ICCJ. Decizia nr. 2983/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2983/2008
Dosar nr. 925/43/2008
Şedinţa publică din 25 septembrie 2008
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală 303 din 1 octombrie 2007 pronunţată de Tribunalul Harghita s-a dispus achitarea inculpatului J.A., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000;
Acelaşi inculpat a mai fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. cu referire la art. 181 C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3021 alin. (1) şi (2) C. pen.
În baza art. 91 C. pen. şi art. 181 C. pen. inculpatului i-a fost aplicată amenda administrativă de 900 lei.
Prin aceiaşi sentinţă au mai fost achitaţi în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. şi art. 181 C. pen. şi inculpaţii J.L., şi B.A., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 3021 alin. (1) şi (2) C. pen., pentru inculpaţii F.L. şi T.M.A., şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3021 alin. (1) şi (2) C. pen., pentru inculpaţii T.A. şi B.A.
În baza art. 91 C. pen. şi art. 181 C. pen. inculpatului F.L. i-a fost aplicată amenda administrativă de 800 lei, iar inculpaţilor T.M.A., T.A. şi B.A. câte o amendă administrativă de 500 lei pentru fiecare.
Tribunalul Harghita a constatat că partea vătămată Spitalul municipal Odorheiu Secuiesc nu s-a constituit parte civilă în cauză, că CAS Harghita nu s-a constituit parte civilă în cauză şi că are calitatea de parte civilă în cauză doar Casa Naţională de Asigurări de Sănătate Bucureşti.
În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 pct. 2 C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi în solidar să plătească C.N.A.S. Bucureşti cu titlu de despăgubiri civile suma de 117.195 lei cu dobânzile aferente până la plata integrală a prejudiciului.
S-a menţinut sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor, măsură ce a fost luată prin ordonanţele din 25 ianuarie 2002, 26 ianuarie 2002 şi 19 februarie 2002.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel în termen legal inculpaţii T.M.A., B.A., J.A., F.L., T.A. şi partea civilă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.
În apelurile declarate de către inculpaţi s-a contestat însăşi încadrarea în drept a faptelor deduse judecăţii şi s-a solicitat achitarea fiecăruia potrivit art. 10 lit. a) C. proc. pen. sau în cazul inculpaţilor F.L. şi T.A. achitarea potrivit art. 10 lit. d) C. proc. pen. sau art. 10 lit. b) C. proc. pen. De asemenea s-a contestat calitatea de parte civilă a C.N.A.S. Bucureşti.
În apelul declarat de C.N.A.S., s-a relevat faptul că prejudiciul real cauzat a fost de 11.999.668.064 lei, deci urmează ca inculpaţii să fie obligaţi în solidar la plata acestei sume plus dobânzile legale aferente până la plata integrală a prejudiciului.
Instanţa de apel legal sesizată a reţinut următoarele.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de apel Târgu Mureş din data de 10 aprilie 2002, inculpaţii F.L. şi T.M.A. au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de deturnare de fonduri prevăzută de art. 3021 alin. (1) şi (2) C. pen., iar inculpaţii J.A., T.A. şi B.A. pentru infracţiunea de complicitate la deturnare de fonduri prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3021 alin. (1) şi (2) C. pen. Inculpatul J.A. a mai fost trimis în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea 78/2000.
Derularea judecării cauzei s-a făcut pe parcursul a trei cicluri procesuale, după cum urmează: sentinţa penală 119 din 24aprilie 2003 pronunţată de Tribunalul Harghita a fost desfiinţată în întregime potrivit deciziei penale 192/a din 26 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş drept consecinţă a admiterii apelurilor declarate de partea civilă C.N.A.S., a inculpaţilor şi a Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita, sentinţa penală 189 din 31 mai 2005 a Tribunalului Harghita a fost desfiinţată în conformitate cu Decizia penala 194 /A din 22 decembrie 2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş ca urmare a admiterii apelurilor declarate de către partea civilă C.N.A.S. şi inculpaţi.
În urma reevaluării probatoriului administrat în cauză s-a constatat că starea de fapt reţinută a fost corectă.
