ICCJ. Decizia nr. 1746/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr.1746/2008
Dosar nr. 8148/99/2006
Şedinţa publică din 20 mai 2008
Asupra recursurilor penale de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 296 din 7 mai 2007, Tribunalul laşi l-a condamnat pe inculpatulC.C.C.A. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor, faptă prev. şi ped. de disp. art. 20 rap. la art. 174 C. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. d) C. pen. la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de un an, care se va executa în condiţiile art. 66 C. pen.
Acelaşi inculpat a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, faptă prev.şi ped. de disp. art. 192 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. c) C. pen. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului, în final acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pe o durată de un an.
Inculpatul C.P.C.A. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violenţe, faptă prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. e) C. pen., la o pedeapsă de 4 luni închisoare.
În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 4 luni, stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.
A atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.
În baza disp. art. 14 alin. (5) şi art. 346 C. proc. pen. a obligat pe inculpatulC.C.C.A. să plătească părţii civile G.F. suma de 1500 lei daune morale şi pe inculpatul C.P.C.A. suma de 200 lei daune morale aceleiaşi părţi civile.
În baza art. 14 C. proc. pen.şi art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 modificată prin OUGnr. 72/2006 a obligat pe inculpatulC.C.C.A. să plătească părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţe laşi suma de 6,23 lei despăgubiri materiale la care se va adăuga taxa de scont practicată de BNR la data achitării prejudiciului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că la data de 31 ianuarie 2005, orele 18,00, martora P.A. a mers în vizită la martora C.M., în al cărei apartament se afla şi fratele acesteia,C.C.C.A. şi prietenul acestuia, V.
Între cele două vecine s-a iscat o ceartă, motivat de faptul că martora P.A. ar fi folosit expresii jignitoare la adresa mamei sale, P.O., moment în care inculpatul a lovit-o pe P.A.O. cu palma peste faţă şi cu piciorul în spate.
La scurt timp, în domiciliul martorei P. a venit prietenul acesteia, partea vătămată G.F., care a aflat că prietena lui a fost lovită, a mers în apartamentul familiei C., s-a ameninţat reciproc cu inculpatul şi a revenit în domiciliul prietenei sale.
Ulterior, martora C.M. l-a sunat pe tatăl său, C.P.C.A. şi i-a cerut să vină acasă, povestindu-i despre incident, iar inculpatul, ajungând acasă, s-a deplasat cu fiul său în apartamentul familiei P., fiul fiind înarmat cu o bâtă de baseball.
În jurul orelor 22.00, partea vătămată şi prietena sa se aflau în dormitorul apartamentului cu nr. 1, uşa a fost deschisă de numita B.(fostă P.)O., iar cei doi inculpaţi au pătruns în casă, urmaţi de C.M. şi prietenul său, L.V., cei doi rămânând în hol.
Cei doi inculpaţi au mers în dormitor, unde tatăl a lovit partea vătămată cu capul în gură, iar fiul a lovit partea vătămată cu bâta de baseball, între ei interpunându-se martora B.O.
Partea vătămată a parat loviturile cu mâna, căpătând o fractură de cubitus stâng, iar în urma loviturilor primite cu capul în gură de la inculpatul tată, o contuzie dentoperodontală în zona bucală.
Cei doi inculpaţi au plecat ţipând şi ameninţând cu moartea, pentru ca la scurt timp, inculpatul C.P.C.A. să revină şi să le spună celor prezenţi că îi omoară dacă se ating de copiii lui.
Martorele B.O. şi P.A.O. nu au formulat plângere penală împotriva inculpaţilor.
P.G., tatăl numitei P.A.O. a arătat că a aflat de la fiica sa despre modul în care a fost lovită de inculpatulC.C.C.A., declarând, totodată, că inculpaţii au provocat mai multe conflicte cu vecinii, fiind recalcitranţi, motiv pentru care a evitat să meargă la locuinţa lor pentru a discuta despre cele întâmplate.
Instanţa de fond a reţinut că probele administrate în cauză relevă că situaţia de fapt este cea reţinută în actul de inculpare, care se coroborează parţial şi cu declaraţia inculpatuluiC.C.C.A., pe care instanţa însă a apreciat-o ca fiind parţial sinceră, în sensul că cele declarate în faţa instanţei nu se coroborează cu cele declarate în faza de urmărire penală, dat fiind că în această fază, inculpatul a susţinut că partea vătămată a luat un cuţit de bucătărie cu care l-a ameninţat, pe când în faţa instanţei arată că partea vătămată a încercat să-şi pună în practică intenţia de a-l lovi cu cuţitul, chiar şi în momentul în care L.V. s-a interpus între ei pentru a-l feri pe inculpat de lovitura părţii vătămate.
