ICCJ. Decizia nr. 6/2008. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs

Decizii penale ICCJ 2008

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 6/2008

Dosar nr. 4847/40/2005

Şedinţa publică din 7 ianuarie 2008

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 446 din 4 decembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Botoşani, în dosarul nr. 5101/2005, s-a dispus condamnarea inculpatei E.N., la pedeapsa de:

- 7 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (4) raportat la art. 13 alin. (1) şi (3), art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (victimă N.C.M.);

- 6 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin .(4) raportat la art. 13 alin. (1) şi (3), art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (victimă E.R.G.);

- câte 5 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru săvârşirea a trei infracţiuni prevăzute şi pedepsite de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (victime P.V.M., A.C. şi A.O.);

- 5 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (victimă P.S.).

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 şi 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele şi s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.

S-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 7 iunie 2005 la 15 noiembrie 2005.

S-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi localitatea dispusă prin încheierea din 15 noiembrie 2005.

A fost condamnat inculpatul B.L. la pedeapsa de:

- 6 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (4) raportat la art. 13 alin. (1) şi (3), art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (victimă E.R.G.);

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 şi 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele şi au aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.

S-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 8 iunie 2005 la 15 noiembrie 2005.

A fost menţinută măsura obligării de a nu părăsi localitatea dispusă prin încheierea din 15 noiembrie 2005.

A fost condamnat inculpatul E.C.I. la pedeapsa de:

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (4) raportat la art. 13 alin. (1) şi (3), art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) (victimă E.R.G.);

- câte 2 ani şi 9 luni închisoare pentru săvârşirea a trei infracţiuni prevăzute şi pedepsite de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) (victime P.V.M., A.C. şi N.C.M.).

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen., au fost contopite pedepsele şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.

S-a dispus confiscarea de la inculpata E.N. a sumei de 119.000 Euro.

A fost obligat fiecare dintre inculpaţi, inculpatul E.C.I. în solidar cu partea responsabilă civilmente C.M., să plătească statului câte 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:

La începutul lunii ianuarie 2004, în timp ce se afla în discoteca F.C., victima minoră N.C.M. a cunoscut-o pe numita S.S., care a asigurat-o că prin intermediul unei tinere pe nume A., identificată ulterior ca fiind inculpata E.N., îşi poate găsi un loc de muncă în Olanda, ca barmaniţă sau debarasatoare.

Întâlnindu-se cu victima, inculpata E.N. a convins-o să meargă în Olanda spunându-i că îi va achita cheltuielile de drum şi cele legate de eliberarea paşaportului, cu sume de bani expediate din Olanda, de către un anume E. (identificat în persoana inculpatului M.E.).

La data de 6 februarie 2004, victima a părăsit ţara cu destinaţia Olanda, fiind aşteptată în Amsterdam de inculpatul M.E. Acesta a dus-o pe victimă la apartamentul său situat pe str. Albert Lutulistraat, apartament în care ulterior au fost aduse şi alte tinere.

Prin ameninţări, inculpatul M.E. a determinat-o pe victimă să practice prostituţia în folosul său şi al inculpatei E.N. Înţelegerea era ca pentru fiecare oră de sex victima să încaseze suma de 75 euro, din care urma să îi revină suma de 25 euro. În realitate, banii au ajuns în totalitate la M.E.

Suma obţinută de M.E. şi inculpată de pe urma practicării prostituţiei de către victima N.C.M., timp de aproximativ un an de zile, s-a ridicat la cca.200.000 euro.

Victima N.C.M. a revenit în România în cursul lunii ianuarie 2005, iar la începutul lunii aprilie 2005, victima (devenită între timp majoră) a purtat discuţii telefonice cu M.E. în vederea reîntoarcerii în Olanda. Numitul M. a asigurat victima că îi va trimite bani pentru transport prin intermediul unui bărbat numit B. (identificat ulterior ca fiind inculpatul B.L.).

În jurul datei de 13 aprilie 2005, victima s-a întâlnit cu inculpatul B.L., care i-a adus la cunoştinţă că în ziua următoare va pleca spre Olanda împreună cu fratele inculpatei E.N., inculpatul minor E.C.I.

