ICCJ. Decizia nr. 718/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.718/2008
Dosar nr. 28522/3/2006
Şedinţa publică din 28 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 399 din 15 martie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a ll-a penală, pronunţată în dosarul penal nr. 28522/3/2006, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata S.A.B., la pedeapsa închisorii de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în dauna părţii vătămate F.L.G.
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata S.A.B., la pedeapsa închisorii de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în dauna părţii vătămate B.A.C.
În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durata de 4 ani ce constituie termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.
În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., referitoare la revocarea suspendării condiţionate.
În baza art. 14, 15 C. proc. pen., raportate la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 998, 999 C. civ., a admis acţiunea civilă formulată de partea vătămată F.L.G. prin reprezentant legal P.I. şi a obligat inculpata la plata sumei de 2.000.000 lei.
S-a constatat că partea vătămată B.A., prin reprezentant legal B.A.C., nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind recuperat integral prin restituire.
În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., a dispus confiscarea sumei de 1.740.000 lei, dobândită în urma vânzării telefonului mobil, aparţinând părţii vătămate B.A. (vândut contra sumei de 1.500.000 lei), plus suma de 240.000 lei sustrasă de la aceeaşi parte vătămată.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.800.000 lei ROL.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în fapt că, în ziua de 14 iunie 2006, în jurul orelor 16,00, în zona intersecţiei Bulevardului Nicolae Grigorescu cu strada Liviu Rebreanu, inculpata a acostat pe părţile vătămate B.A.C. şi F.L.G. (ambele minore) şi ameninţându-se cu bătaia, a sustras de la fiecare câte un telefon mobil, iar de la partea vătămată F.L.G. şi 500.000 ROL.
Această situaţie, de fapt, a fost stabilită de prima instanţă, coroborând declaraţiile victimelor cu procesul-verbal de recunoaştere din grup, declaraţiile martorilor asistenţi şi declaraţiile inculpatei.
La individualizarea pedepsei, instanţa de fond, având în vedere prevederile art. 52 şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), a luat în considerare circumstanţele reale şi personale, pericolul social al faptelor şi urmările acestora.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, solicitând reformarea regimului sancţionator, prin majorarea pedepselor şi schimbarea modalităţii de executare.
În acest sens, în apelul procurorului s-a susţinut că în raport cu împrejurările în care au fost comise infracţiunile, circumstanţele atenuante au fost nejustificat reţinute în favoarea inculpatei, care a vădit periculozitate socială sporită.
Prin Decizia penală nr. 333/ A din 22 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 28522/3/2006 (1279/2007) a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 399 din 15 martie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a ll-a penală, pronunţată în dosarul nr. 28522/3/2006.
S-a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând:
S-a înlăturat aplicarea art. 81 C. pen., şi s-a descontopit pedeapsa de 2 ani închisoare în pedepsele componente de 2 ani închisoare aplicată în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. (fapta săvârşită în dauna părţii vătămate F.L.G., respectiv de 2 ani închisoare aplicată în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. (fapta săvârşită în dauna părţii vătămate B.A.C.).
S-a constatat că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu cea pentru care inculpata a fost condamnată la 4 ani închisoare prin sentinţa penală 1279 din 9 noiembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a ll-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 113 din 02 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală.
În baza art. 86 C. pen., s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare prin aplicată prin sentinţa penală nr. 1279 din 9 noiembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a ll-a penală şi s-a contopit această pedeapsă cu cele două pedepse aplicate în prezenta cauză, urmând ca în final inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a dedus prevenţia de la 04 mai 2006 la 9 noiembrie 2006.
În baza art. 113 C. pen., s-a luat faţă de inculpată măsura obligării la tratament medical până la însănătoşire.
Au fost menţinute celelalte dispoziţiile ale sentinţei penale apelate.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a constatat că apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti este fondat şi a reţinut în acest sens următoarele:
Sub aspectul situaţiei de fapt, curtea a apreciat că prima instanţă a făcut o judicioasă coroborare a probelor, stabilind corect derularea faptelor, aşa cum acestea s-au petrecut în ziua de 14 aprilie 2006 şi de altfel nici inculpata nu Ie-a contestat.
În raport cu situaţia de fapt, prima instanţă a stabilit corect vinovăţia inculpatei şi a dat o încadrare juridică corespunzătoare.
Soluţia adoptată de tribunal a fost considerată vădit greşită sub aspectul regimului sancţionator.
Astfel, deşi împrejurările reţinute de prima instanţă ca circumstanţe atenuante (capacitatea intelectuală redusă generatoare a comportamentului antisocial, instanţă de fond şi atitudinea procesuală sinceră, constant cooperantă), sunt reale şi au fost menţinute, cuantumul pedepsei ce urma să fie execută în final de inculpată a fost greşit stabilit prin omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 865 C. pen.