De asemenea, instanţa fondului a reţinut că inculpatulC.C.C.A. a dat o declaraţie nesinceră în faza de cercetare judecătorească, încercând să acrediteze ideea că tatăl său a lovit partea vătămată în timp ce se afla pe scări, că nu a pătruns în apartamentul prietenei părţii vătămate, iar el a aplicat părţii vătămate doar o lovitură cu piciorul în şold.
Această declaraţie nu se coroborează însă cu toate celelalte probe existente în dosar, astfel încât ea a fost înlăturată de instanţă, întrucât versiunea prezentată de inculpaţi a avut drept scop o altă eventuală încadrare juridică a faptelor săvârşite.
Având în vedere modalitatea de săvârşire a faptelor, obiectul folosit în atingerea scopului propus şi una din zonele vitale ale corpului vizate de lovitură, instanţa de fond a respins şi cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de inculpatulC.C.C.A., din infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen., în cea prevăzută de art. 182 C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor, s-au avut în vedere circumstanţele personale ale fiecăruia, faptul că nu au antecedente penale, s-au prezentat la termenele de judecată, au recunoscut parţial săvârşirea faptelor.
- împotriva sentinţei au declarat apel inculpaţii, criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.
In apelul său, inculpatulC.C.C.A. a susţinut că nu s-a dat eficienţă în cauză scuzei provocării, dată fiind duşmănia existentă între părţi, încadrarea juridică a faptei săvârşite este greşită, solicitând, faţă de numărul de zile de îngrijiri medicale, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prev. de art. 182 C. pen., iar dreptul său la apărare a fost încălcat prin modalitatea în care s-a făcut constituirea de parte civilă, respectiv după citirea actului de sesizare.
Se solicită şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei aplicate, dată fiind lipsa antecedentelor penale ale inculpatului.
În apelul său, inculpatul C.P.C.A. critică hotărârea pentru netemeinicie, solicitând înlocuirea pedepsei de 4 luni închisoare cu pedeapsa amenzii, având în vedere lipsa antecedentelor penale.
Analizând hotărârea prin prisma motivelor de apel invocate, instanţa de apel a constatat că situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţa fondului, ea fiind dovedită de ansamblul probator administrat, ca şi de concluziile raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză şi din care a rezultat că părţii vătămate i-au fost produse leziuni care au necesitat pentru vindecare 55 - 57 zile îngrijiri medicale, cu punerea vieţii în primejdie.
Faţă de modalitatea concretă în care s-au săvârşit faptele, de obiectul folosit la aplicarea loviturilor, de zona corpului vizată, s-a apreciat că ne aflăm în prezenţa tentativei la infracţiunea de omor, şi nu a vătămării corporale grave, prev. de art. 182 C. pen., astfel încât s-a reţinut că, în mod corect, instanţa de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpatulC.C.C.A.
De asemenea, instanţa de apel a constatat neîntemeiată şi critica privind nereţinerea disp. art. 73 lit. b) C. pen., întrucât nu a existat o provocare din partea victimei, care să fi fost produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă.
Cu privire la constituirea de parte civilă formulată de partea vătămată G.F., instanţa de apel a constatat că acesta, la data de 15 ianuarie 2007 a declarat că nu are nici o pretenţie civilă de la inculpaţi, pentru ca, ulterior, la data de 12 februarie 2007, acesta să le solicite inculpaţilor suma de 5000 lei daune morale, astfel încât critica privind constituirea de parte civilă după citirea actului de sesizare a fost considerată una întemeiată.
În cursul soluţionării apelului, inculpaţii au depus la dosar chitanţe din care rezultă că au achitat părţii vătămate o sumă totală de 1700 lei cu titlu de daune morale, astfel încât, faţă de principiul disponibilităţii şi achiesarea inculpaţilor la pretenţiile părţii civile, instanţa de apel a constatat ca fiind achitate despăgubirile la care aceştia au fost obligaţi.
De asemenea, inculpaţii au depus la dosar acte din care a rezultat că au fost achitate şi cheltuielile de spitalizare ale părţii vătămate, datorate Spitalului Clinic de Urgenţe laşi.
S-a constatat ca fiind neîntemeiată critica privind modalitatea de executare şi cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor, atâta vreme cât modalitatea concretă de săvârşire a faptelor a fost cea reţinută corect de instanţa fondului, iar în cauză, oricum, nu sunt aplicabile disp. art. 81 C. pen. atâta vreme cât pedeapsa rezultantă aplicată inculpatuluiC.C.C.A. este mai mare de 2 ani.
Instanţa de apel a constatat că în cauză nu se impune nici aplicarea suspendării pedepsei sub supraveghere referitor la inculpatulC.C.C.A., atâta vreme cât circumstanţele sale personale s-au constituit în criterii pe care instanţa de fond Ie-a avut în vedere la aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, şi care nu se pot constitui în criterii suficiente pentru schimbarea modalităţii de executare a pedepsei.