La data de 14 aprilie 2005, inculpatul E.CI. a luat legătura telefonic cu victima şi au plecat cu un taxi spre municipiul Suceava, de unde urmau să părăsească ţara cu destinaţia Amsterdam. Costul călătoriei a fost suportat de către inculpat, acesta având asupra sa şi paşaportul victimei, pe care aceasta îl înmânase anterior inculpatului B.

Până să părăsească ţara, inculpatul E.C.I. şi victima N.C.M. au fost depistaţi de către organele de poliţie.

În cursul lunii aprilie 2004, victima P.V.M., l-a cunoscut pe inculpatul B.L., care i-a propus să meargă în Olanda pentru a practica prostituţia în folosul inculpaţilor M.E. şi E.N, urmând ca sumele obţinute să fie împărţite în mod egal cu aceştia.

Inculpatul B.L. i-a dat victimei P.V.M. suma de 250 euro pentru transport. La Amsterdam victima a fost aşteptată de M.E., care a condus-o la apartamentul său situat pe str. Albert Lutulistraat, unde se afla şi victima N.C.M.

Victima P. a practicat prostituţia timp de 5-6 săptămâni încasând pentru fiecare oră de sex câte 75 de euro, din care 25 îi reveneau ei, iar restul lui M.E. şi inculpatei E.N., aceştia obţinând în total suma de 3000 de euro.

Victima a revenit în România, în luna august 2004, şi s-a reîntors în Olanda în luna următoare împreună cu victima A.C. Transportul a fost suportat de inculpatul B.L. cu banii primiţi din Olanda. Anterior plecării cele două au fost cazate la locuinţa inculpatului E.C.I., acesta cunoscând faptul că urmau să practice prostituţia în Olanda.

Victima P.V.M. a revenit în ţară în luna martie 2005. În urma mai multor discuţii telefonice cu M.E., a plecat din nou spre Amsterdam, la data de 26 mai 2005, contravaloarea transportului fiind suportată de inculpatul B.L. cu bani primiţi din Olanda.

În perioada cât a practicat prostituţia pentru M.E. şi inculpata E.N., victima P.V.M. a câştigat suma de 15.000 euro, din care 10.000 euro au revenit inculpaţilor.

În vara anului 2004, prin intermediul numitei P.V.M., victima A.C., în vârstă de 19 ani, l-a cunoscut pe inculpatul B.L., care a convins-o să meargă în Olanda pentru a practica prostituţia în folosul lui M.E. şi al inculpatei E. Cheltuielile pentru obţinerea paşaportului, au fost achitate de inculpatul B., cu bani primiţi din Olanda.

Cu o seară înainte de a pleca spre Amsterdam, victima a fost cazată împreună cu victima P.M., în locuinţa inculpatului E.C.I., acesta cunoscând că victimele urmau să practice prostituţia în Olanda.

A doua zi, inculpatul B.L., le-a condus pe cele două tinere la sediul SC F.I. SRL Botoşani şi le-a îmbarcat într-un mijloc de transport cu destinaţia Amsterdam, cheltuielile de transport urmând a fi suportate la destinaţie de către M.E.

Victima A.C. a practicat prostituţia în folosul lui M.E. şi al inculpatei E., aceştia obţinând până în luna martie 2005 suma de 5000 euro.

La data de 18 martie 2005, victima a revenit în România, însă a ţinut legătura telefonic cu M.E., care le-a solicitat să revină în Olanda pentru practicarea prostituţiei.

În jurul datei de 17 mai 2005, inculpatul B.L. a transportat victima din satul Răuseni în municipiul Botoşani şi a condus-o la sediul unei firme de transport persoane, plătindu-i cheltuielile de transport şi înmânându-i suma de 170 euro ca bani de drum.

Victima a fost reţinută pentru cercetări înainte de a se îmbarca.

În luna august 2004, victima A.O. a luat legătura telefonic cu M.E., care a recrutat-o pentru practicarea prostituţiei în Olanda.

La data de 15 septembrie 2004, victima a părăsit ţara, fiind aşteptată în Amsterdam de către M.E. care a condus-o la apartamentul său.

Victima a practicat prostituţia în folosul acestuia şi al inculpatei E.N., cei doi obţinând astfel suma de 10.000 euro.

