ICCJ. Decizia nr. 1634/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1634/2008
Dosar nr. 2261/54/2007
Şedinţa publică din 12 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 27 din 28 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 2261/54/2007, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara V.D. împotriva rezoluţiei din 7 septembrie 2007 pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 429/P/2007 ca neîntemeiată.
A obligat petiţionara la plata sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
Prin plângerile formulate de petiţionara V.D. înregistrate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a solicitat tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc I.G. şi reprezentantul SC B.P. SA - Corabia – S.Ş. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen., constând în aceea că executorul judecătoresc, în dosarul execuţional nr. 191/E/2001, cu încălcarea legii şi prin înscrierea unor menţiuni false în actele întocmite, a vândut imobilul proprietatea petiţionarei către numitul G.G., iar învinuitul S.Ş. la evaluarea imobilului cu care a garantat împrumutul către bancă, nu a luat în considerare un raport de expertiză tehnică care evalua acest imobil la suma de 264.576.000 lei.
Din analiza probelor administrate instanţa de fond a reţinut că la data de 10 iunie 1997, între petiţionară, respectiv soţul său V.F. şi numiţii G.S., respectiv G.O. a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat de notarul public prin încheierea nr. 1771 din 10 iunie 2007, prin care se înstrăina casa şi terenul aferent, situate în localitatea Corabia, str. 1 Mai.
În anul 1989, SC L. SRL Corabia al cărei administrator era petiţionara a contractat un împrumut de 60.000.000 lei de la B.P., filiala Corabia, pentru cumpărarea unui autoturism, la solicitarea cumpărătorului G.S., suma fiind folosită însă, în alt scop.
Pentru obţinerea acestui credit, petiţionara a garantat cu imobilul ce a constituit obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1771 din 10 iunie 1997 şi pentru că nu a restituit ratele la termenele stabilite, în data de 10 noiembrie 2001, B.P. – Corabia a trecut la recuperarea debitului şi la executarea silită a debitoarei, adresându-se executorului judecătoresc I.G., astfel încât s-a format dosarul execuţional nr. 191/E/2001.
Prin încheierea din 16 mai 2000, pronunţată de Judecătoria Corabia în dosarul nr. 1108/2000, a fost investit cu formulă executorie contractul de credit nr. 1256 din 7 aprilie 1999, iar prin încheierea din 12 noiembrie 2001 pronunţată de aceiaşi instanţă, în dosarul nr. 2787/2001, s-a admis încuviinţarea executării.
Ulterior, la data de 22 ianuarie 2002, a fost emisă somaţie către debitor care a fost înaintată şi Biroului de Carte Funciară, iar la 8 februarie 2002, intimatul I.G., în calitate de executor judecătoresc, s-a deplasat la domiciliul debitorilor V.D. şi V.F., întocmindu-se un proces-verbal prin care li s-a adus la cunoştinţă că în situaţia în care nu îşi achită debitul se va proceda la executarea silită asupra imobilului situat în localitatea Corabia, str. 1 Mai.
De asemenea, debitorilor li s-a adus la cunoştinţă faptul că, prin contractul de împrumut ce constituie asupra imobilului o ipotecă de gradul I cu care se garantase împrumutul.
Petiţionara nu a achitat debitul, astfel că executorul judecătoresc a procedat la scoaterea la vânzare a imobilului, prin licitaţie publică, dar la licitaţiile organizate nu s-au prezentat ofertanţi.
La data de 28 iulie 2004, s-a organizat o nouă licitaţie, participând numiţii G.G. şi G.M., fiecare depunând un avans de câte 10 % din valoarea imobilului, iar în urma licitaţiei, imobilul a fost adjudecat pentru suma de 175.500.000 lei, acordându-se un termen de 10 zile adjudecătorului pentru depunerea diferenţei de preţ.
Procesul-verbal de licitaţie a fost comunicat părţilor, inclusiv petiţionarei V.D., de către executorul judecătoresc I.G.
A doua zi, 29 iulie 2004, adjudecătorul G.G. s-a prezentat la Agenţia B.P. Corbia, în jurul orelor 10,00, a depus o copie de pe procesul-verbal de licitaţie şi a solicitat să i se comunice nr. de înregistrare al înscrisului depus.
Tot în aceiaşi zi, însă ulterior, s-a prezentat la bancă şi petiţionara, însoţită de G.C. şi M.M., solicitând ofiţerului de serviciu Ş.F. să îi primească suma pe care o achitase adjudecătorul G.G., respectiv suma de 175.500.000 lei.