Astfel, în esenţă în contextul în care în anul 2001, inculpaţii îndeplineau funcţii de conducere în unităţi sanitare din judeţul Harghita şi anume J.A. director general la CAS Harghita, B.A. director adjunct economic, F.L. director economic, T.M.A. contabil sef la Spitalul municipal Odorheiu Secuiesc şi T.A. director la Spitalul municipal Odorheiu Secuiesc iar numita S.D. era administrator la SC S.C. SRL Braşov, între persoanele nominalizate au avut loc mai multe luări de contact fie direct, fie prin intermediar ceea ce a condus în final la achiziţionarea de aparatură medicală pentru Spitalul municipal Odorheiu Secuiesc.
Din starea de fapt reţinută rezultă că fondurile suplimentare primite de C.A.S.J. Harghita, în sumă de aproape 12 miliarde lei, prevăzute în legea de rectificare bugetară la subcapitolul „ plata prestări servicii medicale, au fost transferate cu încălcarea dispoziţiilor legale în contul societăţii private aparţinând numitei S.D. prin ordine de plată semnate de inculpaţii F.L. şi T.M. în scopul achiziţiei de aparatură medicală.
Această schimbare a destinaţiei fondului a cauzat o perturbare deosebit de gravă activităţii economico-financiare a Spitalului Odorheiu Secuiesc prin două aspecte şi anume :
Conform ordinului comun 196/968 din 15 noiembrie 2000 pentru asigurarea gestionării curente a fondurilor contractate există două priorităţi la plată şi anume plata drepturilor de personal şi plata facturilor reprezentând contravaloarea energiei electrice, termice, plata medicamentelor...(la data respectivă Spitalul Odorheiu Secuiesc avea datorii de peste 13 miliarde lei la aceste categorii de plăţi).
Spitalul a virat întreaga sumă firmei furnizoare fără respectarea prevederilor legale referitoare la achiziţii publice, ceea ce a condus în final la amânarea certificării bilanţului contabil pentru anul 2001 a unităţii spitaliceşti.
Instanţa a reţinut că, creditele bugetare aprobate unui ordonator de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanţarea altui ordonator de credite. De asemenea, cheltuielile aprobate la un capitol, nu pot fi finanţate din cheltuielile altui capitol.
Conform contractului de furnizări de servicii medicale spitaliceşti încheiat între C.A.S.J. Harghita şi Spitalul Municipal Odorheiul Secuiesc, suma stabilită pentru anul 2001 a fost de 63.266.897.000 lei. Acest buget global, aferent serviciilor medicale spitaliceşti pe anul 2001 al Spitalului Municipal Odorheiul Secuiesc, s-a repartizat trimestrial şi s-a alocat în tranşe lunare conform contractului.
În bugetul fondului de asigurări sociale de sănătate pe anul 2001, conform Legii nr. 216/2001, nu s-a aprobat nici o sumă pentru cheltuieli de investiţii în spitale.
În urma rectificării bugetare din septembrie 2001 conform OG 27/2001, cheltuielile aprobate C.A.S.J. Harghita au fost la subcapitolul servicii medicale spitaliceşti de cca. 1 miliard de lei care s-au majorat cu încă 5 miliarde lei prin OG 163 din decembrie 2001.
Atât în actul de inculpare cât şi în starea de fapt s-a reţinut că aceste sume, respectiv bugetul de venituri şi cheltuieli a Spitalului Municipal Odorheiul Secuiesc, nu avea repartizate resurse pentru obiective de investiţii din fonduri C.N.A.S.
