ICCJ. Decizia nr. 1592/2008. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1592/2008
Dosar nr. 766/96/2006
Şedinţa publică din 8 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 293 din 17 septembrie 2007, Tribunalul Harghita l-a condamnat pe inculpatul Ţ.D., la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică care depăşeşte limita legală, faptă prevăzută de art. 79 alin. (1) din OUG nr. 195/2002.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, atrăgându-se atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, evaluând probatoriul administrat la urmărirea penală cât şi în faza cercetării judecătoreşti a reţinut ca situaţie de fapt următoarele:
În seara zilei de 17 august 2005, inculpatul aflat la volanul autoturismului său personal, a circulat pe raza municipiului Miercurea Ciuc. Ajungând în intersecţia aflată în apropierea sediului poliţiei, nu a acordat prioritate de trecere autoturismului Dacia Solenza condusă de B.R., intrând în coliziune cu acesta.
După impact, inculpatul şi-a continuat drumul, oprind autoturismul în parcarea situată în faţa Poliţiei Judeţene.
Conducătorul celuilalt autoturism s-a oprit la locul impactului deplasându-se, pe jos, spre autoturismul condus de inculpat, unde a constatat prezenţa acestuia din urmă în maşină, vorbind la telefonul mobil.
Întrucât inculpatul nu a răspuns interpelării martorului B.R., acesta s-a dus în sediul poliţiei, revenind după circa 10 minute însoţit de un echipaj, în parcare unde l-a găsit pe inculpat în compania prietenei sale, martora M.K.
Inculpatul a fost condus pentru recoltarea probelor biologice constatându-se că prezenta alcoolemie de 1,25 %o la prima probă şi 1,15 %o la a doua probă.
Fapta, descrisă nu a fost recunoscută de inculpat, care a pretins permanent în cursul procesului că nu a condus autoturismul, la volan în momentul coliziunii fiind martora M.K., situaţie contrazisă de declaraţia martorei dată la urmărirea penală.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, susţinând că printr-o interpretare greşită a probelor s-a reţinut vinovăţia sa în săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Astfel, în opinia sa în mod nelegal, au fost apreciate subiective, nesincere declaraţiile martorilor D.S., A.E., M.R., M.A.A., ce confirmă că în acea seară autoturismul Matiz proprietatea inculpatului a fost condus de M.K.
În plus, inculpatul invocă numeroase contradicţii ce pot fi sesizate în conţinutul declaraţiilor martorilor B.R., B.I., privitoare la durata timpului scurs între momentul sesizării organelor de poliţie şi deplasarea făcută în locul unde inculpatul parcase autoturismul şi unde a fost găsit în compania martorei M.K.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 108/ A din 30 noiembrie 2007, a respins apelul inculpatului constatând legală şi temeinică hotărârea instanţei de fond.
Probatoriul administrat a fost interpretat corect, stabilindu-se în acelaşi mod vinovăţia inculpatului pentru infracţiunea cu judecarea căreia a fost investită.
Declaraţiile martorilor propuşi în apărare de inculpat, au fost înlăturate ca nesincere, de natură a dovedi o situaţie care nu corespunde realităţii şi a absolvi inculpatul de răspundere penală pentru infracţiunea comisă.
Convingătoare în sensul săvârşirii infracţiunii reţinută în sarcina inculpatului sunt atât declaraţiile martorului B.R. care a relatat constant detalii în care s-a produs coliziunea, identificându-l pe inculpat ca fiind persoana care conducea autoturismul.
În plus instanţa de apel, explică în mod pertinent comportamentul martorei M.K. concubina inculpatului. Astfel, după ce în prima declaraţie relatează că nu a condus autoturismul inculpatului faţă de susţinerile inculpatului şi ale martorilor ascultaţi în apărare, care o indică drept persoana aflată la volan în momentul coliziunii, apare nefirească atitudinea martorei de a nu reclama atitudinea „abuzivă" a lucrătorului de poliţie care a „influenţat-o" în sensul de a da declaraţii care nu exprimă realitatea.
În termen legal, inculpatul a declarat recurs, reiterând criticile ce vizează nelegalitatea hotărârii şi solicită ca urmare reevaluării materialului probator, să se dispună achitarea sa cu motivarea că nu a săvârşit infracţiunea.
Recursul inculpatului este fondat, însă pentru alte considerente decât cele invocate. Atât instanţa de fond, cât şi cea de apel, au interpretat probele judicios, reţinând vinovăţia inculpatului legal, motivat şi temeinic, acestea au înlăturat apărările invocate de inculpat stabilind succesiunea în timp a evenimentului rutier, urmare căruia inculpatului i s-au recoltat probe biologice în baza cărora s-a stabilit alcoolemia.
Faptul că inculpatul condusese autoturismul sub influenţa alcoolului explică atitudinea acestuia, ulterioară momentului coliziunii, respectiv continuarea deplasării, parcarea maşinii în curtea I.P.J. Harghita, refuzul de a discuta cu martorul B.R.
În situaţia prezentată de inculpat, comportamentul firesc faţă de calitatea sa de lucrător de poliţie, era să oprească autoturismul până la sosirea echipajului poliţiei rutiere, să explice circumstanţele producerii coliziunii, lucru care nu s-a întâmplat, evident în încercarea de a ascunde starea în care circulase.
Concluzionând, fapta a fost săvârşită de inculpat, însă faţă de împrejurarea că de la data comiterii au trecut aproximativ 3 ani, timp în care inculpatul a avut o conduită profesională apreciată în colectivul din care face parte, agent de poliţie I.P.J. Harghita, în comunitatea în care-şi desfăşoară efectiv activitatea, oraşul Băile Tuşnad, nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni.
Pe cale de consecinţă, recursul va fi admis conform art. 38515 alin. (4) C. proc. pen., şi dispunându-se achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 şi 181 C. pen.
În temeiul art. 91 C. pen., i se va aplica o amendă administrativă în cuantum de 10.000.000 ROL (actual 1000 RON).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul inculpat Ţ.D. împotriva deciziei penale nr. 108/ A din 30 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală atacată nr. 293 din 17 septembrie 2007 a Tribunalului Harghita şi, rejudecând, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., achită pe inculpatul Ţ.D. pentru infracţiunea prevăzută de art. 79 alin. (1) din OUG nr. 195/2002.
În baza art. 181 alin. (3) C. pen., cu referire la art. 91 lit. c) C. pen. şi cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), aplică inculpatului amenda administrativă în cuantum de 10.000.000 ROL (actual 1000 RON).
În baza art. 192 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., obligă inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1540/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1634/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
