ICCJ. Decizia nr. 948/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 948/2006
Dosar nr. 22244/1/2005
(nr. vechi 6743/2005)
Şedinţa publică din 14 februarie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Covasna prin sentinţa penală nr. 75 din 19 noiembrie 2004 i-a condamnat pe inculpaţii:
1. - T.I., la 10 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa suplimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. şi, la 8 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c), d) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., pedepsele au fost contopite şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 10 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c), d) şi e) C. pen.
2. - S.T.A. şi,
3. - K.L., la pedeapsa de câte 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de viol, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 197 alin. (1) şi (3), cu aplicarea art. 74 – art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului T.I. reţinerea şi arestarea preventivă de la 25 noiembrie 2003 şi în temeiul art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar să plătească părţii civile, minora L.E. suma de 100.000.000 lei (10.000 lei RON) despăgubiri daune morale, echivalentul a 2.469 Euro calculaţi la cursul de schimb valutar din data de 26 aprilie 2004.
Inculpaţii au mai fost obligaţi în solidar să plătească părţii civile C.A.S. Covasna suma de 5.173.854 (517 RON) cu titlu de cheltuieli de spitalizare a părţii vătămate.
A fost menţinută măsura asiguratoare a sechestrului aplicată de Biroul Executorului Judecătoresc, B.M. prin procesele verbale de sechestru din 19 iulie 2004 asupra bunurilor mobile ale inculpaţilor.
Au mai fost obligaţi inculpaţii la câte 2.500.000 lei cheltuieli de judecată, inculpatul T.I. la 2.750.000 lei, cu acelaşi titlu din care 200.000 lei onorariul pentru apărătorul din oficiu, precum şi câte 8.333.000 (833 RON) fiecare către partea civilă S.E.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut pe baza probelor administrate următoarea situaţie de fapt:
Inculpaţii T.I., K.L. şi S.T.A. domiciliază în com. Ojdula, jud. Covasna şi sunt prieteni.
Inculpatul S.T.A. este angajat al Poliţiei municipiului Tg. Secuiesc, având gradul profesional de agent, profesie în virtutea căreia o cunoştea pe partea vătămată minoră L.E. de 15 ani, domiciliată în Tg. Secuiesc, având în vedere că în luna noiembrie 2003 a efectuat cercetări la locuinţa părinţilor acesteia privind furtul din locuinţă a unor bunuri, iar potrivit declaraţiei sale date în instanţă, acesta o cunoştea pe partea vătămată, după buletin, având în vedere că a efectuat cercetări la domiciliul acesteia, la sesizarea părinţilor ei, care au anunţat organele de poliţie de faptul că partea vătămată a fost luată de cineva cu forţa din locuinţă, fapt ce s-a dovedit a fi o înscenare a părţii vătămate.
La data de 20 noiembrie 2005, partea vătămată minora L.E., la acea dată în vârstă de 14 ani, după terminarea programului şcolar, la orele 13,00, s-a deplasat la Internet Caffe M. din Tg. Secuiesc, unde a rămas, până în jurul orelor 19,30 – 20,00, timp în care a navigat pe internet, după care s-a deplasat la barul S. din Tg. Secuiesc. Aici s-a întâlnit cu martorii P.L. zis L., S.C. şi S.I., cu care a jucat biliard până, în jurul orelor 22,00, când martorii au plecat, iar partea vătămată a rămas în bar.
La aceeaşi dată, inculpatul T.I. împreună cu inculpaţii S.T.A. şi K.L., cu autoturismul acestuia din urmă, s-a deplasat din com. Ojdula în municipiul Tg. Secuiesc, ajungând la restaurantul B., la orele 21,00, unde inculpatul T.I. a consumat băuturi alcoolice, după care cei trei inculpaţi s-au deplasat la barul S., ajungând la acest bar după orele 22,00.
Aici inculpaţii S.T.A. şi K.L. au jucat 5-6 runde de biliard, timp în care, într-o altă încăpere a barului, inculpatul T.I. a consumat băuturi alcoolice, respectiv 100 mil. Hubertus, la masa acestuia aşezându-se şi partea vătămată, căreia inculpatul i-a cumpărat aceeaşi cantitate şi sortiment de băutură, pe care aceasta a consumat-o alături de inculpat, care la rândul său a mai consumat 100 mil. de Hubertus.