În acest sens, s-a constatat că inculpata a fost condamnată prin sentinţa penală nr. 1279 din 9 noiembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, în dosarul penal nr. 26040/3/2006 (definitivă prin Decizia penală nr. 113/ A din 02 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. b), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen., la 4 ani închisoare, iar prin aplicarea dispoziţiilor art. 861 s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 9 ani.
În raport cu această condamnare, tribunalul trebuia să constate că sunt incidente dispoziţiile art. 865 C. pen. şi să anuleze suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată prin sentinţa menţionată, cu toate consecinţele ce decurg din constatarea concurenţei între faptele care au făcut obiectul celor două cauze.
Aşa fiind, curtea a constatat că apelul procurorului este fondat şi pentru considerentele mai sus expuse, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis, a fost desfiinţată, în parte sentinţa apelată şi rejudecând, a fost înlăturată aplicarea art. 81 C. pen., s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani.
În baza art. 865 C. pen., a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani aplicată prin sentinţa penală nr. 1279 din 9 noiembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a ll-a penală şi s-a contopit această pedeapsă cu fiecare din cele două pedepse de 2 ani închisoare aplicate în prezenta cauză, urmând ca inculpata să execute în final 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 cu referire la art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 383 C. proc. pen., s-a dedus prevenţia inculpatei de la 04 mai 2006 la 9 noiembrie 2006.
Având în vedere starea de sănătate a inculpatei şi recomandările formulate în concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. A 1/3742/2007 faţă de inculpată s-a luat măsura de siguranţă cu caracter medical prevăzut de art. 113 C. pen., până la însănătoşire.
S-au menţinut celelalte prevederi ale sentinţei atacate, văzând şi prevederile art. 192 C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs, inculpata S.A.B., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând în scris că nu s-a ţinut de actele medicale pe care Ie-a depus şi nici de concluziile raportului de expertiză medicală, este foarte grav bolnavă, cu tulburări psihiatrice, are retard mintal, aspecte care nu au fost luate în considerare, fiind fără discernământ.
La termenul din 17 ianuarie 2008, în recurs, Înalta Curte a acordat cuvântul pe fondul acestuia, fiind consemnate concluziile părţilor, însă după încheierea şedinţei, s-a prezentat tatăl recurentei inculpate, care a fost identificat şi care a învederat instanţei că recurenta inculpată nu a fost prezentă în faţa instanţei la acest termen, întrucât este arestată în altă cauză la Penitenciarul Târgşor. Faţă de această împrejurare, Înalta Curte a considerat că pentru a da posibilitatea recurentei inculpate, arestată în altă cauză, să fie prezentă la dezbaterea acestei cauze, dreptul la apărare fiind garantat de lege, se impune repunerea cauzei pe rol, dispunând în consecinţă, precum şi citarea recurentei inculpat la Penitenciarul Târgşor, efectuarea adresei la Baroul Bucureşti pentru desemnarea unui apărător din oficiu pentru inculpată, fixând termen la 28 februarie 2008.
La termenul de astăzi, în recurs, Înalta Curte a constatat că se impune ascultarea recurentei inculpate, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 şi 1 din C.E.D.O. şi jurisprudenţa Curţii Europene, aducând, totodată la cunoştinţa acesteia prevederile art. 70 alin. (2) C. proc. pen.
Recurenta inculpată a arătat că doreşte să dea declaraţie, în sensul că menţine declaraţia dată anterior la instanţa de fond şi nu mai are nimic de declarat, aşa încât declaraţia în sensul celor arătate a fost ataşată cauzei.
Apărătorul recurentei inculpata, în dezbateri a depus înscrisuri medicale la dosar, arătând că aceasta a fost internată de mai multe ori la psihiatrie, având un retard mintal.
Apărătorul recurentei inculpate, în concluziile orale, referitor la recursul declarat a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât se impune efectuarea unei alte expertize psihiatrice, nefiind avute în vedere toate actele medicale.
Concluziile reprezentantului Ministrului Public asupra recursului declarat de inculpată, precum şi poziţia acesteia din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de inculpata S.A.B. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatei ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod corect instanţa de apel şi-a însuşit argumentele instanţei de fond, iar la rândul ei, în baza propriului examen, în mod judicios a stabilit vinovăţia inculpatei S.A.B. în săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimisă în judecată, în raport cu situaţia de fapt reţinută.
Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele inculpatei S.A.B., care, la data de 14 aprilie 2006, în timp ce se afla pe B-dul N. Grigorescu, în jurul orelor 16,30, prin ameninţare, a deposedat părţile vătămate minore F.L.G. şi B.A.C. de două telefoane mobile şi bani, întrunesc, atât obiectiv, cât şi subiectiv conţinutul incriminator al infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., fapte săvârşite în concurs real.
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal, respectiv, atât în faza urmăririi penale, cât şi în aceea a cercetării judecătoreşti şi anume declaraţiile mamei părţii vătămate F.L.G., P.I., nota explicativă dată de persoana vătămată F.L.G., declaraţiile bunicii părţii vătămate B.A.C., nota explicativă a părţii vătămate B.A.C., procesul-verbal de cercetare la faţa locului însoţit de planşa fotografică, procesele-verbale de prezentare pentru recunoaştere din grup însoţite de planşele fotografice şi declaraţiile martorilor asistenţi, declaraţiile învinuitei S.A.B., declaraţia inculpatei S.A.B. din faza cercetării judecătoreşti, în primă instanţă, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici cu nr. A 1/3742/2007 din 24 septembrie 2007 administrat în apel, privind pe inculpata S.A.B., a rezultat contribuţia concretă a inculpatei la comiterea faptelor de tâlhărie asupra părţilor vătămate, deposedându-le prin ameninţare, de bunurile menţionate, aceasta având reprezentarea faptelor pe care Ie-a comis, urmărind producerea rezultatului acestora.
Înalta Curte nu poate avea în vedere solicitarea apărării recurentei inculpata, în recurs, privind efectuarea unei alte expertize psihiatrice, nefiind avute în vedere toate actele medicale, faţă şi de fotocopiile înscrisurilor medicale pe care Ie-a depus, la dosar, deoarece din examinarea acestora din urmă, în raport cu menţiunile din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică de la rubrica „antecedente personale; b) antecedente patologice" rezultă că, fie au fost avute în vedere foile de observaţie medicală ale inculpatei corespunzătoare fotocopiilor biletelor de ieşire din spitalele arătate, fie chiar biletele de ieşire din spital.
Astfel, în concret fotocopiile biletelor de ieşire din spital ale inculpatei S.A.B., în perioadele 10 aprilie 2007 - 18 aprilie 2007; 4 decembrie 2006 - 21 decembrie 2006; 29 aprilie 2007 - 9 mai 2007, aflate la dosarul Înaltei Curţi le sunt corespunzătoare menţiunile de la rubrica „antecedente personale b) antecedente patologice" din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică şi anume „copie F.O. nr. 7195 Sp. Al. Obregia int. 10 aprilie - 18 aprilie 2007 cu dg.: tulburare de personalitate fond organic, retard mintal - forma uşoară cu tulburări de comportament. Reţinem: - motivele internării: vine adusă de tată pentru agitaţie psihomotorie, instabilitate psihomotorie, dromomanie, cverulenta, insomnii, stare pe fondul unei întârzieri mentale uşoare cu tulburări de comportament, sechele ale unei encefalopatii infantile; - istoricul bolii: anamneză dificila datorită faptului ca pacientă este somnolenţă. Afirmă ca a mai fost internată la psihiatrie în urmă cu 2-3 săptămâni pentru depresie. La camera de gardă a venit adusă de familie pentru agitaţie PM, dromomanie, cverulenta, tulburări de comportament; copie F.O. nr. 25782 Sp. Al. Obregia int. 4 decembrie - 21 decembrie 2006 cu dg.: retard mintal uşor cu tulburări de comportament. Reţinem: - motivele internării: pacienta adusă de familie pentru „fuga de acasă", fură deşi nu-i lipseşte nimic, „crize clasice" fond de retard mintal;- istoricul bolii: pacientă la prima internare la psihiatrie adulţi, a mai avut o internare la psihiatrie infantilă la vârsta de 16 ani. în antecedente familia afirmă ca secundar tulburărilor de comportament a făcut câteva luni de puşcărie. Fond de retard mintal.; copie F.O. nr. 8711 Sp. Al. Obregia int. 29 aprilie - 9 mai 2007 cu dg.: retard mintal uşor cu tulburări de comportament. Reţinem:- motivele internării: vine cu rara pentru agitaţie psihomotorie, agresivitate, violenţă, vagabondează, fură telefoane mobile. Nu-şi mai face tratamentul a mai fost internată în Sp. Al. Obregia; - istoricul bolii: pacienta în vârstă de 21 de ani cu antecedente psihiatrice din copilărie cu multiple internări la Sp. Al. Obregia vine adusă în urgenţă de familie pentru tulburări de comportament, crize de agresivitate, furt patologic, pe fondul unei tulburări de personalitate."