În luna ianuarie 2005, prin intermediul unui tânăr cunoscut sub apelativul J., victima minoră E.R.G. a luat legătura telefonic cu M.E., care a recrutat-o pentru practicarea prostituţiei în Olanda.

Cheltuielile pentru obţinerea paşaportului au fost achitate cu bani trimişi din Olanda, victima fiind ajutată în acest sens de inculpatul B.

Inculpaţii B.L. şi E.C. au încercat să o înscrie pe victimă la una din cursele cu destinaţia Amsterdam ale SC F.I. SRL Botoşani, având în acest sens asupra lor paşaportul victimei. Cei doi au fost refuzaţi de către martorul G.F. administratorul societăţii, deoarece acesta îi cunoştea pe părinţii victimei şi ştia că aceasta este minoră.

În luna februarie 2005, numitul M.E. a venit în România, iar la data de 25 februarie 2005, a îmbarcat-o pe victimă într-un mijloc de transport din municipiul Suceava, cu destinaţia Olanda. Cei doi au călătorit separat, iar odată ajunşi în Amsterdam victima a fost transportată la domiciliul lui M.E., loc în care se mai aflau numitele A.C., P.V. şi C.

Victima a practicat prostituţia în folosul lui M.E. şi al inculpatei până în luna mai 2005, aceştia obţinând de pe urma ei suma de 10.000 euro.

La sfârşitul lunii martie 2005, victima P.S. a cunoscut-o prin intermediul numitei C.G. pe inculpata E.N., care i-a promis ajutor pentru a obţine un loc de muncă în Olanda, ca ospătar.

La data de 31 martie 2005, inculpata i-a facilitat victimei obţinerea paşaportului, achitându-i taxele şi i–a precizat că urmează să-l predea unui bărbat, care urmează să o contacteze şi să-i asigure cheltuielile de transport până în Amsterdam. Victima a aflat că de fapt urma să practice prostituţia în folosul inculpatei E.N. şi al lui M.E., astfel încât a renunţat să mai plece în străinătate.

Împotriva sentinţei pronunţate au declarat apel inculpaţii E.N., B.L. şi E.C.I. invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie.

Prin Decizia penală nr. 24 din 18 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, în dosarul nr. 4847/40/2005, s-a dispus admiterea apelurilor declarate de inculpaţii E.N., B.L. şi E.C.I. împotriva sentinţei penale nr. 446 din data de 04 decembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosarul nr. 4847/40/2005.

S-a desfiinţat în totalitate sentinţa mai sus menţionată şi, în rejudecare:

A fost condamnată inculpata E.N. la pedepsele:

- 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară interzicere drepturi prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (4) raportat la art. 13 alin. (1) şi (3), art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (victimă N.C.M);

- 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară interzicere drepturi prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (4) raportat la art. 13 alin. (1) şi (3), art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (victimă E.R.G.).

- câte 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară interzicere drepturi prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen., pentru săvârşirea a 3 infracţiuni de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (victime P.V.M., A.C. şi A.O.).

- 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzis drepturi prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (victimă P.S.).

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 şi 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele şi a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară interzicere drepturi prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen.

S-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 07 iunie 2005 la 15 noiembrie 2005.

S-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi localitatea dispusă prin încheierea din 15 noiembrie 2005.

A condamnat pe inculpatul B.L. la pedepsele:

- câte 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară interzicere drepturi prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen., pentru săvârşirea a 2 infracţiuni de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (victime P.V., A.C.).

- 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară interzicere drepturi prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (victimă N.C.M.).

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 şi 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară interzicere drepturi prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen.

S-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 08 iunie 2005 la 15 noiembrie 2005.

S-a menţinut măsura de a nu părăsi localitatea dispusă prin încheierea din 15 noiembrie 2005.

A fost condamnat E.C.I., la pedepsele:

- 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (4) raportat la art. 13 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 99 alin. (3) C. pen. (victimă ER.G.).

- câte un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea a 2 infracţiuni de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. (victime P.V.M, A.C.).

- 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. (victimă N.C.M.).