Se reţine că petiţionara a făcut această afirmaţie, fără a prezenta angajatului băncii banii de care a făcut vorbire.
În aceste condiţii, numita Ş.F. a înştiinţat petiţionara că licitaţia s-a finalizat, că imobilul a fost adjudecat şi că adjudecătorul înregistrase procesul-verbal la oficiul bancar, în aceiaşi zi, la orele 10,00.
La data de 30 iulie 2004, adjudecătorul a depus şi diferenţa de preţ, şi anume suma de 153.810.000 lei, eliberându-se actul de adjudecare.
În aceste condiţii, petiţionara a formulat contestaţie la executare, care a fost admisă prin sentinţa civilă nr. 875 din 1 octombrie 2004, dispunându-se anularea formelor de executare însă, urmare intervenirii căii de atac a recursului, Tribunalul Olt prin Decizia civilă nr. 377 din 21 aprilie 2005 a admis recursurile declarate de G.S., G.O. şi G.G., fiind respinsă contestaţia la executare.
În raport de aceste date, instanţa de fond a apreciat că soluţia dispusă de procuror este legală, neputându-se reţine elemente care să impună desfiinţarea acesteia.
Împotriva sentinţei pronunţate de prima instanţă, a declarat recurs petiţionara V.D., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii şi, în cadrul rejudecării, admiterea plângerii formulate împotriva rezoluţiei nr. 429/P/2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
În susţinerea recursului, petiţionara a arătat, prin apărătorul său, că executorul judecătoresc I.G. se face vinovat de infracţiunile menţionate în plângerea adresată parchetului, deoarece a făcut o menţiune falsă în procesul-verbal de adjudecare încheiat la data de 28 martie 2004, în sensul că preţul fusese achitat integral de către adjudecătorul G.G., în condiţiile în care acest lucru era contrar realităţii, întrucât la acea dată se achitase numai suma de 16.690.000 lei.
Preţul integral a fost achitat la 30 iulie 2004, astfel încât petiţionara a fost pusă în imposibilitatea achitării la bancă a debitului.
A conchis, în sensul trimiterii cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale.
Înalta Curte, examinând recursul declarat în conformitate cu dispoziţiile art. 38514 C. proc. pen. şi art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constă în fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi, prin aceasta, cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Din analiza textului rezultă că este necesară şi obligatorie ca funcţionarul public să-şi exercite abuziv atribuţiile de serviciu, fie printr-o inacţiune, neîndeplinirea unui act, fie printr-o acţiune, îndeplinirea defectuoasă a unui act, care trebuia să aibă ca urmare vătămarea intereselor legale ale unei persoane.
În acelaşi timp, pentru celelalte două infracţiuni, la care petiţionara a făcut referire în plângerea ce a constituit obiect de cercetare penală, art. 215 şi 289 C. pen., legea prevede ca formă de vinovăţie, intenţia.
Din probele administrate în cauză, rezultă că executorul judecătoresc I.G. a respectat dispoziţiile aplicabile în materia executării silite, pronunţându-se, cu privire la acest aspect, încheierile din 16 mai 2000 şi 22 noiembrie 2001 date de Judecătoria Corabia prin care s-a investit cu formulă executorie contractul nr. 1256 din 7 aprilie 1999, încuviinţându-se ulterior executarea silită, iar inspectorul de bancă S.Ş. şi-a respectat atribuţiile de serviciu în condiţiile în care imobilul a fost adjudecat.
Faptul că procedura licitaţiei a fost întocmită cu respectarea condiţiilor legii, rezultă şi din aceea că, prin Decizia civilă nr. 377 din 21 aprilie 2005, pronunţată de Tribunalul Olt au fost admise recursurile declarate de recurenţii G.S., G.O. şi G.G., fiind respinsă contestaţia la executare formulată de petiţionarii V.D. şi V.F., reţinându-se că s-au făcut toate publicaţiile de vânzare prin licitaţie din 28 iulie 2004, respectându-se, astfel, dispoziţiile art. 504 alin. (3) C. proc. civ.
În atare condiţii, Înalta Curte constată că procurorul în mod corect a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor I.G. şi S.Ş., constatându-se incidenţa dispoziţiilor art. 249 C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Pe cale de consecinţă, hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, astfel încât, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara Velea Domnica.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiţionară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara V.D. împotriva sentinţei penale nr. 27 din 28 ianuarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 12 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1592/2008. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 1638/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
