ICCJ. Decizia nr. 953/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 953/2006
Dosar nr. 20997/1/2005
(nr. vechi 6120/2005)
Şedinţa publică din 14 februarie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 230/ PI din 9 martie 2004 a Tribunalului Timiş, au fost condamnaţi inculpaţii:
- H.P.C., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 86/2001 a Judecătoriei Deta şi executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată, urmând ca inculpatul să execute, în total, 9 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
- K.M., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b), alin. (21) lit. a) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare şi, pentru săvârşirea infracţiunii de prostituţie prevăzută de art. 328 C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 14 C. pen., art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 2.600.000 lei către partea civilă N.G.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 1.270.000 lei de la inculpata K.M.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 350 C. proc. pen., s-a dispus menţinerea stării de arest a inculpaţilor şi deducerea prevenţiei de la 5 februarie 2004, la zi, pentru inculpatul H.P.C. şi de la 4 februarie 2004, la zi, pentru inculpata K.M.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi la câte 7.000.000 lei cheltuieli judiciare statului, onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 1.200.000 lei fiind plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Prin aceeaşi hotărâre judecătorească a fost condamnată şi inculpata B.C., la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b), alin. (21) lit. a) C. pen. şi prostituţie prevăzută de art. 328 C. pen.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
La data de 4 februarie 2004, în timp ce consuma băuturi alcoolice într-un local din Timişoara, partea vătămată N.G. a fost acostată de inculpata B.C. şi invitată la masa la care se aflau şi ceilalţi inculpaţi.
B.C. şi K.M. i-au propus părţii vătămate să întreţină raporturi sexuale, preţul fiind stabilit la 100.000 lei, după care toţi trei s-au deplasat la sediul unei centrale de apă din apropierea Gării de Nord – Timişoara.
Părţile au fost urmărite de inculpatul H.P.C. şi de făptuitorul C.B. care au intrat după ele în birou, primul pretinzând că ar fi soţul C.B. şi imobilizând partea vătămată. Inculpatele au sustras banii victimei, pe care i-au împărţit între ei.
Din anul 2000, inculpata K.M. practica prostituţia, asigurându-şi, astfel, mijloacele necesare de trai.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de consemnare a denunţului, declaraţiile părţii vătămate, proces-verbal de recunoaştere din grup, planşe fotografice, declaraţiile martorilor şi inculpaţilor, proces-verbal de confruntare, acte medico-legale.
Iniţial, în timpul urmăririi penale, inculpatele K.M. şi B.C. au recunoscut faptele săvârşite, după care, sub presiune, ameninţările efectuate asupra lor de H.P.C., au revenit asupra declaraţiilor date.
Inculpatul H.P.C. a negat orice implicare în comiterea infracţiunii de tâlhărie.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 288/ A din 14 septembrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi, menţinând starea de arest preventiv a acestora şi deducând prevenţia la zi.
Inculpatul H.P.C. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 100 lei către stat, în timp ce inculpata K.M. a fost obligată la 140 lei cheltuieli judiciare statului, în care se include şi suma de 40 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs în termen legal inculpaţii H.P.C. şi K.M., solicitând admiterea acestora şi, în principal, achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. În subsidiar, s-a solicitat redozarea pedepselor, având în vedere circumstanţele reale ale săvârşirii faptei şi cele personale ale inculpaţilor.
Temeiul juridic al recursurilor îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 171 şi 14 C. proc. pen.
Examinând recursurile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea nu sunt fondate.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanţele de judecată au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor.
În timpul urmăririi penale, inculpata K.M. a recunoscut săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, relatând în mod sincer împrejurările şi modul comiterii faptei, precum şi contribuţia fiecărui participant la realizarea ei.
Declaraţiile sale se coroborează cu cele ale inculpatei B.C., precum şi cu declaraţiile părţii vătămate N.G. şi ale martorului B.I., cu dovada de găsire a sumei de bani sustrase de inculpaţi asupra acestora, precum şi cu procesul-verbal de recunoaştere din grup.
În consecinţă, neexistând motive de casare, Curtea înlătură critica formulată ca neîntemeiată.
Cât priveşte modul de individualizare a pedepselor aplicate, Curtea constată că acesta respectă criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi scopul preventiv-educativ enunţat în art. 52 C. pen.
Inculpaţii au acţionat după un scenariu conceput şi realizat în mod ingenios şi cu rezultate certe pentru propriul lor beneficiu.
Inculpatul H.P.C. a fost constant nesincer pe parcursul procesului penal. El are statut de recidivist, ceea ce impune menţinerea pedepsei aplicate, inculpatul dovedind perseverenţă în conduita infracţională.
Inculpata K.M. a săvârşit două infracţiuni în concurs real, pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare fiind suficientă şi necesară reeducării acesteia în spiritul respectării valorilor sociale încălcate.
Constatând că în cauză nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă, ca nefondate, recursurile inculpaţilor H.P.C. şi K.M.
Timpul reţinerii şi arestării preventive se va deduce din pedeapsa aplicată de la 5 februarie 2004, la zi, pentru inculpatul H.P.C.
Inculpata K.M. a fost arestată preventiv de la 4 februarie 2004 la 14 decembrie 2005.
Recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii H.P.C. şi K.M. împotriva deciziei penale nr. 288 din 14 septembrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului H.P.C., timpul reţinerii şi arestării preventive de la 5 februarie 2004 la 14 februarie 2006.
Constată că inculpata K.M. a fost reţinută şi arestată preventiv de la 4 februarie 2004 până la 14 decembrie 2005.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 220 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 948/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 954/2006. Penal → |
|---|