Dat fiind că pedeapsa aplicată inculpatului C.P.C.A. a fost stabilită în raport de gradul de pericol social al faptei, de modalitatea de săvârşire, de periculozitatea infractorului, instanţa de apel a apreciat că nu se impuneaplicareapedepseialternativeaamenzii,aşacumasolicitat inculpatul.
Faţă de aceste considerente, prin Decizia penală nr. 214 din 13 decembrie 2007, Curtea de Apel laşi, secţia penală, a admis apelurile declarate de inculpaţiiC.C.C.A. şi C.P.C.A. împotriva sentinţei penale nr. 296 din 7 mai 2007 a Tribunalului laşi, pe care a desfiinţat-o în parte în latură civilă, şi în rejudecare:
A constatat achitate despăgubirile către partea civilă G.F. în sumă de 1700 lei daune morale şi către Spitalul Clinic de Urgenţe laşi în sumă de 6,23 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare. A menţinut în rest celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Împotriva deciziei au declarat recurs inculpaţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
InculpatulC.C.C.A. invocă sub un prim aspect greşita încadrare juridică a faptei, arătând că, din derularea incidentului dintre părţi, rezultă indubitabil, că nu a acţionat cu intenţia de a ucide, astfel că leziunile cauzate părţii vătămate pot atrage, fie incidenţa disp. art. 182 C. pen., fie reţinerea disp. art. 181 C. pen.
Se susţine sub aceste aspect că se impunea reţinerea scuzei provocării faţă de împrejurarea că partea vătămată a fost cea care l-a ameninţat cu un cuţit de bucătărie.
Acelaşi inculpat invocă greşita individualizare a pedepsei sub aspectul modalităţii de executare şi solicită aplicarea disp. art. 861 C. pen.
Inculpatul C.P.C.A. solicită aplicarea pedepsei amenzii, ca sancţiune alternativă prevăzută de lege.
Examinând hotărârea prin prisma criticilor recurenţilor, care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 14 şi 17 C. proc. pen., ca şi din oficiu, pentru cazurile enunţate de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Probatoriul administrat în cauză relevă fără echivoc faptul că în ziua de 31 mai 2005, între părţi a avut loc un incident, în urma căruia partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 55 - 57 zile îngrijiri medicale.
Încadrarea juridică stabilită de instanţele anterioare este corespunzătoare situaţiei de fapt dovedită de probele administrate, întrucât inculpatulC.C.C.A. a folosit o bâtă de baseball şi a aplicat cu intensitate mai multe lovituri în zona capului părţii vătămate, comportament care relevă intenţia vădită de a ucide partea vătămată.
Rezultatul letal nu s-a produs din cauza reacţiei părţii vătămate, care a reuşit să atenueze forţa loviturilor primite, barându-le cu mâna stângă.
Nu poate fi reţinută nici circumstanţa atenuantă legală a provocării, întrucât din contextul probator nu rezultă că partea vătămată l-a ameninţat pe inculpat cu un cuţit, conduita agresivă a inculpatului fiind generată de dorinţa acestuia de a pune la punct partea vătămată şi familia prietenei sale, pe fondul relaţiilor conflictuale mai vechi dintre cele două familii.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a sancţiunilor aplicate celor doi inculpaţi, este de constatat că pedepsele stabilite răspund cerinţelor de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi asigură o reprimare corespunzătoare a conduitei infracţionale a inculpaţilor.
Conduita anterioară a inculpaţilor, ca şi conduita lor procesuală au fost apreciate ca circumstanţe atenuante de instanţele de judecată, cu consecinţa diminuării răspunderii penale pentru faptele săvârşite.
Stabilirea unor alte modalităţi de executare, ori aplicarea unei sancţiuni alternative pecuniare, ar încuraja comportamentul infracţional al inculpaţilor şi ar afecta funcţia de exemplaritate a sancţiunii penale.
Cei doi inculpaţi s-au manifestat deosebit de agresiv, chiar dacă au utilizat mijloace diferite şi prin comportamentul lor, au perturbat climatul de linişte şi securitate socială ce caracteriza microcolectivitatea şi societatea.
În aceste condiţii, constatând că hotărârile anterioare sunt legale şi temeinice, iar criticile inculpaţilor sunt nefondate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va proceda la respingerea recursurilor.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţiiC.C.C.A. şi C.P.C.A. împotriva deciziei penale nr. 214 din 13 decembrie 2007 a Curţii de Apel laşi.
Obligă recurenţii inculpaţi să plătească statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1742/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1767/2008. Penal → |
|---|
