ICCJ. Decizia nr. 5365/2007. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5365/2007
Dosar nr. 686/44/2007
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 113 din 7 martie 2007 a fost condamnat inculpatul N.P., la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 şi 175 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., victimă P.A.V. şi, la o pedeapsă de 2 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. proc. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., cu aplicare art. 73 lit. b) C. pen.
Conform art. 33 – art. 34 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5000 lei către P.P. şi la 785,05 lei despăgubiri către Spitalul orăşenesc Mărăşeşti, cu dobânda aferentă până la achitare.
Instanţa a confiscat de la inculpat obiectul folosit la comiterea infracţiunii şi a constatat că partea vătămată P.I.M. nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul N.P. este localnic al oraşului Mărăşeşti şi o perioadă mai mare de timp a fost plecat din localitate pentru a munci în străinătate sau în alte zone ale ţării.
La începutul lunii iunie 2006, inculpatul s-a întors în localitate, locuind în apartamentul părinţilor săi şi intrând în relaţii de convieţuire liber consimţită cu numita P.M.P.
În seara zilei de 21 iunie 2006, la insistenţele minorei P.G. de a ieşi în oraş cu inculpatul, cei trei, mama, fiica şi inculpatul, au mers la un local din apropiere, cu program de discotecă, aflat în parcul din oraşul Mărăşeşti.
Ei s-au aşezat la o masă retrasă, însă au intrat repede în atenţia unui grup de tineri care consumaseră alcool până la venirea lor în discotecă.
Atmosfera a devenit gălăgioasă pentru că minora s-a descălţat şi a urcat pe o masă, unde a început să danseze, comportament considerat provocator şi indecent de către grupul de tineri.
Aceştia au reacţionat adresându-i cu voce tare diferite apelative, strigându-i „aşchiuţă" şi fluierând încât cei trei au hotărât să plece imediat din local.
La ieşirea din local s-au format două grupuri care mergeau în aceeaşi direcţie: în faţă mergea grupul format din inculpatul N.P., P.G. şi P.M.P., iar în spatele lor, la o distanţă de aproximativ 20 m, se deplasa grupul format din G.C.C., P.A.V., R.F., R.R.A.
Tinerii din al doilea grup au continuat să fluiere şi să strige expresii indecente celor din primul grup, încât aceştia, pentru a se distanţa au început să meargă mai repede, fiindu-le teamă să nu se întâmple ceva rău, temere accentuată de graba cu care cei din urmă încercau să se apropie.
La acea oră era întuneric, străzile luminate şi fără circulaţie.
În aceste împrejurări, P.A.V. a spus celor din grupul lui că are ceva de lămurit cu inculpatul şi însoţit de G.C.C. s-au desprins de ceilalţi tineri şi l-au ajuns din urmă pe inculpat.
Cu toate că discuţia trebuia să aibă loc între P.A.V. şi inculpat, G.C.C., fără o motivaţie clară, l-a lovit pe N.P., acesta s-a dezechilibrat şi a venit spre spate, moment în care, P.A.V. s-a repezit să-l lovească pe inculpat.
Între ei a intrat P.G., însă a fost repede dată deoparte de cei doi care au strigat la ea să nu se amestece, amândoi dorind să-l lovească pe N.P.
Cum grupul de tineri se apropiaseră şi aproape îi înconjuraseră, P.M.P. s-a îndreptat spre discotecă pentru a cere ajutor, iar P.G. a telefonat la S.U.A. U. 112.
În acest timp, inculpatul se afla între cei doi agresori care încercau să-l lovească şi la un moment dat, inculpatul chiar a fost lovit de P.A.V., s-a dezechilibrat şi a căzut.
La acest moment, raportul de forţe între părţi era în defavoarea inculpatului, acesta singur trebuia să se apere împotriva celor doi indivizi, ambii agresivi, mai puternici din punct de vedere fizic, decât inculpatul, iar ceilalţi tineri din apropiere păreau la fel de agresivi şi cooperanţi cu cei doi.