După consumarea băuturilor cumpărate, inculpatul T.I. şi partea vătămată au jucat o partidă de biliard, până în jurul orelor 23,00, când inculpatul i-a rugat pe ceilalţi doi să plece şi să o ducă cu maşina până în centrul municipiului şi pe parte vătămată, lucru cu care aceştia au fost de acord.
Astfel, cei patru s-au urcat în autoturism, partea vătămată şi inculpatul T.I. aşezându-se pe bancheta din spate, apoi, la iniţiativa acestora, toţi s-au deplasat cu autoturismul la barul numit tot S. situat pe str. Cimitirului, în care a intrat partea vătămată şi inculpatul T.I.
Aici inculpatul a cumpărat o sticlă de 0,5 l cu băuturi alcoolice Kevert, însă neavând suficienţi bani pentru a plăti, în bar a intrat şi inculpatul K.T.A., care a achitat diferenţa.
În acest timp inculpatul T.I. a obţinut de la partea vătămată numărul telefonului mobil al mamei acesteia, pe care la orele 23,35 a apelat-o, spunându-i că se numeşte I. şi are lângă el o prietenă pe numele E., după care a închis telefonul.
Mama părţii vătămate, martora L.I., deşi nu îl cunoştea pe inculpat, a încercat să îl contacteze prin telefon, dar nu a reuşit şi în final, la orele 23,52, a trimis un mesaj scris (SMS), prin care îl ruga pe acesta să o aducă acasă pe fiica sa.
De la barul S. cei trei inculpaţi împreună cu partea vătămată, s-au deplasat cu autoturismul până la staţia de combustibil de pe str. Cernatului, unde nu au putut alimenta, deoarece era închisă pentru inventar, motiv pentru care s-au deplasat la staţia situată la ieşirea din municipiul Tg. Secuiesc, pe DJ 121, spre comuna Catalina, între timp inculpatul T.I. şi partea vătămată consumând din băutura cumpărată.
După ce au achiziţionat combustibil, cei patru, cu autoturismul condus de inculpatul K.L., s-au deplasat spre comuna Catalina, dar la solicitarea inculpatului T.I. şi a părţii vătămate, au intrat pe un drum lateral, care face accesul spre SC C. SA Tg. Secuiesc, apoi la o distanţă de aproximativ 30 m de la drumul ce duce spre Catalina s-au oprit. Inculpatul K.L. a oprit motorul autoturismului şi a stins farurile, pentru ca inculpatul T.I. să întreţină relaţii sexuale cu partea vătămată, care din discuţiile purtate cu inculpatul i-a dat de înţeles că doreşte acest lucru, ajungând în acel loc în jurul orelor 1,00.
După oprirea autoturismului, inculpatul T.I. a încercat să întreţină un raport sexual cu partea vătămată, pe bancheta din spate, pe care în prealabil şi-a aşezat geaca, însă partea vătămată nu a fost de acord, motiv pentru care inculpatul a lovit-o cu palmele şi a ameninţat-o, după care, fiind ajutat de inculpaţii S.T.A. şi K.L., care o ţineau de mâini, a dezbrăcat-o cu forţa pe partea vătămată de toate obiectele de îmbrăcăminte, în afară de un tricou şi a încercat să întreţină raporturi sexuale cu aceasta, dezbrăcându-se şi inculpatul în autoturism, rămânând îmbrăcat doar cu un bluzon.
Datorită opoziţiei părţii vătămate şi a lipsei de spaţiu inculpatul nu a reuşit să consume raportul sexual cu partea vătămată, motiv pentru care, ajutat de cei doi coinculpaţi, a scos-o pe partea vătămată din autoturism, la marginea drumului, pe un teren arabil.
Aici partea vătămată a continuat să se opună şi chiar l-a lovit cu palma în zona gurii şi l-a muşcat de antebraţul stâng, motiv pentru care inculpatul T.I. a lovit-o cu pumnii în zona feţei, în repetate rânduri, până ce aceasta şi-a pierdut cunoştinţa, apoi în această stare de inconştienţă în care se afla partea vătămată, inculpatul a întreţinut cu ea raporturi sexuale, posibil folosind şi un prezervativ.
După ce inculpaţii S.T.A. şi K.L. au asistat la agresarea părţii vătămate au aruncat din autoturism hainele acesteia şi ale inculpatului T.I. şi au plecat de la faţa locului, deplasându-se în municipiul Tg. Secuiesc.