Activitatea infracţională a avut ca origine ideea numitei S.D., administrator al SC S.C. SRL Braşov, firmă de la care se aprovizionau unităţile spitaliceşti din judeţul Harghita cu materiale consumabile medicale. De la această persoană, inculpatul F.L. a aflat că firma numitei S.D. urma să livreze aparatură medicală unor spitale de pe raza judeţului Braşov ca urmare a deblocării unor fonduri de la Casele de Asigurări de Sănătate. S.D. i-a explicat inculpatului posibilitatea ca să profite de această deblocare prin capacitarea coinculpatului J.A. directorul general al C.A.S.J. Harghita. În consecinţă, inculpatul F.L. împreună cu coinculpatul T.A. au început să expedieze adrese către C.A.S. Harghita prin care solicitau sprijin respectiv finanţare pentru procurarea de aparatură medicală. Numita S.D. l-a susţinut pe F.L. pentru obţinerea de fonduri fiind interesată fata de societatea sa. Astfel, în afara unor discuţii pe care Ie-a avut cu conducerea Spitalului Odorheiul Secuiesc şi a unor susţineri referitoare la existenta unor bani din fondul de redistribuire C.N.A.S., S.D. a trimis Spitalului Odorheiul Secuiesc oferta firmei privind aparatura medicală şi câte cinci contraoferte pentru fiecare poziţie din lista cu necesar. Existând convingerea finalizării unor tranzacţii utile spitalului, la data de 01 octombrie 2001 prin Dispoziţia nr. 159 inculpatul T.A. director al Spitalului Odorheiul Secuiesc a numit Comisia de adjudecare a ofertelor pentru achiziţia de aparatură medicală. De asemenea între Spitalul Municipal Odorheiul Secuiesc şi firma SC S.C. SRL Braşov s-au încheiat trei contracte de furnizare aparatură medicală datate 15 octombrie 2002 (valoare 4.679.429.998 lei), 18 octombrie 2002 (valoare 2.320.498.667 lei) şi 19 decembrie 2002 (valoare 4.999.739.399 lei).
C.A.S.J. Harghita a virat sumele necesare investiţiei în două tranşe respectiv prima în valoare de 7 miliarde lei cu ordinul de plată nr. 1567 semnat de inculpatul J.A. şi coinculpata B.A. şi vizat de Trezoreria Miercurea Ciuc la data de 18 octombrie 2001 şi a doua tranşă de 5 miliarde lei cu Ordinul de plată nr. 1968 la data de 20 decembrie 2001 cu aceleaşi semnături. Ambele ordine de plată aveau trecute la rubrica referitoare la plăţi "decontare servicii medicale".
Pentru justificarea acestor tranşe de bani la data de 20 decembrie 2001 s-a înregistrat la Direcţia de Sănătate Publică Harghita sub nr. 2833/2001, o listă pentru cheltuieli de investiţii-dotări independente, defalcate pe categorii de bunuri, repartizate Spitalului Municipal Odorheiul Secuiesc. Suma totală este de 11.999.668.064 lei acordată de C.A.S.J. prin redistribuire.
Această sumă a fost virată în contul societăţii SC S.C. SRL Braşov printr-un număr de cinci ordine de plată.
Din starea de fapt de mai sus a rezultat că fondurile suplimentare primite de la CJ.A.S. Harghita în sumă de aproape 12 miliarde de lei prevăzută în legea de rectificare bugetară la subcapitolul "plată prestări servicii medicale" au fost transferate cu încălcarea dispoziţiilor legale în contul unei societăţi private prin ordine de plată semnate de inculpaţii F.L. şi T.M. în scopul achiziţiei de aparatură medicală.
Spitalul a virat întreaga sumă firmei furnizoare fără respectarea prevederilor legale referitoare la achiziţii publice.
Fapta inculpaţilor F.L. şi T.M. de a schimba destinaţia fondurilor băneşti în sumă de 12 miliarde de lei cauzând astfel o perturbare deosebit de gravă activităţii economico financiare a Spitalului Odorheiul Secuiesc întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deturnare de fonduri prev. de art. 3021 alin. (1) şi (2) C. pen.
Fapta celor doi inculpaţi nu ar fi fost posibilă fără înlesnirea cu intenţie din partea coinculpaţilor J.A., B.A. şi T.A., care se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de complicitate la deturnare de fonduri prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3021 alin. (1) şi (2) C. pen.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul J.A. se reţine că în actul de inculpare s-a stabilit că acesta ar fi săvârşit infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea 78/2000, prin aceea că, nu a respins promisiunea primirii unor bani din partea numitei S.D. pentru ca să îndeplinească succesiv mai multe acte privitoare la funcţia sa, respectiv favorizarea Spitalului municipal Odorheiul Secuiesc prin virarea unor sume suplimentare. în accepţiunea organului de urmărire penală infracţiunea s-a consumat în momentul nerespingerii promisiunii de mită, inacţiune anterioară îndeplinirii actelor funcţiei sale, neavând relevanţă pentru existenţa infracţiunii faptul că banii promişi s-au dat după efectuarea actelor materiale.
