ICCJ. Decizia nr. 1661/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1661/2008
Dosar nr. 7775/2/2007
Şedinţa publică din 13 mai 2008
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele dosarului, constată următoarele:
Împotriva sentinţei penale nr. 38 din 13 februarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta C.N.P.R. SA împotriva rezoluţiei nr. 1553/II-2/2007 din 11 octombrie 2007 emisă de Procurorul şef al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
A fost obligată petiţionara la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond, apreciind ca legale şi temeinice rezoluţiile nr. 1321/P/2007 şi 1553/II-2/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, în fapt că, la data de 23 august 2007, petiţionara a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti cu o plângere penală împotriva controlorilor financiari ai Curţii de Conturi B.D., A.A., N.I., R.C. şi N.O.D. pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), în legătură cu modalitatea de efectuare a controlului privind încheierea unor contracte cu societăţile de asigurări de către petiţionară, finalizat cu întocmirea raportului nr. 101/6263 din 10 iulie 2007; s-a reţinut de asemenea, că, în esenţă, în sesizarea sa, petiţionara s-a referit la neefectuarea, în cuprinsul raportului, a unei analize obiective a contractelor de asigurare, încercându-se acreditarea ideii utilizării ilicite a fondurilor de către Companie, numeroase menţiuni nefiind corespunzătoare realităţii, dându-se o interpretare tendenţioasă documentelor analizate.
Din analiza actelor dosarului instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 16 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, Curtea de Conturi analizează calitatea gestiunii financiare din punct de vedere al economicităţii, eficienţei şi eficacităţii, controlorii financiari întocmind, potrivit art. 30 alin. (2) din aceeaşi lege, rapoarte în care îşi prezintă concluziile, formulând propuneri referitoare la măsurile ce trebuie adoptate, rapoartele fiind supuse examinării de către complete constituite potrivit legii, în condiţiile art. 31 din anterior menţionatul act normativ.
Concluzionând, instanţa de fond a arătat că analiza de fond a raportului de audit la care petiţionara tinde prin plângerea formulată este posibilă numai prin urmarea procedurilor jurisdicţionale specifice instituite prin Legea nr. 94/1992.
Soluţia instanţei de fond s-a întemeiat pe probele legal administrate, respectiv proba cu înscrisuri şi actele aflate la dosarul de urmărire penală.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termen legal petiţionara, criticând-o pentru netemeinicie, reiterând susţinerile cuprinse în plângerile anterior depuse şi subliniind că rezoluţia de control nr. 1553/II-2/2007 nu cuprinde o verificare reală a cercetării penale anterior efectuate şi a soluţiei de neîncepere a urmăririi penale date în cauză, susţinându-se în mod eronat că „actele de cercetare au fost efectuate în mod ritmic" şi ignorându-se analiza superficială şi incompletă a plângerii, precum şi nesoluţionarea tuturor aspectelor invocate în actul de sesizare.
În completarea motivelor de recurs formulate, în scris, apărătorul ales al petiţionarei a arătat oral că hotărârea recurată reia întocmai conţinutul rezoluţiilor şi este nefondată; concluzionându-se s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei pronunţate de prima instanţă, iar în rejudecare, admiterea plângerii şi trimiterea cauzei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în vederea începerii urmăririi penale împotriva făptuitorilor indicaţi în actul de sesizare.
Verificând actele dosarului, prin prisma motivelor invocate şi din oficiu se constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins cu următoarea motivare:
Astfel, după cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul Parchetului Curţii de Apel Bucureşti, petiţionara a sesizat cu plângere Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aceasta fiind transmisă Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, iar, ulterior, prin ordonanţa din 15 august 2007, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, având în vedere calitatea învinuiţilor, de controlori financiari la Curtea de Conturi.
Din analiza hotărârii recurate şi a rezoluţiilor date în cauză, nr. 1321/P/2007 şi 1553/II-2/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, rezultă că organele de urmărire penală au dat aceste soluţii plângerii petiţionarei în urma analizei înscrisurilor aflate la dosarul cauzei şi a normelor legale ce reglementează activitatea Curţii de Conturi, având în vedere faptul că susţinerile petiţionarei se refereau la săvârşirea de infracţiuni de către anumiţi controlori financiari în exercitarea atribuţiilor de serviciu, concluzionându-se în sensul că în cauză faptele reclamate nu constituie infracţiuni, iar contestarea cuprinsului unui raport de audit efectuat de către controlorii Curţii de Conturi trebuie realizată în cadrul procedurii speciale prevăzută de Legea nr. 94/1992 şi nu prin declanşarea unei cercetări penale asupra semnatarilor raportului de control.