Potrivit declaraţiilor martorilor M.A. şi F.J., paznici la societăţile din zonă, care se aflau într-o gheretă la o distanţă de peste 100 m, autoturismul a staţionat în acea zonă, cu farurile stinse peste 15 minute.
După consumarea actului sexual, inculpatul T.I. a abandonat-o la faţa locului pe partea vătămată, care era în stare de inconştienţă şi îmbrăcată doar cu un tricou, la temperaturi sub limita îngheţului şi cu depunere de brumă, aceasta fiind găsită dimineaţa, la orele 7,00, în mod întâmplător, de către martorul M.A., care se deplasa la serviciu, şi care a anunţat organele de poliţie.
Partea vătămată a fost transportată la Spitalul municipal Tg. Secuiesc, la orele 8,00, cu salvarea, în stare de şoc, fiind internată cu diagnosticul „traumatism cranio facial închis, comoţie cerebarală, hematom periorbital bilateral, stare de ebrietate, hipotermie, agresiune", temperatura corpului la internare fiind de 350 C.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, inculpatul T.I., K.L. şi S.T.A.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna a criticat sentinţa pentru netemeinicie în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, solicitând majorarea pedepsei aplicate celor trei inculpaţi considerate prea mici în raport de gravitatea faptelor.
Ulterior parchetul a suplimentat motivele de apel în sensul schimbării încadrării juridice a reţinerii agravantelor prevăzute de art. 197 alin. (2) lit. a) şi c) C. pen. şi a completării dispozitivului cu pretenţiile C.A.S. Covasna, privind dobânda legală.
Inculpaţii S.T.A. şi K.L. au solicitat desfiinţarea sentinţei, iar în urma rejudecării cauzei achitarea lor în baza art. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
În dezvoltarea motivelor de apel au arătat că infracţiunea de complicitate la viol, prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., nu are existenţă materială. Fără temei prima instanţă a înlăturat primele declaraţii ale inculpatului T.I., care de la bun început a susţinut că inculpatul S.T.A. şi K.L. nu au avut nici o implicare la comiterea faptei. Pe baza declaraţiilor contradictorii ale părţii vătămate prima instanţă putea reţine doar existenţa unui dubiu ce profita cei doi inculpaţi.
Nici încadrarea juridică dată infracţiunii de viol nu este corectă. Este nelegală reţinerea alin. (3) al art. 197 C. pen., întrucât inculpaţii nu au cunoscut vârsta părţii vătămate, a cărei înfăţişare determina aprecierea unei vârste cuprinse între 17-20 ani.
Inculpatul T.I. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi în urma rejudecării, achitarea sa în baza art. 10 pct. 1 lit. c), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
În dezvoltarea motivelor de apel inculpatul a arătat că probele administrate în cauză nu dovedesc săvârşirea infracţiunii de viol.
Totodată, a arătat că, potrivit concluziilor raportului de expertiză cu privire la starea de sănătate a părţii vătămate, nu a fost pusă în pericol viaţa părţii vătămate.
Instanţa de apel i-a audiat pe inculpatul T.I. şi partea vătămată şi a dispus efectuarea expertizei medico legale psihiatrice privind starea de sănătate psihica a părţii vătămate.
Prin Decizia penală nr. 33/ Ap din 23 septembrie 2005, pronunţată de secţia pentru minori şi familie de la Curtea de Apel Braşov, a fost admis apelul declarat de procuror sentinţa a fost desfiinţată numai în ceea ce priveşte încadrarea juridică dată faptei de viol.
Rejudecând, în baza art,.334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) şi alin. (3) C. pen., săvârşită de inculpatul T.I. şi în mod corespunzător aceeaşi încadrare pentru infracţiunile de complicitate la viol săvârşite de inculpaţii S.T.A. şi K.L.
Au fost menţinute pedepsele aplicate de prima instanţă.
Apelurile declarate de inculpaţi au fost respinse ca nefondate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpaţii şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov.
Prin motivele de recurs scrise, parchetul a cerut casarea deciziei invocând motivele de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
Primul motiv de recurs priveşte încadrarea juridică greşită dată infracţiunii de viol. S-a solicitat schimbarea încadrării juridice în sensul reţinerii şi a dispoziţiilor alin. (2) lit. c) al art. 197 C. pen.
Decizia a fost criticată prin cel de al doilea motiv de recurs cu privire la greşita individualizare a pedepselor apreciate ca fiind blânde în raport de pericolul concret al faptelor.