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 4 ani şi 6 luni, ce constituie termenul de încercare pentru inculpatul E.C.I., stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.

În temeiul art. 86³ alin. (1) C. pen., condamnatul E.C.I. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte trimestrial la Serviciul Probaţiune de pe lângă Tribunalul Botoşani;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

A făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen. şi art. 86⁴ C. pen.

S-a dispus confiscarea de la inculpata E.N. a sumei de 119.000 euro.

A fost obligat fiecare dintre inculpaţi, inculpatul E.C.I., în solidar cu partea responsabilă civilmente C.M., să plătească câte 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din primă instanţă.

Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs inculpaţii B.L., E.N. şi E.C.I. solicitând casarea acestora şi, în cadrul rejudecării, achitarea, iar în subsidiar, reducerea pedepselor.

Au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 4, 10, 14, 17, 18 C. proc. pen.

În motivele scrise şi în susţinerile orale, recurenţii inculpaţi, prin apărători, au susţinut că pronunţare unei hotărâri de condamnare este rezultatul unei grave erori de fapt care se impune a fi remediată în control judiciar.

Inculpatul recurent B.L. a precizat că hotărârile pronunţate sunt lovite de nulitate absolută în condiţiile în care nu au fost respectate dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678 din 20 noiembrie 2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, şedinţele de judecată au fost publice, contrar dispoziţiilor legale invocate. Pe de altă parte încadrarea juridică este greşită, încălcându-se dispoziţiile art. 250, art. 253 şi art. 334 C. pen.

De asemenea, instanţa de apel a omis a se pronunţa asupra motivului de apel ce viza schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatei E.N. din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (2), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, întrucât inculpata nu a cunoscut vârsta părţii vătămate E.R.G.

S-a invocat şi faptul că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra cererii de restituire a cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale şi a actului de sesizare al instanţei, inculpatul B.L., fiind trimis în judecată şi pentru infracţiuni în privinţa cărora procurorul nu a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale.

În fine, a arătat că în situaţia în care se reţine vinovăţia sa, faptele săvârşite întrunesc elementele constitutive ale unei singure infracţiuni de trafic de persoane în formă continuată, în condiţiile prevăzute de art. 41 alin. (2) neputându-se reţine concursul de infracţiuni.

În subsidiar, toţi inculpaţii au solicitat reindividualizarea judiciară a pedepselor atât în ceea ce priveşte cuantumul dar şi modalitatea de executare a acestora.

Înalta Curte, examinând motive de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385⁶ alin. (1) şi art. 385⁷ C. proc. pen., constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Legea română incriminează în art. 12 alin. (1) fapta de trafic de persoane constând în „recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă sau înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, donarea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane.

Fapta este mai gravă, potrivit art. 13 alin. (1), (2) şi (3), dacă recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea priveşte o persoană cu vârsta cuprinsă între 15 şi 18 ani în scopul exploatării acesteia.

În fine, alin. (2) şi (3) din acelaşi articol, prevede două circumstanţe agravante, şi anume, dacă fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârşită asupra unei persoane care nu a împlinit vârsta de 15 ani şi „dacă fapta prevăzută în alin. (1) şi (2) sunt săvârşite prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, donarea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are control asupra altei persoane.

Potrivit Legii nr. 678/2001, răspunderea penală nu poate fi înlăturată chiar dacă există consimţământul persoanei traficate.

În acest sens, art. 16 prevede că „consimţământul persoanei, victimă a traficului nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului".

Această dispoziţie este prevăzută şi în Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor, adiţional la C.N.U. împotriva criminalităţii tansnaţionale organizate adoptate de New York în 15 noiembrie 2000.

Consimţământul, în cazul traficului de persoane, este obţinut explicit sau implicit prin ameninţare, violenţă, fraudă, abuz de autoritate. Aceste modalităţi au capacitatea intrinsecă de a vicia consimţământul victimei.

În cauza din probele administrate în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti rezultă că inculpata E.N., în perioada 2004 – 2005, a racolat victimei N.C.M. (minoră) şi P.S., E.R.G., A.O., P.V.M. şi A.C., le-a înlesnit deplasarea în Olanda, Amsterdam, unde le-a cazat într-un apartament aparţinând inculpatului M.E., după care le-a obligat să practice prostituţia în folosul său.