P.A.V. a spus celor din jur că „a fost tăiat", că inculpatul are în mâini un briceag, să se ferească de inculpat, apoi la scurt timp s-a întins jos pe trotuar.
Tinerii au încercat atunci să-l prindă pe inculpat, l-au înconjurat, alergând dintr-o parte în alta a străzii, încât localnicii de pe acea stradă au ieşit afară din case să vadă ce se întâmplă, pentru că larma şi zgomotele auzite de ei erau neobişnuite.
În acest moment de agitaţie, P.I.M. care trecea pe stradă într-un autovehicul condus de V.A.Şt. a oprit să vadă ce se întâmplă, i s-a relatat că „V. (P.A.V.) a fost tăiat" şi acesta văzând că tinerii aleargă după agresor a înţeles să contribuie la prinderea acestuia.
Văzându-l şi pentru a scăpa de urmăritori, inculpatul în fugă a folosit briceagul la întâmplare pentru a-şi face loc printre cei care voiau să-l prindă, l-a tăiat astfel pe P.I.M., apoi a sărit un gard şi a scăpat de urmăritori.
Inculpatul, la scurt timp, a ajuns acasă la sora şi cumnatul său, familia Paic, unde tulburat şi confuz, le-a relatat cele întâmplate. În urma sa, grupul rămas la care se adăugase şi unchiul victimei P.M., furioşi că inculpatul le-a scăpat, le-au prins pe cele două martore P.M.P. şi P.G., le-au lovit şi apoi le-au urcat în aceeaşi maşină în care l-au aşezat pe P.A.V. pentru a merge la spital şi la poliţie. Au rămas în stradă P.I.M., R.R.A., D.Z., U.I., S.M.I., R.F. Pe aceştia i-au găsit lucrătorii de poliţie, solicitaţi telefonic de P.G.; a fost chemată salvarea pentru P.I.M. care a fost transportat la Spitalul judeţean Vrancea. La spitalul oraşului Mărăşeşti s-a constatat decesul lui P.A.V., cauzat (cum rezultă din raportul de constatare medico-legală, avizat de I.M.N.L. Iaşi) de o insuficienţă cardio circulatorie consecutivă unei plăgi înţepat tăiate, penetrantă toracic, cu interesare cardio pericardică şi hemoragie internă.
Instanţa a verificat apărările inculpatului şi a concluzionat că victima P.A.V. şi G.C.C., agresându-l pe inculpat au provocat acestuia un comportament violent pe parcursul căruia inculpatul l-a lovit, înţepat pe P.A.V. de mai multe ori, una dintre lovituri fiind dată într-o regiune vitală, acesta decedând. S-a apreciat că fapta a fost săvârşită în stare de provocare, nefiind îndeplinite condiţiile art. 44 C. pen.
Faţă de modalitatea şi împrejurările concrete în care a fost agresat P.I.M., de comportamentul inculpatului, leziunile constatate de medicul legist în cazul părţii vătămate P.I.M., instanţa a reţinut infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi nu tentativă la infracţiunea de omor calificat, reţinându-se că din niciuna din probele dosarului nu a rezultat că inculpatul a intenţionat să suprime viaţa acestei victime.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, inculpatul N.P. şi partea civilă P.P.
Parchetul a susţinut că hotărârea este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului pentru infracţiunea de omor calificat, solicitând majorarea acesteia şi al despăgubirilor civile către unităţile spitaliceşti, în sensul că, reţinându-se starea de provocare se impunea reducerea acestora.
Inculpatul a criticat hotărârea pentru nelegalitate, solicitând achitarea, conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (3) C. pen., întrucât fapta a fost comisă în legitimă apărare.
Partea civilă P.P., prin apelul declarat a susţinut că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică.
Prin Decizia penală nr. 56/ A din 13 septembrie 2007, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, de inculpat şi de partea civilă şi a menţinut starea de arest a inculpatului.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa de apel a concluzionat că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, încadrarea juridică a faptelor şi vinovăţia inculpatului, iar acesta a comis faptele în stare de provocare şi nu în legitimă apărare, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 44 C. pen.