În cursul judecăţii s-a renunţat la primul motiv de recurs.
Prin motivele de recurs scrise inculpaţii S.T.A. şi K.L., au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 171, 17 şi 18 C. proc. pen. Au solicitat în special casarea deciziei şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanţă pentru administrarea tuturor probelor, audierea martorilor oculari F.J. şi M.A. şi efectuarea unei expertize judiciare.
În subsidiar, au cerut casarea deciziei şi sentinţei şi achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Au susţinut că instanţa a abdicat de la principiul rolului activ prin aceea că nu i-a audiat nemijlocit pe martorii M.A. şi F.J. care au precizat cele întâmplate în noaptea când se reţine săvârşirea violului.
Ţinând seama de declaraţiile acestor martori şi ele contradictorii dar mai ales de contradicţiile evidente între cele declarate de inculpatul T.I. şi partea vătămată, instanţele trebuiau să reţină că raportul sexual dintre cei doi au avut loc după ce aceştia au coborât din maşină, iar recurenţii S.T.A. şi K.L. au plecat şi i-au lăsat pe cei doi pe câmp. În condiţiile date cei doi nu au nici o contribuţie la agresarea fizică a victimei şi nu se poate reţine că l-au ajutat pe inculpatul T.I. să întreţină raport sexual prin violenţe.
Prin recursul scris inculpatul T.I. a criticat hotărârile ca nelegale şi netemeinice. A arătat că, în seara de 20 noiembrie 2003, după ce au plecat împreună cu partea vătămată de la bar, în autoturism au consumat băuturi alcoolice şi au hotărât, el şi partea vătămată să întreţină raporturi sexuale.
Pentru aceasta le-a cerut coinculpaţilor S.T.A. şi K.L. să oprească autoturismul undeva în câmp înspre SC C. SA Tg. Secuiesc şi să-l lase singur cu partea vătămată. După ce coinculpaţii au coborât şi s-au îndepărtat de autoturism după circa 2-3 minute au revenit, i-au scos din maşină şi i-au cerut părţii vătămate să întreţină raporturi sexuale, iar la refuzul acesteia au început să-i aplice lovituri. A mai susţinut că a încercat să intervină dar a fost şi el lovit, timp în care s-a mânjit cu sânge, deoarece lovită de ceilalţi doi, victima sângera, situaţie în care enervat a plecat pe jos înspre sat lăsând victima împreună cu coinculpaţii şi nu ştie ce s-a întâmplat.
A cerut să fie achitat pentru cele două infracţiuni pe care nu le-a comis considerând că singura vinovăţie constă în aceea că nu a apărat victima în faţa agresiunii celor doi.
Recursurile sunt nefondate.
Din cuprinsul actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că instanţele au reţinut o situaţie de fapt corectă au dat faptelor încadrarea juridică legală iar pedepsele aplicate inculpaţilor au fost individualizate cu respectarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Deşi în declaraţiile succesive inculpaţii se contrazic, modul în care s-a săvârşit infracţiunea de viol rezultă tocmai din relatarea participaţiei fiecăruia coroborată cu probele materiale şi ştiinţifice.
Partea vătămată în declaraţiile sale a susţinut că a refuzat să întreţină raport sexual în autoturism cu T.I. cu toate că unul din coinculpaţi a ţinut-o de mâini şi că a continuat să se opună şi după ce T.I. ajutat de cei doi au scos-o din autoturism, dar nu s-a mai putu opune cei doi fiind mai puternici astfel că inculpatul T.I. a reuşit să întreţină raport sexual.
Inculpatul T.I. a avut o conduită procesuală oscilantă, dacă la primele declaraţii a negat orice implicare în continuare a admis că a încercat să întreţină raport sexual cu partea vătămată deşi aceasta s-a opus arătând că după ce au scos-o din autoturism a fost ajutat de coinculpaţi să o dezbrace ţinând-o de mâini însă nici în condiţiile date nu a reuşit să aibă raport sexual.
În alte declaraţii date în instanţă inculpatul a susţinut o altă versiune, aceea că numai el a încercat să întreţină raporturi sexuale cu minora şi a făcut acest lucru după ce coinculpaţii l-au lăsat pe câmp şi au plecat.