Instanţa de fond în toate cele trei faze procesuale, după audierea inculpatului şi coroborării declaraţiilor acestuia cu restul probatoriului, a stabilit că, fapta nu a fost săvârşită de către J.A. drept pentru care a făcut aplicarea prev. art. 10 lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. S-a constatat în mod neîndoielnic că, în cauză nu au fost evidenţiate acte materiale de corupţie în varianta luării de mită.
De altfel în apelurile declarate de către inculpaţi s-a invocat şi lipsa de intenţie în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina lor. Pentru susţinerea acestei opinii, toţi inculpaţii au invocat faptul că în esenţă toată aparatura medicală există în dotarea Spitalului Odorheiul Secuiesc, că aceste achiziţii erau necesare şi mai ales că deşi sumele alocate au fost folosite în alte scopuri decât cele precizate de lege nu s-a perturbat activitatea spitalului.
Toate aceste apărări au fost avute în vedere de către înstanţa de fond care a apreciat că se impune aplicarea prev. art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. prin aceea că gradul de pericol social al faptelor săvârşite de către inculpaţi nu prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni. în absenţa unui apel declarat de parchet şi potrivit principiului non reformaţio impe jus, regăsit în art. 372 C. proc. pen., instanţa de control a confirmat faptul că modalitatea de individualizare a răspunderii penale a inculpaţilor a fost legală.
De asemenea nu s-au considerat ca fondate susţinerile inculpaţilor în sensul achitării lor pe prevederile art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există) sau ale art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. (faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii).
S-a arătat că în apărare inculpaţii au depus hotărâri pronunţate în ţară în speţe similare considerând că practica existentă poate să fie însuşită de către instanţa de control şi aplicată situaţiei lor. S-a constatat că prin ramificaţiile activităţii comerciale societatea comercială condusă de S.D. a creat perturbări ale unor unităţi spitaliceşti de pe raza mai multor judeţe respectiv Braşov-Covasna şi Harghita, faptele acesteia şi ale persoanelor implicate făcând obiectul unor cercetări penale iniţiate de organe de urmărire penală din aceste judeţe. S-a remarcat din hotărârile judecătoreşti depuse la dosar că faptele reţinute în sarcina persoanelor implicate în acele cauze au fost referitoare la infracţiunile de abuz în serviciu, fals intelectual, uz de fals, evaziune fiscală, mită, şi nu deturnare de fonduri, infracţiune care a făcut obiectul faptelor pentru care inculpaţii J., F., T., T. şi B., au fost trimişi în judecată. De asemenea au fost antamate elementele specifice derulării unor contracte comerciale precum şi succesiunea legislativă în materie de organizare şi finanţare a sistemului sanitar românesc.
În esenţă, toate aceste susţineri invocate în apărarea inculpaţilor au fost considerate ca subiective şi nepertinente cauzei de faţă în contextul respectării principiilor procesului penal referitoare la art. 2 şi art. 4 C. proc. pen. precum şi art. 16 C. pen.
Din reanalizarea şi reverificarea tuturor actelor aflate la dosarul cauzei instanţa de control constată că este admisibil apelul C.N.A.S. Bucureşti, în sensul obligării inculpaţilor la întreaga sumă avansată, aşa cum rezultă din actele de la dosar respectiv 11.999.668.064 lei şi dobânzile legale aferente calculate până la plata integrală a acestei sume, în loc de 117.195 lei cu dobânzi aferente până la plata integrală a prejudiciului.
Astfel că, prin Decizia penală nr. 11/A din 11 februarie 2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis apelul declarat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, cu sediul în Bucureşti, împotriva sentinţei penale 303 din 01 octombrie 2007, pronunţată de Tribunalul Harghita.
În consecinţă s-a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi după rejudecare, pe latură civilă, a obligat pe inculpaţi în solidar la plata sumei de 11.999.668.064 lei şi dobânzile legale aferente calculate până la plata integrală a acestei sume, în loc de 117.195 lei cu dobânzi aferente până la plata integrală a prejudiciului.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
S-au respins ca nefondate apelurile declarate de către inculpaţii: T.M.A., B.A., J.A., F.L., şi T.A.
