ICCJ. Decizia nr. 4850/2007. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4850/2007
Dosar nr. 3994/62/2007
Şedinţa publică din 18 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 344/ S din 6 iulie 2007, Tribunalul Braşov, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., text în baza căruia a fost condamnat inculpatul R.G. la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare.
Potrivit dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.
Conform art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lt. b) C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a menţinut starea de arest a inculpatului, deducându-se reţinerea şi arestarea preventivă executată de la 28 martie 2007 la zi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, investită cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., a reţinerii în raport de probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, următoarea situaţie de fapt.
Inculpatul a trăit în relaţii de concubinaj cu martora V.I. până în vara anului 2006, dată la care martora a angajat astfel de relaţii cu victima C.M., atitudine care a generat manifestări violente din partea inculpatului, concretizate de frecvente deplasări ale acestuia la căminul unde cei doi locuiau, provocând scandaluri, proferând ameninţări cu moartea la adresa acestora.
În ziua de 27 martie 2007, în jurul orelor 18,00, după ce a consumat alcool în propriul domiciliu, în compania martorului C.M., s-a deplasat în zona Autogării, Braşov, unde s-a întâlnit cu martorele R.V., P.L., de la care a aflat că fosta concubină locuieşte în căminul de pe str. Automotoarelor împreună cu victima.
Fiind sub influenţa alcoolului şi pe fondul sentimentelor de gelozie a afirmat faţă de martore că îi va omorî pe cei doi.
Astfel, după ora 23,00, inculpatul s-a deplasat la cămin unde a găsit pe martora V.I., în compania martorelor P.M., M.M., C.A. şi a victimei C.M.
Constatând că inculpatul este în stare de ebrietate şi cunoscându-l ca o fire violentă, martorele i-au cerut inculpatului să părăsească imobilul şi faţă de refuzul acestuia, au hotărât să se deplaseze la sediul Poliţiei Transporturilor pentru a reclama prezenţa inculpatului şi a preîntâmpina un eventual scandal.
După ce au parcurs circa 100 m, martorele şi victima au sesizat prezenţa inculpatului în spatele lor, motiv pentru care s-au oprit, timp în care inculpatul s-a îndreptat spre victimă, aplicându-i o lovitură puternică în zona coapsei stângi, după care a părăsit locul în fugă. Victima a încercat să-l ajungă pe inculpat, însă nu a reuşit, căzând pe carosabil.
Martora a încercat să apere victima, fiind la rândul său lovită cu cuţitul în zona mâinii stângi, lovitură amortizată de haina de fâş pe are aceasta o purta, haină care a fost tăiată.
Potrivit concluziilor raportului de constatare medico-legală nr. 116/ AUT din 28 martie 2007, întocmit de S.J.M.L. Braşov, moartea victimei a fost violentă, s-a datorat hemoragiei externe consecutivă secţionării pachetului vascular femural, leziunea tanato-generatoare fiind produsă prin lovire cu un corp tăietor-înţepător pe o direcţie orizontală dinspre lateral spre median, existând legătură de cauzalitate între acţiunea inculpatului şi decesul victimei.
Fapta descrisă s-a apreciat ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte în forma prevăzută de art. 183 C. pen., încadrare juridică stabilită în raport de atitudinea subiectivă a inculpatului, faţă de fapta şi urmările acesteia.
Vinovăţia, ca o componentă esenţială a laturii subiective, care caracterizează infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., a fost determinată de instanţă prin examinarea actelor exterioare fizice de manifestare.
Astfel, s-a reţinut că inculpatul în exercitarea actului de violenţă care a produs leziunea tanato-generatoare, a lovit o singură dată la întâmplare, în condiţiile în care se afla în stare de ebrietate, sub imperiul unor sentimente de gelozie care evident, i-au determinat intenţia de a aplica o corecţie şi a vătăma victima.
Individualizând pedeapsa în raport de criteriile legale, instanţa de fond a avut în vedere pericolul social grav al faptei dovedit de consecinţe, circumstanţele reale în care s-a consumat, în afara oricărei stări de provocare, stabilind pedepse pentru fiecare din infracţiunile concurente de natură să atingă scopul preventiv punitiv prevăzut de lege.
În termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul au declarat apel împotriva sentinţei, invocând doar critici care vizează netemeinicia hotărârii.
Astfel, parchetul a solicitat majorarea pedepsei, motivat de atitudinea nesinceră a inculpatului care a recunoscut parţial faptele şi a susţinut fără temei, că anterior faptei a fost agresat de victimă, împrejurare neconfirmată de probe.
Inculpatul, în propria cale de atac, a solicitat reţinerea circumstanţei atenuante a scuzei provocării cu consecinţa reducerii pedepsei sub limita minimă prevăzută de textele legale care constituie temeiurile condamnării.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 144/ AP din 29 august 2007, a respins, ca nefondate, ambele apeluri, reţinând că prima instanţă a făcut o judicioasă individualizare a pedepselor în condiţiile în care circumstanţa atenuantă a scuzei provocării nu a fost reţinută, nefiind probată în cauză dedusă judecăţii.
Împotriva deciziei, inculpatul a declarat recurs, invocând drept caz de casare dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., respectiv greşita individualizare a pedepsei, urmare reţinerii circumstanţei atenuante a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., justificată de agresiunea victimei asupra sa, anterioară aplicării loviturii tanato-generatoare.
Examinând calea de atac în raport de cazul de casare arătat cât şi din oficiu, Înalta Curte constată nefondat recursul inculpatului.
Martorele prezente la momentul agresiunii exercitate de inculpat asupra victimei, nu susţin că anterior, victima ar fi provocat acest conflict, lovind inculpatul în zona feţei cu o rozetă.
Pe de altă parte, raportul de constatare medico-legală nr. 1050/ E din 27 aprilie 2007, concluzionează că leziunile constatate la nivelul feţei inculpatului, au putut fi produse prin lovire cu corp dur, cea ce confirmă, că acesta a fost lovit de martora V.I. cu piciorul în zona feţei, după ce căzuse la pământ împins fiind de martora P.M., împrejurări relatate de martore şi explicate sub aspectul consumării, ulterior momentului lovirii victimei în zona femurală, cu cuţitul, ca o reacţie a lor la această agresiune.
Cât priveşte plăgile de la nivelul mâinilor, acelaşi act nu exclude posibilitatea mecanismului de autoproducere în raport de configuraţia lor.
Faţă de ansamblul probator administrat în cauză, instanţele de fond şi apel, motivat şi temeinic nu au reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă a scuzei provocării.
Cum pedepsele au fost proporţionate prin evaluarea corectă a tuturor criteriilor legale, fiind de natură să răspundă scopului enunţat de art. 52 C. pen., critica invocată de inculpat este nefondată, recursul urmând a fi respins conform art. 38515alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) şi 381 alin. (1) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa rezultantă durata reţinerii şi arestării preventive executată la zi.
Conform art. 191 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat R.G. împotriva deciziei penale nr. 144/ AP din 29 august 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 martie 2007 la 18 octombrie 2007.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4847/2007. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4413/2007. Penal → |
|---|