În aceeaşi perioadă, inculpatul B.L. a racolat victimele A.C. şi P.V. înlesnindu-le acestora dar şi minorelor N.C.M. şi E.R.G. transportul în Olanda în scopul exploatării de către inculpaţii E.N. şi M.E. obligându-le la practicarea prostituţiei.

În cursul anului 2005, inculpatul minor E.C.I. a înlesnit transportul spre Olanda a minorelor E.R.G. şi N.C.M., cunoscând că acestea urmau să practice prostituţia în folosul inculpaţilor E.N. şi M.E.

Acelaşi inculpat a asigurat cazarea victimelor P.V. şi A.C. care au plecat ulterior în Olanda în acelaşi scop.

Suma de 230.000 euro, obţinută de inculpaţii E.N. şi M.E. prin practicarea prostituţiei de către părţile vătămate a fost folosită în scopuri personale.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţele de fond şi apel au reţinut corect starea de fapt, evidenţiindu-se modalităţile diferite de săvârşire a faptelor de către cei trei inculpaţi.

Astfel, în cazul victimelor N.C.M. şi P.S., inculpaţii le-au indus în eroare, promiţându-le locuri de muncă în străinătate, însă acestea au fost obligate, ameninţate, să se prostitueze.

Potrivit declaraţiile victimelor, B.C.M. şi P.S. inculpata E.N. s-a oferit să le plătească taxele necesare obţinerii paşapoartelor urmând ca la Amsterdam să lucreze ca barman sau debarasatoare. A doua zi, inculpatul M.E. le-a spus că au fost minţite şi că, în realitate, au fost aduse pentru a practica prostituţia prin intermediul unor firme de escortă.

Declaraţiile victimelor se coroborează cu declaraţiile martorilor, cu procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, procesele verbale de ridicare de bunuri, cele privind verificarea agendelor telefonice, listingurile de verificare intrări-ieşiri din ţară.

În ceea ce priveşte minora E.R.G., aceasta a cunoscut scopul deplasării sale în străinătate şi a acceptat practicarea prostituţiei în folosul inculpaţilor.

Inculpaţii cunoşteau vârsta victimei în condiţiile în care inculpatul B.L., cu banii proveniţi de la M.E. şi E.N., i-a înlesnit eliberarea paşaportului de către S.E.I.P. Botoşani.

În zilele următoare, inculpatul B.L. şi inculpatul minor E.C.I. s-au deplasat la sediul SC F.I. SRL Botoşani, cu paşaportul victimei pentru a o înscrie la una din cursele care se efectuau spre Amsterdam.

Victima a fost cazată într-un apartament, împreună cu celelalte părţi vătămate, fiind instruite şi supravegheate de inculpata E.N.

În fine, părţile vătămate P.N., A.C. şi A.O. au cunoscut scopul deplasării şi au acceptat ca din practicarea prostituţiei să primească o parte din banii câştigaţi.

În atare condiţii, Înalta Curte apreciază că probele administrate dovedesc, fără putinţă de tăgadă, vinovăţia inculpaţilor în raport cu faptele deduse judecăţii.

Nu pot fi primite nici celelalte critici invocate de recurenţii inculpaţi.

Cât priveşte reţinerea concursului de infracţiuni sau infracţiunea continuată se impune a se avea în vedere elementele care diferenţiază cele două cauze de agravare a pedepsei.

Astfel, concursul de infracţiuni reprezintă situaţia în care o persoană săvârşeşte două sau mai multe infracţiuni prin acţiuni (inacţiuni) separate sau prin aceeaşi acţiune (inacţiune) înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele.

Infracţiunea continuată presupune întrunirea cumulativă a elementelor componente caracterizate, sub aspectul structurii juridico-penală printr-o triplă unitate: unitate de subiect activ, unitate de rezoluţie şi unitate de conţinut.

Prin urmare, principalul criteriu de delimitare a infracţiunii continuate de concursul de infracţiuni este unitatea de rezoluţie, aceasta însă nu se prezumă ci trebuie dovedită. Prin urmare, regula o constituie pluralitatea de infracţiuni, unitatea legală fiind excepţia.

