sunt nefondate.
Examinându-se actele şi lucrările dosarului se constată că pedepsele aplicate inculpaţilor de către instanţa de apel au fost just individualizate atât din punct de vedere al cuantumului acestora cât şi din punct de vedere al modalităţii de executare. La aplicarea pedepselor instanţa a avut în vedere periculozitatea socială ridicată a faptelor (trafic de droguri de mare risc şi deţinere de droguri fără drept în vederea consumului propriu), împrejurările comiterii acestora dar şi persoana inculpaţilor (inculpatul B.M. fiind recidivist).
Constatând deci că instanţa de apel a respectat dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), privind individualizarea pedepselor celor doi inculpaţi, urmează a se respinge recursurile acestora.
În consecinţă, pentru aceste considerente urmează ca în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte să respingă, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi.
Deoarece recurenţii inculpaţi sunt arestaţi preventiv în această cauză, conform art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen., se va deduce din pedepsele aplicate durata arestării preventive de la 15 decembrie 2004 la 13 februarie 2006.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.M. şi I.C.D. împotriva deciziei penale nr. 538 din 12 iulie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 15 decembrie 2004 la 13 februarie 2006.
Obligă recurenţi inculpaţi la plata sumelor de câte 120 RON (câte 1.200.000 lei) cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 914/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 927/2006. Penal → |
|---|