De asemenea, fotocopiile biletului de transfer din spital în perioada 20 septembrie 2002 până la 14 octombrie 2002 şi respectiv biletului de ieşire din spital în perioada 15 octombrie - 25 octombrie 2002 ale inculpatei S.A.B., ce au fost depuse în recurs la dosar le sunt corespunzătoare menţiunile din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică privind pe inculpată de la aceeaşi rubrică arătată mai sus, respectiv „copie bilet de transfer din Sp. Gr. Alexandrescu în Sp. Al. Obregia în Sp. Al. Obregia cu int. 20 septembrie - 14 octombrie 2002 cu dg.: criza de conversie.; copie B de I SUB - int. 15 octombrie - 25 octombrie 2002 cu dg.: discopatie lombară S1 stg. iritativ compresivă, tulburări de statică, spina bifida L 5, tulburări de adaptare anxios-depresivă, tulburări de personalitate."
Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică a inculpatei S.A.B. a concluzionat că „Numita S.A.B. prezintă tulburare mixtă de personalitate, prezintă periculozitate socială. Are discernământ păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetată. Recomandăm în continuare aplicarea măsurii de siguranţă cu caracter medical prevăzut de art. 113 C. pen."
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte consideră că starea sănătăţii inculpatei a fost evaluată de o comisie din care au făcut parte şi medici specialişti, cu respectarea tuturor prevederilor legale în efectuarea expertizei psihiatrice, având la bază, atât examenul psihic, examenul psihologic, cât şi actele medicale la care s-a făcut mai sus referire, iar concluziile asupra acesteia au fost în sensul că inculpata are discernământul păstrat, în raport cu faptele pentru care este cercetată, recomandându-se aplicarea măsurii de siguranţă cu caracter medical prevăzută de art. 113 C. pen., respectiv obligarea la tratament medical, stare ce a fost avută în vedere de ambele instanţe, în procesul individualizării pedepsei aplicată inculpatei şi care şi-a găsit concretizarea şi în cuantumul redus al pedepselor aplicate inculpatei, aşa încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.
Înalta Curte constată că instanţa de apel a făcut o justă stabilire a cuantumului pedepsei aplicată inculpatei, majorarea acestuia fiind rezultatul aplicării dispoziţiilor art. 865 C. pen., referitoare la anularea suspendării sub supraveghere a executării unei pedepse anterioare de 4 ani închisoare, la care a fost condamnată inculpata, prin sentinţa penală nr. 1279 din 9 noiembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a ll-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 113/ A din 2 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, pentru săvârşirea aceluiaşi gen de infracţiune, respectiv tâlhărie, fapta din sentinţa mai sus arătată fiind concurentă cu cele două fapte de tâlhărie din prezenta cauză.
Aşadar, instanţa de apel a menţinut cuantumurile de câte 2 ani închisoare aplicate pentru infracţiunile de tâlhărie din prezenta cauză, aşa cum au fost stabilite de prima instanţă, prin aprecierea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dar şi reţinerii distincte a dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) din acelaşi cod, şi ca urmare a incidenţei dispoziţiilor art. 865 C. pen., a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani aplicată prin sentinţa penală nr. 1279 din 9 noiembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a ll-a penală, contopind această pedeapsă cu fiecare din cele două pedepse de 2 ani închisoare, urmând ca inculpata S.A.B. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, apreciind că aceasta este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor de exemplaritate, dar şi educativ al pedepsei, în resocializarea sa viitoare pozitivă.
Înalta Curte consideră că pedeapsa majorată şi cu executare prin privare de libertate, aplicată inculpatei, de către instanţa de apel, în condiţiile arătate, reflectă şi principiul proporţionalităţii între gravitatea faptelor comise, de acelaşi gen, ceea ce a dovedit perseverenţă infracţională şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpatei, urmând să asigure reinserţia socială a acesteia.
Astfel, Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică sub toate aspectele.
Totodată, verificând hotărârea atacată nu s-a constatat existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta inculpată S.A.B. împotriva deciziei penale nr. 333/ A din 22 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Se va deduce din cuantumul pedepsei aplicate durata prevenţiei de la 4 mai 2006 la 9 noiembrie 2006.
Se va constata că recurenta inculpată este arestată în altă cauză.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta inculpată S.A.B. împotriva deciziei penale nr. 333/ A din 22 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate durata prevenţiei de la 4 mai 2006 la 9 noiembrie 2006.
Constată că recurenta inculpată este arestată în altă cauză.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 716/2008. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 795/2008. Penal → |
|---|