Se va concluziona, aşadar, cu privire la susţinerile recurentei relative la superficialitatea analizei efectuate de procurori (prin rezoluţia nr. 1321/P/2007 şi prin cea de control, ce a menţinut-o pe cea iniţială) că acestea sunt nefondate, astfel încât aprecierile instanţei de fond privind legalitatea rezoluţiei, sub acest aspect, apar ca întemeiate.
Referitor la caracterul incomplet al cercetărilor efectuate şi al verificării realizate de către procurorul ierarhic superior se va reţine că şi această critică este nefondată, iar hotărârea recurată este legală şi sub acest aspect, deoarece rezoluţia nr. 1321/P/2007 a dat o soluţie de neîncepere a urmăririi pentru ambele infracţiuni reclamate de petiţionară, în pofida existenţei unei unice motivări, rezoluţia de control menţinând soluţia de netrimitere în judecată în mod just, bazat pe faptul efectuării corecte şi complete a cercetărilor ce au condus la observarea incidenţei uneia din situaţiile procedurale prevăzute de art. 10 C. proc. pen., respectiv art. 10 lit. b) C. proc. pen., hotărârea primei instanţe consfinţind corectitudinea acestei măsuri în mod legal şi temeinic.
Se va reţine, totodată, că, în cauză s-au administrat în mod ilegal toate probele necesare aflării adevărului şi pronunţării unei soluţii juste, petiţionara având posibilitatea de a depune orice înscrisuri ar fi considerat că sunt relevante atât în etapa cercetărilor prealabile cât şi ulterior, în faţa instanţei, Curtea de Apel Bucureşti acordând două termene de judecată în vederea administrării probei cu înscrisuri şi pronunţând o soluţie legală şi temeinică, bazată pe probele administrate în faţa sa şi pe lucrările aflate la dosar, potrivit art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., preluarea unor concluzii ale organelor de urmărire constituind o confirmare a soluţiei de neîncepere a urmăririi penale şi reprezentând convingerea instanţei de fond în temeiul probelor administrate care nu au fost de natură a proba existenţa unor indicii de vinovăţie a făptuitorilor şi de săvârşire a faptelor reclamate.
În legătură cu susţinerile recurentei în sensul că existenţa căilor de atac specifice procedurii jurisdicţionale nu îngrădeşte dreptul părţii de a sesiza organele de urmărire în cazul în care se apreciază că organele de control au comis infracţiuni, se va constata că parcurgerea procedurii prevăzută de secţiunea a 3-a „Proceduri de control" din Legea nr. 94/1992, astfel după cum aceasta a fost modificată şi completată, nu constituie o limitare a dreptului părţii la liber acces la justiţie ci constituie o etapă obligatorie în verificarea fondului constatărilor cuprinse în rapoartele controlorilor financiari; în speţă, astfel după cum în mod corect s-a reţinut în rezoluţiile atacate şi în sentinţa recurată, se observă că petiţionara, prin plângerea penală cu care a sesizat organul de urmărire, şi-a exprimat multiple nemulţumiri cu privire la modul de derulare a procedurii de control realizată de Curtea de Conturi, invederând consemnarea în raportul final a unor aspecte fără corespondent în realitate, interpretarea tendenţioasă şi eronată a actelor supuse verificării, acreditarea ideii utilizării ilicite a unor fonduri de către petiţionară, înserarea de formulări subiective şi formularea de recomandări neîntemeiate. Toate aceste aspecte, după cum s-a reţinut corect de instanţa de fond, constituie activităţi, respectiv rezultate ale acţiunilor derulate de organul de control în exercitarea atribuţiilor legale, potrivit dispoziţiilor art. 16, 17, 18, 19, 21 şi 22 din Legea nr. 94/1992, în vederea realizării scopurilor prevăzute de art. 27 din aceeaşi lege, verificarea temeiniciei rapoartelor de control, urmând a se realiza prin parcurgerea procedurii jurisdicţionale specifice, potrivit dispoziţiilor cuprinse în Capitolul III „Atribuţii de control şi autdit financiar", Secţiunea a 3-a, „Proceduri de control" şi în Capitolul IV, „Atribuţii jurisdicţionale", iar nu pe calea efectuării urmăririi penale faţă de persoanele ce au efectuat auditul unei societăţi.
Având în vedere considerentele prezentate, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul promovat de petiţionara C.N.P.R. SA va fi respins ca nefondat.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată petiţionara la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara C.N.P.R. SA împotriva sentinţei penale nr. 38 din 13 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1638/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1684/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