Au fost obligaţi fiecare din inculpaţii-apelanţi la câte 60 lei cheltuieli judiciare parţiale în apel, restul cheltuielilor avansate au rămas în sarcina statului. împotriva acestei sentinţe au declarat apel în termen legal inculpaţii T.M.A., B.A., J.A., F.L., T.A. şi partea civilă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs inculpaţii T.B.M.A., J.F.A., T.M.A., B.S.A. şi F.L.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie atât în latura penală cât şi în latura civilă, după cum urmează.
I. Apărătorul ales, avocat I.G. al inculpatului T.M.A., a criticat hotărârile recurate prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 17 şi 18 C. proc. pen., atât în latură penală cât şi în latură civilă; a susţinut recursul astfel cu a fost depus la dosar şi a solicitat în esenţă admiterea recursului, casarea deciziei, schimbarea temeiului juridic al achitării din dispoz. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. şi art. 18 C. pen. în dispoz. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) sau d) C. proc. pen., respingerea cererii de despăgubiri civile C.N.A.S. şi eliminarea obligării la plata sumei de 117.195 lei cu dobânzi aferente, învederând instanţei că acesta nu a deturnat fonduri astfel cum rezultă din raportul Curţii de Conturi ce se află depus la dosar, a invocat Decizia nr. 2727 din 4 mai 2007 a acestei instanţe din care a fost soluţionată o cauză similară învederând instanţei că denunţătoarea din această cauză formează obiectul cercetării într-o altă cauză penală; prejudiciul nu este cel real, a invocat incompatibilitatea judecătoarei G.F. care a soluţionat cauza prin Decizia nr. 22/2004 în apel, sub acest aspect solicitând casarea cu trimiterea spre rejudecare la Curtea de Apel Târgu Mureş. Fată de acestea a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor ca nelegale şi netemeinice, iar în rejudecarea schimbarea temeiului achitării astfel cum a solicitat.
II. Apărătorul ales avocat M.L. al inculpatului J.F.A., a criticat hotărârile recurate prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 17 şi 18 C. proc. pen., atât în latură penală cât şi în latură civilă; a susţinut recursul astfel cu a fost depus la dosar solicitând admiterea recursului, casarea celor două hotărâri, schimbarea temeiului juridic al achitării din dispoz. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. şi art. 181 C. pen. în dispoz. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) sau d) C. proc. pen., respingerea pretenţiilor civile şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru lămurirea tuturor aspectelor în mod special pentru indicarea corectă a părţii civile şi a părţii responsabile civilmente; şi a solicitat respingerea cererii de despăgubiri civile C.N.A.S. şi eliminarea obligării la plata sumei de 117.195 lei cu dobânzi aferente, învederând instanţei că acesta nu a deturnat fonduri astfel cum rezultă din raportul Curţii de Conturi ce se află depus la dosar, a invocat Decizia nr. 2727 din 4 mai 2007 a acestei instanţe din care a fost soluţionată o cauză similară învederând instanţei că denunţătoarea din această cauză formează obiectul cercetării într-o altă cauză penală; prejudiciul nu este cel real, a invocat incompatibilitatea judecătoarei G.F. care a soluţionat cauza prin Decizia nr. 22/2004 în apel, sub acest aspect solicitând casarea cu trimiterea spre rejudecare la Curtea de Apel Târgu Mureş. Faţă de acestea a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor ca nelegale şi netemeinice, iar în rejudecarea schimbarea temeiului achitării astfel cum a solicitat.