Fiind un element de ordin subiectiv, rezoluţia infracţională nu poate fi percepută şi evaluată decât pe baza circumstanţelor ce caracterizează acţiunile în care ea s-a concretizat.

În speţă, nu se poate reţine existenţa unei rezoluţii infracţionale unice, inculpaţii acţionând la diferite intervale de timp în raport de împrejurările care permiteau recrutarea victimelor şi transportarea acestora în străinătate, în scopul practicării prostituţiei.

Existenţa unor rezoluţii infracţionale distincte este evidenţiată şi prin aceea că în activitatea infracţională, inculpaţii au atras o victimă minoră, alteori au indus în eroare părţile vătămate majore, iar în alte situaţii le-a comunicat victimelor scopul, acestea fiind de acord să practice prostituţia.

Nici critica privind nulitatea hotărârilor prin încălcarea dispoziţiilor art. 24 nu este fondată.

Potrivit textului invocat, şedinţele de judecată în cauzele privind infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 13 şi de pornografie infantilă prevăzută de art. 18 nu sunt publice.

Legea procesual penală sancţionează, însă, cu nulitate absolută doar încălcarea dispoziţiilor relativ la publicitatea şedinţei de judecată, astfel cum rezultă din prevederile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Ca atare, eventuala nulitate care se poate reţine în cauză ar putea fi nulitatea relativă în condiţiile prevăzute de art. 197 alin. (4) C. proc. pen. Pentru a produce consecinţe este obligatorie a fi dovedită vătămarea produsă părţii care era minoră, vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

Cum inculpatul B.L. nu a dovedit această vătămare, critica sa este neîntemeiată.

În fine, Înalta Curte constată că au fost respectate de către organele de urmărire penală şi dispoziţiile art. 235 C. proc. pen., respectiv art. 250 şi următoarele C. proc. pen.

Astfel, prin rezoluţia din 5 mai 2005, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de inculpatul B.L. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de minori şi trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) şi art. 13 alin. (1), (2), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001, constând în aceea că, în perioada 2003 – 2005, a racolat victimele înleslindu-le transportul în Olanda, unde au fost exploatate prin obligarea la practicarea prostituţiei de către inculpaţii M.E. şi E.N.

Ulterior, prin ordonanţa din 7 iunie 2005, procurorul a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, pentru aceleaşi fapte, păstrându-se aceeaşi încadrare juridică, iar prin încheierea din 8 iunie 2005, pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosarul nr. 4059/2005, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B.L.

După terminarea urmăririi penale, procurorul a prezentat materialul de urmărire penală inculpatului, în prezenţa apărătorului său, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) şi art. 13 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen.

În atare situaţie, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 332 alin. (2) C. proc. pen., cererea de restituire a cauzei la parchet este neîntemeiată.

De asemenea, instanţa de apel a procedat la analizarea încadrării juridice a faptelor, evidenţiind pentru fiecare infracţiune, elementele ce obligă la reţinerea diferenţiată a textelor care incriminează faptele.

Nici critica inculpaţilor relativ la individualizarea judiciară a pedepselor nu este fondată.

Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că traficul de fiinţe umane, aceasta fiind o formă extremă de încălcare a drepturilor omului, având un caracter organizat şi transnaţional, reprezintă o ameninţare la adresa siguranţei naţionale a fiecărui stat, a securităţii publice, fiind lezate valori sociale colective sau publice.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor, Înalta Curte constată că instanţele au aplicat pedepse de natură a satisface exigenţele prevăzute de art. 52 C. pen.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.L., E.N. şi E.C.I.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.L., E.N. şi E.C.I. împotriva deciziei penale nr. 24 din 18 septembrie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia minori şi familie.

Obligă recurenţii inculpaţi E.N. şi E.C.I. la plata sumelor de câte 510 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 160 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru cele şase părţi vătămate, precum şi sumele de câte 150 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru aceştia, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat B.L. la plata sumei de 360 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 160 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru cele şase părţi vătămate, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 ianuarie 2008.

← ICCJ. Decizia nr. 589/2008. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 603/2008. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 6/2008. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 6/2008. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs