ICCJ. Decizia nr. 826/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 826/2008
Dosar nr. 4679/3/2006
Şedinţa publică din 6 martie 2008
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 587 din 19 aprilie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală (dosar nr. 4679/3/2006), în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul N.C., la o pedeapsă de 8 ani închisoarea, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen., cu referire la art. 65 (1), pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat prevenţia de la 9 noiembrie 2005 la 19 aprilie 2007.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către partea vătămată S.I. a sumei de 10.000.000 lei, reprezentând despăgubiri civile.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 8 noiembrie 2005, în jurul orelor 21,30, partea vătămată S.I. se îndrepta spre scara blocului unde locuieşte pe str. Gh. Şincai din Bucureşti şi, după ce a intrat în bloc, îndreptându-se spre lift, a fost atacată de inculpatul N.C. şi de către o altă persoană (încă neidentificată), care au lovit-o cu pumnul în obrazul stâng, au lovit-o cu capul de perete, i-au sustras geanta pe care o ţinea în mână, după care au fugit.
La ieşirea din scară, cei doi autori au fost observaţi de martorii P.I. şi I.D., care se aflau împreună în faţa blocului şi care au pornit în urmărirea lor. Cu toate acestea, la scurtă vreme, autorii au reuşit să scape de cei doi martori, martorii fugind pe străzi lăturalnice.
A doua zi, pe baza declaraţiilor martorilor oculari, organele de poliţie au realizat un cerc de persoane suspecte şi au procedat la prezentarea unor fotografii, pentru recunoaştere, lui P.I. şi I.D., ocazie cu care martorul P.I. l-a recunoscut fără ezitare, pe inculpatul N.C., aspect ce a fost întărit şi de recunoaşterea din grup a inculpatului.
Recunoaşterea similară, după fotografie şi din grup, a fost realizată şi de martorul ocular I.D. care l-a identificat, fără ezitare, pe inculpatul N.C. drept unul dintre autorii infracţiunii. Mai mult, martorul a precizat un amănunt semnificativ al faptei, respectiv faptul că inculpatul N.C. era îmbrăcat cu un hanorac cu glugă şi el este cel care a ascuns sub hanorac geanta sustrasă de la partea vătămată.
Pe parcursul cercetărilor, organele de poliţie au reuşit identificarea unui al treilea martor ocular, respectiv I.M. Acesta l-a indicat, la rândul său, din fotografii şi din grup, pe inculpatul N.C., ca fiind una dintre persoanele ce au comis tâlhăria asupra părţii vătămate S.I.
Pe baza acestor date, organele de poliţie au descins la domiciliul inculpatului, realizând o percheziţie, în baza autorizaţiei nr. 357 din 9 noiembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti. Deşi nu s-au găsit bani sau bunuri aparţinând părţii vătămate, cu ocazia percheziţiei domiciliare s-au găsit mai multe seringi din plastic (unele folosite), precum şi urme de substanţe ce par a fi droguri.
Prejudiciul cauzat părţii vătămate a fost de 10 milioane lei şi nu a fost recuperat, aceasta constituindu-se parte civilă cu această sumă. S-a reţinut că faptele şi vinovăţia inculpatului au fost dovedite cu: procesul-verbal întocmit de organele de poliţie cu ocazia depunerii de către partea vătămată S.I. a plângerii sale, declaraţiile martorilor oculari A.C., P.I. şi I.D., care în faţa organelor de cercetare penală au învederat că la 8 noiembrie 2005, aflându-se pe Bulevardul Şincai, în dreptul blocului unde domiciliază partea vătămată, au văzut când din scara a III-a a imobilului au ieşit în fugă, atacând-o şi smulgându-i geanta, după ce au lovit-o în zona facială cu pumnii, unul dintre aceştia ascunzând poşeta în hanoracul pe care îl purta. Aceşti martori oculari, aşa cum rezultă din planşele foto existente în dosarul de urmărire penală, l-au identificat din grup, ca autor al infracţiunii, pe inculpatul N.C., care era îmbrăcat cu un hanorac, cu glugă, colorat în alb şi negru.
Martora D.M.M., în declaraţia dată la organele de cercetare penală a arătat că, la 8 noiembrie 2005, în jurul orelor 15,00, s-a întâlnit cu inculpatul N.C., care este prietenul său, deplasându-se împreună la locuinţa acestuia, unde şi-a serbat ziua onomastică, ea părăsind imobilul, în jurul orelor 22,00, inculpatul N.C. plecând în altă direcţie.
S-a mai reţinut că în faza de cercetare judecătorească, la fel ca şi pe parcursul urmăririi penale, inculpatul N.C. nu şi-a recunoscut vinovăţia iar, deşi legal citată, partea vătămată S.I. nu s-a prezentat în faţa tribunalului.
Faţă de poziţia de negare a comiterii vreunei infracţiuni, s-a dispus citarea cu mandat de aducere a martorilor audiaţi în faza de urmărire penală, care, de asemenea, nu s-au prezentat, instanţa având în vedere declaraţiile date de ei în dosarul de urmărire penală.
La 5 octombrie 2006, Tribunalul a audiat martorii S.V., I.D. şi P.I.. M.S.V. a arătat că o perioadă a locuit cu familia inculpatului, iar la 8 noiembrie 2005 a participat, în apartamentul acestuia, la o petrecere organizată de către prietena acestuia, M., pe care el a condus-o acasă, în jurul orelor 22,00, la întoarcerea în domiciliul său, inculpatul neavând asupra sa vreo geantă de damă.
Martorii I.D. şi P.I. au învederat însă Tribunalului că la data de 8 noiembrie 2005, în jurul orelor 22,00, au observat, aflându-se în zona Bulevardului Şincai, doi indivizi care au violentat o persoană de sex feminin, pe care au deposedat-o de poşeta pe care o avea asupra sa, iar când aceştia s-au îndreptat în fugă către strada Papazoglu, pentru a se ascunde, ei i-au urmărit, pe N.C. indicându-l ca fiind unul dintre autorii faptei, cu precizarea că, în momentul în care martorul I.D. s-a apropiat de N.C., acesta a scos un cuţit pentru a-l lovi.
Instanţa de fond a concluzionat că activitatea infracţională întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume gradul sporit de pericol social al faptei comise, precum şi persoana inculpatului, nesincer pe parcursul procesului penal şi starea sa de recidivă postcondamnatorie.
Împotriva sentinţei penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât s-a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 65 C. pen., nefiind evidenţiate obligaţiile ce le are inculpatul, după executarea pedepsei principale, cât şi inculpatul N.C., solicitând, în principal, achitarea, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 379 din 29 noiembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 586 din 19 aprilie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 4679/3/2006.
A desfiinţat în parte sentinţa penală apelată numai cu privire la aplicarea pedepsei complimentare şi, în fond:
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului N.C. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
A înlăturat menţiunea „cu referire la art. 65 alin. (1) pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale".
A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii pronunţate.
A menţinut starea de arest preventiv a inculpatului N.C. şi a dedus prevenţia acestuia de la 9 noiembrie 2005 la 29 noiembrie 2007.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul N.C.
Pentru a pronunţa astfel se reţine că în mod greşit instanţa a dispus în sensul condamnării inculpatului la o pedeapsă „cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu referire la art. 65 alin. (1) C. pen., pe o perioadă de 3 ani" după executarea pedepsei principale, impunându-se înlăturarea menţiunii „cu referire la art. 65 alin. (1) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale".
Apelul inculpatului a fost respins, reţinându-se, în esenţă, că vinovăţia inculpatului a fost dovedită cu procesul verbal întocmit de organele de poliţie cu ocazia depunerii plângerii de către partea vătămată, declaraţiile martorilor oculari A.C., P.I. şi I.D., planşele foto referitoare la identificarea din grup.
S-a reţinut că şi individualizarea pedepsei s-a făcut corespunzător cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul N.C. care a solicitat, în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., susţinând că nu el este autorul infracţiunii şi invocând ca temei al motivului de casare eroarea de fapt, iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Examinând cauza, în raport de motivele invocate cât şi din oficiu, se constată că recursul este nefondat.
Astfel, este ştiut că ne aflăm în prezenţa cazului de casare ce vizează eroarea de fapt atunci când soluţia instanţei este în contradicţie cu ce spun probele dosarului. Ori, în speţă, concluzia la care au ajuns instanţele este în totală concordanţă cu probele administrate în cauză şi din care rezultă că la data de 8 noiembrie 2005, în jurul orelor 21,30, partea vătămată S.I. se îndrepta spre scara blocului unde locuieşte pe str. Gh. Şincai din Bucureşti şi, după ce a intrat în bloc, îndreptându-se spre lift, a fost atacată de inculpatul N.C. şi de către o altă persoană (încă neidentificată), care au lovit-o cu pumnul în obrazul stâng, au lovit-o cu capul de perete, i-au sustras geanta pe care o ţinea în mână, după care au fugit; că la ieşirea din scară, cei doi au fost observaţi de martorii P.I. şi I.D., care se aflau împreună în faţa blocului şi care au pornit în urmărirea lor, dar, la scurtă vreme, autorii au reuşit să scape de cei doi martori. A mai rezultat că a doua zi, pe baza declaraţiilor martorilor oculari, organele de poliţie au realizat un cerc de persoane suspecte şi au procedat la prezentarea unor fotografii, pentru recunoaşterea lui P.I. şi I.D., ocazie cu care martorul P.I. l-a recunoscut fără ezitare, pe inculpatul N.C., aspect ce a fost întărit şi de recunoaşterea din grup a inculpatului.
Nici motivul privind reducerea pedepsei nu este fondat, dat fiind că la individualizare pedepsei s-au avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) dar şi cerinţele prevăzute de art. 52 C. pen., astfel încât o reducere a pedepsei nu se justifică.
Cum, alte motive care examinate din oficiu şi care să conducă la casarea hotărârii nu sunt, urmează ca potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.C. împotriva deciziei penale nr. 379 din 29 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, să se deducă din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 9 noiembrie 2005, la 6 martie 2008 şi să fie obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.C. împotriva deciziei penale nr. 379 din 29 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 9 noiembrie 2005, la 6 martie 2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 795/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 832/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