III. Apărătorul ales, avocat G.V. al inculpatului F.L.L., a criticat hotărârile recurate prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 1, 2, 9, 10, 13 şi 18 C. proc. pen., atât în latură penală cât şi în latură civilă; a susţinut recursul astfel cu a fost depus la dosar s-a raliat concluziilor celorlalţi apărător aleşi, solicitând admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond; învederând instanţei că Spitalul Odorheiul Secuiesc s-a constituit parte civilă, instanţa de fond constatând în mod nereal că Spitalul nu s-a constituit parte civilă, la dosar aflându-se declaraţia de constituire pentru suma de 11 miliarde lei atestată prin adresa nr. 3003 din 21 iunie 2002 din care rezultă că nu se cer dobânzi; la fila 13 a aceluiaşi dosar rezultă ca C.N.S.A.S. nu se constituie partea civilă, iar la fila 41 se află solicitarea acestora de scoatere din cauză, iar la fila 73 se află o altă declaraţie de constituire de parte civilă, astfel că această constituire nu a fost făcută în conformitate cu dispoziţiile legale, instanţa nepunând în discuţie acest aspect.
A solicitat casarea cu trimitere pe latură civilă la instanţa fondului; şi casarea cu trimitere la instanţa de apel care nu a motivat corect hotărârea invocând incompatibilitatea judecătoarei G. de la instanţa de apel. În subsidiar a solicitat schimbarea temeiului juridic al achitării din dispoz. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. şi art. 181 C. pen. în dispoz. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) sau d) C. proc. pen.; a învederat instanţei că din actele şi lucrările dosarului nu rezultă gravitatea infracţiunilor, activitatea spitalului nu a fost perturbată în nici un mod, fondurile care au fost primite aveau caracter extrabugetar şi nu s-a făcut nici o deturnare de fonduri.
IV. Apărătorul ales, avocat B.A.G. al inculpatei T.B.M.A., a criticat hotărârile recurate prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 3, 17, 13 şi 18 C. proc. pen., atât în latură penală cât şi în latură civilă; a susţinut recursul astfel cu a fost depus la dosar şi a solicitat în esenţă în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută de instanţa de fond din infracţiunea de deturnare de fonduri prev. de art. 302 alin. (1) şi (2) C. pen. în infracţiunea de neglijenţă în serviciu prev. de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), iar în baza art. 10 lit. b) şi art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. achitarea, învederând instanţei că la nivelul spitalului nu a existat o deturnare de fonduri, fondurile au fost alocate extrabugetar.
Inculpata prin funcţia pe care o deţinea în cadrul spitalului, cea de contabil şef nu avea atribuţii de dispoziţie cu privire la fondurile acordate ci era administrator al acestuia, iar suma a fost cheltuită pentru achiziţionarea de aparatură medicală, aparatură ce era destinată pentru buna funcţionare a spitalului; iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a cerut achitarea sa.
V. Apărătorul desemnat din oficiu, avocat B.A. al inculpatei B.S.A. a fost de acord cu concluziile celorlalţi apărători, a invocat ca motiv de casare dispoz. art. 3959 pct. 3 C. proc. pen. solicitând schimbarea temeiului juridic al achitării din dispoz. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. şi art. 181 C. pen. în dispoz. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) sau d) C. proc. pen.
Reprezentantul părţii civile Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, prin reprezentant legal D.H. a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate şi a depus concluzii scrise la dosar.
Examinând hotărârile atacate prin prisma cazurilor de casare invocate, cât şi din oficiu, Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate în latura penală urmând a fi respinse ca atare, şi fondate numai cu privire la latura civilă a cauzei urmând a fi admise numai sub acest aspect, pentru considerentele ce vor preceda:
Înalta Curte, a constatat, cu privire la cazurile de incompatibilitate invocate privind judecătorul de la instanţa de apel că solicitările recurenţilor inculpaţi sunt nefondate, întrucât judecătorul respectiv nu a pronunţat o hotărâre în conformitate cu dispoziţiilor art. 345 C. proc. pen., iar cu privire la schimbarea încadrării juridice solicitată, instanţa de recurs a constatat că faptelor li s-a dat o încadrare juridică corespunzătoare situaţiei de fapt reţinută, faptele pentru care au fost judecaţi şi pentru care s-a dispus achitarea inculpatului J.A. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea 78/2000; acelaşi inculpat a mai fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. cu referire la art. 181 C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3021 alin. (1) şi (2) C. pen., în baza art. 91 C. pen. şi art. 181 C. pen. inculpatului i-a fost aplicată amenda administrativă de 900 lei; prin aceiaşi sentinţă au mai fost achitaţi în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. şi art. 181 C. pen. şi inculpaţii J.L., T.M.A., T.A. şi B.A., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 3021 alin. (1) şi (2) C. pen. - pentru inculpaţii F.L. şi T.M.A., şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3021 alin. (1) şi (2) C. pen., pentru inculpaţii T.A. şi B.A. În baza art. 91 C. pen. şi art. 181 C. pen. inculpatului F.L. i-a fost aplicată amenda administrativă de 800 lei, iar inculpaţilor T.M.A., T.A. şi B.A. câte o amendă administrativă de 500 lei pentru fiecare, întrunesc elementele constitutive ale acestor infracţiuni, că temeiurile achitării privind lipsa pericolului social al faptelor a fost corect aplicat având în vedere că fapta există, că fondurile au fost deturnate, acestea fiind folosite în alte scopuri decât cele pentru care au fost destinate fără respectarea dispoziţiilor legale; sumele fiind folosite pentru acoperirea datoriilor spitalului, iar prin schimbarea destinaţiei acestor fonduri spitalul a fost prejudiciat, astfel că nici această critică nu poate fi primită.