Instanţa de apel a mai reţinut că s-a realizat şi o corectă individualizare a pedepsei, cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar latura civilă a cauzei a fost soluţionată, partea civilă aflându-se în eroare cu privire la acest aspect.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., şi solicitând casarea hotărârii atacate şi achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. şi art. 44 alin. (3) C. pen.
În dezvoltarea motivelor de apel se analizează probele administrate în cauză şi se concluzionează că inculpatul a acţionat în legitimă apărare, fiind îndeplinite condiţiile art. 44 alin. (3) C. pen.
Dezvoltarea motivelor de recurs se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 şi nu cel prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Eroarea gravă de fapt, caz de casare prevăzut de pct. 18 al art. 3859 C. proc. pen., constă în reflectarea inexactă a conţinutului dosarului în cuprinsul hotărârii atacate.
Instanţa nu a denaturat probele administrate, în sensul de a reţine împrejurările esenţiale, fără ca probele să le susţină sau, dimpotrivă, nereţinând asemenea aspecte, deşi probele de confirmau.
Potrivit art. 44 alin. (3) C. pen., este în legitimă apărare şi acela care din cauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul.
Proporţionalitatea apărării cu gravitatea atacului are în vedere respectarea unei echivalenţe între atacul de apărare şi cel de atac, astfel că, la un atac îndreptat împotriva integrităţii corporale, se poate riposta cu o faptă de apărare ce priveşte integritatea corporală a agresorului.
Depăşirea limitelor legitimei apărări poate constitui legitimă apărare, când se întemeiază pe tulburarea sau temerea în care se găsea făptuitorul în momentul comiterii faptei.
Pentru existenţa „excesului justificat" se cer îndeplinite condiţiile cu privire la atac şi condiţiile cu privire la apărare, cerute pentru existenţa legitimei apărări, cu deosebire că fapta în apărare a depăşit marginile unei apărări proporţionale cu intensitatea şi gravitatea atacului, depăşire întemeiată pe starea de tulburare sau temere în care se găsea făptuitorul.
Determinarea stării de tulburare sau temere implică cercetarea tuturor împrejurărilor de fapt în care s-a produs atacul.
Instanţa de apel a efectuat o temeinică analiză a probatorului, reţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 44 C. pen., pentru a reţine legitima apărare, fapta fiind comisă în stare de provocare.
În mod corect instanţa a reţinut că apărarea trebuie să fie necesară pentru a respinge atacul, ţinând seama de intensitatea atacului, pericolul agresorului şi de posibilitatea de apărare a celui supus agresiunii.
Caracterul necesar al apărării trebuie analizat şi în raport cu posibilităţii celui atacat de a-l influenţa.
Instanţa a analizat posibilităţile de evitare a atacului de către inculpat, concluzionând în mod corect că inculpatul putea să fugă iniţial comiterii faptelor, aşa cum a procedat după momentul în care a lovit-o cu briceagul pe victimă.
Fiind analizate şi caracteristicile atacului şi a mijloacelor materiale folosite la atac prin raportarea la caracteristica apărării şi a obiectelor, mijloacelor folosite de inculpat ca răspuns la atac se poate reţine că există disproporţie între atac şi apărare.
Inculpatul a fost lovit cu palmele sau pumnii o dată sau de două ori, iar el a ripostat folosind briceagul şi aplicând mai multe lovituri victimei.
În mod corect s-a reţinut că victima şi martorul G.C., precum şi persoanele din grupul lor nu deţineau vreun obiect ce ar fi putut servi la atac asupra inculpatului.
Faţă de aceste considerente, hotărârile pronunţate în cauză sunt legale şi temeinice, neputând fi supuse vreunui caz de casare prevăzut de art. 3859 C. proc. pen.
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul inculpatului ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.P. împotriva deciziei penale nr. 56/ A din 13 septembrie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 22 iulie 2006 la 9 noiembrie 2007.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5362/2007. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 541/2007. Penal → |
|---|