În fine văzând că a fost condamnat în primă instanţă soluţie menţinută şi în apel, prin memoriul depus şi motivele de recurs scrise revine asupra celor declarate şi aşa cum a declarat la un moment dat în cursul urmăririi penale arată că a încercat să întreţină raport în autoturism dar nu a reuşit după care au intervenit inculpaţii care au încercat să întreţină raport sexual lovind-o pe partea vătămată şi pe el situaţie în care a plecat de la locul faptei.
Instanţele au reţinut corect pe baza raportului de expertiză medico-legală că inculpatul a întreţinut raportul sexual, la examenul genital s-a constatat prezenţa unui infiltrat hemoragic vaginal şi deflorare veche, leziune ce putea fi produsă în cadrul unui act sexual cât şi cu alt corp dur sau unghie.
Obiectele de îmbrăcăminte şi încălţămintea aparţinând inculpatului inclusiv chiloţii abandonaţi la locul faptei cum şi lenjeria victimei găsite în acelaşi loc coroborate cu declaraţiile inculpatului probează şi ele că în acel loc s-au exercitat violenţe împotriva victimei care a fost dezbrăcată şi apoi abandonată în câmp în condiţii de temperatură sub 00 C unde a fost găsită după circa 6 ore.
Inculpaţii S.T.A. şi K.L. au susţinut că în autoturism nu a avut loc încercare de viol şi că după ce i-au lăsat pe cei doi pe câmp, au plecat.
Apărările inculpaţilor S.T.A. şi K.L. că partea vătămată şi inculpatul au coborât din autoturism îmbrăcaţi, au fost înlăturate ca nesincere ţinând seama că a doua zi a fost găsită în autoturism geaca inculpatului T.I. care purta urme de substanţă albă cu aspect biologic.
Pe de altă parte chiar inculpaţii au declarat că după ce au plecat lăsându-i pe cei doi pe câmp au observat un pantof prin maşină astfel că au revenit dar nemaigăsindu-i au aruncat pantofii pe câmp, această susţinere este nereală atâta timp cât este dovedit că partea vătămată lovită în stare de inconştienţă a fost abandonată în acel loc şi a fost găsită dimineaţa de martorul care a luat măsura transportării la spital.
În acelaşi timp faptul că pantalonii părţii vătămate au fost găsiţi a doua zi în apropierea staţiei P., la distanţa de locul unde a rămas partea vătămată, demonstrează că pe de o parte partea vătămată a fost dezbrăcată parţial în autoturism, iar inculpaţii plecând de la locul faptei observând pantalonii i-au aruncat.
Declaraţiile martorilor M.A. şi F.J. paznici la societăţile din zonă nu conţin date privind săvârşirea actelor de violenţă în autoturism sau în afara acestuia. Martorii au precizat că undeva în câmp la o distanţă între 50 şi 100 metri a staţionat pentru aproximativ 15 minute un autoturism, autoturism care nu se contestă nici de inculpaţi că este cel cu care s-au deplasat toţi patru în acel loc.
Declaraţiile acestor martori coroborate cu declaraţiile inculpatului T.I., a părţii vătămate şi cu îmbrăcămintea şi încălţămintea aflată la locul faptei cum şi cu actele medico-legale au servit pentru stabilirea situaţiei de fapt, instanţele reţinând vinovăţia inculpaţilor.
Pedepsele aplicate au fost just individualizate ţinând seama că pentru infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., pedeapsa este închisoare de la 10 la 25 ani. S-a avut în vedere vârsta inculpaţilor, lipsa antecedentelor penale şi participarea la săvârşirea infracţiunii astfel că prin reţinerea de circumstanţe atenuante pedepsele aplicate inculpaţilor S.T.A. şi K.L. au fost reduse sub minimul special, pedepse în măsură să realizeze prevenţia generală şi specială.
Constatând că hotărârea recurată este legală şi temeinică recursurile urmează a fi respinse, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 38517 alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce arestul preventiv executat de inculpatul T.I.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi de inculpaţii T.I., K.L. şi S.T.A. împotriva deciziei penale nr. 33/ Ap/MF din 23 septembrie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia pentru minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului T.I., timpul reţinerii şi arestării preventive de la 25 noiembrie 2003 la 14 februarie 2006.
Obligă recurentul inculpat T.I. la plata sumei de 220 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenţii inculpaţi K.L. şi S.T.A. la plata sumei de câte 100 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul pentru interpretul de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 931/2006. Penal. întrerupere executare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 953/2006. Penal → |
|---|