Cu privire la latura civilă a cauzei, Înalta Curte urmează a admite recursurile inculpaţilor, a casa Decizia recurată cu trimitere spre rejudecarea apelurilor la Curtea de Apel Târgu Mureş întrucât în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., instanţa de apel nu a motivat latura civilă a deciziei.
Astfel, s-a reţinut că o hotărâre judecătorească, pentru a putea fi verificată în control judiciar prin exercitarea căilor de atac, trebuie să fie întemeiată pe o motivare raţională, de natură să convingă asupra legalităţii şi temeiniciei soluţiei date, necesitate care rezultă din dispoziţiile art. 356 şi art. 383 C. proc. pen.
Lipsa de motivare a hotărârii face ca aceasta să nu fie convingătoare, să lase loc de îndoială asupra conformităţii cu legea şi adevărul.
De asemenea, s-a apreciat că pentru a se afla adevărul şi a se face o corectă aplicare a legii, instanţa are obligaţia de a aprecia complet şi just probele administrate, fără omiterea niciuneia dintre acestea, că Decizia instanţei de apel nu satisface cerinţele impuse de art. 383 alin. (1) C. proc. pen. şi că nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia, împiedicând instanţa de recurs să verifice legalitatea şi temeinicia soluţiei, lipsa unei analize complete a materialului probator, conducând la pronunţarea unei hotărâri ce nu poate fi verificată în control judiciar.
Analizând în concret, considerentele deciziei cu privire la dispoziţia instanţei de apel de a-i obliga pe inculpaţi în solidar la plata sumei de 11.999.668.064 lei şi dobânzile legale aferente calculate până la plata integrală a acestei sume, Înalta Curte constată că instanţa de apel nu a motivat ce reprezintă această sumă, modalitatea de calcul a acesteia, temeiul solidarităţii inculpaţilor la plata acestei sume şi a dobânzilor aferente, precum şi cu privire la data constituirii de parte civilă referitor la aceste dobânzi.
În rejudecare instanţa de apel, urmează a efectua verificări asupra tuturor aspectelor legate de latura civilă a cauzei invocate de către inculpaţi atât prin susţinerile orale la instanţa de recurs, cât şi prin motivele depuse în scris la această instanţă, numai cu privire la latura civilă a cauzei.
În consecinţă, faţă de cele reţinute, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se vor admite recursurile declarate de inculpaţii J.A., T.A.M., F.L., T.A. şi B.S.A., împotriva deciziei penale nr. 11/A din 11 februarie 2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Se va casa în parte Decizia recurată, numai cu privire la latura civilă şi se va trimite cauza spre rejudecare la instanţa de apel.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate. Suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, pentru inculpata B.S.A., se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursurilor vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii J.A., T.A.M., F.L., T.A. şi B.S.A., împotriva deciziei penale nr. 11/A din 11 februarie 2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează în parte Decizia recurată, numai cu privire la latura civilă şi trimite cauza spre rejudecare la instanţa de apel.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, pentru inculpata B.S.A., se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2958/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2984/2008. Penal → |
|---|
