ICCJ. Decizia nr. 4411/2007. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4411/2007
Dosar nr. 824/104/2006
Şedinţa publică din 25 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 54 din 12 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. 824/104/2006, a fost condamnat printre alţii, în baza art. 208 – art. 209 lit. a) şi g) şi alin. (3) lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 74 lit. b) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., inculpatul D.E. la un an închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) - c) C. pen.
A fost obligat inculpatul în solidar cu inculpatul M.G.D. la plata despăgubirilor civile.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că inculpatul D.E. împreună cu coinculpatul M.G.D., în cursul lunii octombrie 2005 au tăiat şi şi-au însuşit un număr de 4 stâlpi pe care erau montate şapte indicatoare rutiere, situaţi pe DN 65 şi DE 574, pe raza comunei Coloneşti producând un prejudiciu de 328,2 lei părţii civile D.R.D.P. Craiova.
Împotriva sentinţei penale pronunţată de prima instanţă a declarat apel, printre alţii şi inculpatul D.E., criticând hotărârea pentru greşita individualizare a pedepsei aplicată şi a solicitat reducerea pedepsei.
Din oficiu instanţa de apel a pus în discuţie şi greşita aplicare a dispoziţiilor art. 64 lit. c) C. pen., faţă de inculpatul D.E.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 143 din 29 iunie 2007, a admis apelul declarat de inculpatul D.E., a casat sentinţa penală sub aspectul aplicării dispoziţiilor art. 64 lit. c) C. pen., înlăturând aceste dispoziţii.
Instanţa de apel a constatat ca fiind neîntemeiată critica inculpatului apelant referitor la greşita individualizare a pedepsei aplicate, reţinând că prima instanţă a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi proporţionalizarea pedepsei pe care a aplicat-o inculpatului, acordând eficienţa cuvenită atât circumstanţelor reale cât şi a celor personale ale inculpatului.
Referitor la pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., instanţa de control judiciar a apreciat că în mod greşit instanţa de fond a făcut aplicarea acestor prevederi, în condiţiile în care inculpatul D.E. nu a comis infracţiunea de furt folosindu-se de o funcţie, exercitând o profesie sau desfăşurând o activitate, în sensul prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de inculpatul D.E. care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, pe care o consideră greşită şi a solicitat casarea hotărârilor pronunţate şi reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Recursul declarat de inculpat este nefondat.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanţele au avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv împrejurările şi modalitatea în care s-au comis faptele, gradul de pericol social concret al infracţiunilor, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, căruia i-au fost recunoscute în favoarea circumstanţe atenuante.
Ca urmare pedeapsa principală aplicată inculpatului de prima instanţă şi menţinută de instanţa de apel a fost just individualizată, astfel încât o redozare a acesteia nu se impune, cu atât mai mult cu cât instanţele au dat deja dovadă de clemenţă faţă de inculpat, aplicându-i o pedeapsă situată sub limita minimă prevăzută de lege.
Pentru aceste considerente recursul declarat de inculpat apare ca nefondat astfel că Înalta Curte îl va respinge, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.E. împotriva deciziei penale nr. 143 din 29 iunie 2007 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4397/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 5758/2007. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
